Revoltă și resentiment

Publicat în Dilema Veche nr. 686 din 13-19 aprilie 2017
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Mulți tineri trăiesc într-o cultură a indignării: ca să te afirmi și să-ți aperi demnitatea e nevoie să fii mereu vigilent, dar mai ales mereu revoltat de ceva. Ba chiar de tot ce te înconjoară! Cum altfel să participi la progresul societății? Trebuie să vezi pretutindeni, cu un ochi suspicios, răul social. Să nu crezi în aparențe, să denunți inerțiile care, pe seama tradiției, vor să justifice la nesfîrșit un aranjament strîmb, așadar intolerabil. A îmbunătăți starea lucrurilor presupune demolarea ordinii moștenite: cum să faci curat fără să arunci gunoiul? Nimic din ce a fost și este nu poate fi temelia lumii de mîine. To make the world a better place rămîne șansa (și datoria) unei generații menite să corecteze derivele trecutului și să instaureze o realitate perfect virtuoasă, justă, egalitară, fără pete. O lume chemată să încheie definitiv bîlbîielile metafizice ale teismului și scandalul discriminărilor de orice natură. Pe acel țărm oniric, dreptul la fericire, distracția și venitul universal garantat se vor împlini prin apoteoza diversității, mai presus de constrîngeri, obligații sau imperative gata făcute.

Îmi veți spune că citez (imaginar) un discurs progresist standard, pentru a-i sugera caracterul utopic. Și că urmează vreo șarjă conservatoare, în numele realismului bătrînesc și al bunului-simț ancestral, exaltat ca singură busolă funcțională a umanității „rezonabile“. Nici pomeneală! Vreau doar să leg acest ethos relativist postmodern de Omul revoltat, eseul lui Albert Camus din 1951. Da, există o genealogie a stării de spirit care domină lumea actuală: ea e alcătuită din Lucrețiu, Epicur, Sade, Rousseau, Hegel, Dostoievski, Nietzsche, completați de pleiada suprarealiștilor și de constelația noului nihilism „deconstructivist“. Toată Modernitatea pendulează între revoluție și revoltă. Revoluțiile – începînd cu cea franceză – au inspirat acțiunea politică anarhistă, radicalizată socialist prin îngemănarea nazismului & comunismului. Falimentul lor a demonstrat nu doar vocația criminală a promotorilor, ci și inconsistența acestor programe în raport cu ce sîntem, ce putem fi și ce trebuie să fim, ca oameni raționali, tainic echipați cu facultatea opțiunii. E greu de presupus că, după Holocaust și Gulag, am putea reveni, cu adevărat, la totalitarismele specifice secolului 20. Tocmai de aceea, motorul revoltei s-a repornit pe linia camusiană, nu pe cea sartriană. Există și neomarxiști declarați, care sapă de zor mormîntul capitalismului global, însă ei au căpătat aerul muzeal, spectral, al unui remake indezirabil și improbabil. Mai mult spațiu de manevră are, cum anticipam, omul revoltat descris de Albert Camus. Poate că autorul Mitului lui Sisif nu mai e citit, însă gîndirea lui – sportiv etică și peren juvenilă – se reinventează sub ochii noștri, ca alternativă critică la obtuzitatea elitei economico-financiare mondiale. „Mă revolt, deci sîntem“, scria filozoful existențialist. Doar revolta coagulează sentimentul comunității, transformînd în acțiune o libertate formală altminteri sterilă. În cea mai strictă obediență camusiană, această revoltă contestă nedreptatea condiției umane și restabilește ordinea morală sub semnul celor două devize emblematice: „totul sau nimic“ & „toți sau nimeni“. Figura lui Prometeu, eroul care a declanșat „istoria orgoliului european“, revine în actualitate. Numai că, în Estul postcomunist (unde România apare drept cel mai traumatizat element din fostul lagăr sovietic), omul revoltat coabitează cu omul resentimentului. Camus se contopește cu Max Scheler. Revolta trendy este, pentru noi, cea care vindecă sechelele comunismului, în vreme ce-i mai dă o șansă. Instinctul egalitarist, atît de prizat azi, prelungește criza unor ierarhii deja răsturnate (înainte de 1989). Simțul onorabil al dreptății devine un aliat al indistincției antielitiste. Pentru a face „lumea un loc mai bun“, e însă necesar să despărțim revolta de resentiment, ceea ce nu e nici subînțeles, nici la îndemînă. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.