O seară cu pizza

Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
Oameni pe stradă jpeg

Sîntem picați dintr-un film al lui Woody Allen. Niște personaje pseudo-intelectuale care s-au strîns la cină cu cîte un pahar de vin în mînă. Fiecare cu idiosincraziile lui, în bula lui acră și indiferentă, dar cu siguranță încă prieteni. Prieteni buni de douăzeci de ani, fără întreruperi.

P. a slăbit douăzeci de kilograme și a renunțat să mănînce carne. A., așij­de­rea, a dat jos zece și evită grăsimile și con­ser­vanții din mîncare. Eu… n-am prea slăbit, dar nu mai beau vodcă, fac sport și încerc să-mi temperez crizele identitare. Nici unul dintre noi nu mai fumează.

Am făcut pizza cu zucchini, anghinare și roșii uscate. Bem un vin alb bunișor pe care l-am plimbat la început prin gură, plescăind din limbă. Eu am aprins niște lumînări sub un recipient cu ulei parfumat. Sîntem niște caraghioși. Mă văd de undeva de sus cum stau așa, cu fața aia a mea stupidă, cu vin într-un pahar de cristal în mînă, cu anghinare în burtă; o imagine a moderației. A. și P., la fel. Acu’ cinșpe ani dormeam pe jos prin Vamă sau pe la cine știe ce concert și duhneam a bere ieftină și a vodcă la limita acceptanței pentru consumul uman. Trăiam literalmente dintr-un rucsac pe care-l căram peste tot și în care aveam cîteva tricouri și un parfum primit de la iubitul meu. Nu dădeam pe acasă cu zilele și nopțile. Mă apuca somnul la cursul de literatură contemporană prin amfiteatrele de la Filologie. Aveam o colegă care semăna cu Janis Joplin și chiuleam împreună de toceam cafenelele din zonă și mesele de la Arhitectură. Fumam cu nesaț pînă ni se îngălbeneau degetele, și fețele, și albul ochilor. Părul meu era lung și încercat de toate culorile posibile care pot ieși dintr-un tub normal de vopsea. Plămînii mei hîrîiau dimineața ca un motor calat și îmi erau suficiente două ore de somn. Scriam și poezii pe vremea aia. Niște chestii orășenești, ușor incerte, nu neapărat dezagreabile. Cu siguranță nepublicabile.

Ne-am bîntuit primele tinereți, toți trei, eu, A. și cu P., cu patos și cu poftă. Înăuntru și afară din tot soiul de grupuri mai mult sau mai puțin închegate. La mare cu săptămînile, fără bani, în toate cotloanele unui București ba torid, ba cîinos de rece și ud, în baruri, cluburi și crîșme. La concerte de jazz din care nu pricepeam nimic, hippies întîrziați de ani ’90 tîrzii și de 2000 devremiori. Au fost perioade în care nu ne-am văzut cu lunile, dar reîntîlnirea se făcea cu cea mai mare naturalețe, cu firescul de parcă îl văzusei pe celălalt abia ieri. Rupți, fără țel, cu angoase nestăpînite și instincte așijderea. Bukowski de Militari și de Drumul Taberei prin Jack, Barfly, Club A și Dumnezeu mai știe prin ce alte bombe pline de fum rece. Am schimbat prieteni și prietene; P. se pricopsise la un moment dat cu o iubită goth, albă ca varul la față, cu buzele date cu ruj negru și care m-a învățat să fac budincă de legume.

Ne-am împletit viața înainte, tot înainte cu progres și regres, cu toate dezamăgirile pămîntului, pierzîndu-ne din ochi și regăsindu-ne atunci cînd trebuia, am crescut împreună în altceva. Căci uită-te acum la noi: avem case, job-uri și televizoare plate cu diagonală mare. Citim, ne uităm la filme alternative și avem timp și răbdare să discutăm despre ele. Avem mașini de spălat rufe și vase, avem biciclete profesioniste, din alea cu cauciucuri pline. Avem creme de ochi și luăm vitamine de dimineață – Omega 3, încă ceva care oblojește ficatul și vitamina C. Mîncăm dimineața. Avem permanent în casă fructe, morcovi și avocado. Mergem la crîșme ca să mîncăm ceva bun și să bem un pahar-două de vin. Nimeni nu se mai pune în cap cu vodcă sau cu alte tării. Nu mai bem Cola. Bem apă. Ne-am moderat frezele și ne ascundem tatuajele vechi sub mînecile tricoului. Oricum au devenit atît de penibile în timp, că deja sînt de apreciat ca vintage-ironice, de hipster adevărat.

Dar am rămas prieteni. Mă uit la noi, în seara asta ușor snoabă. Și la mine, cît de caraghioasă sînt. Un adult responsabil care se agață cu mîinile și cu dinții ca viața să nu mă ducă în partea ei cea mai serioasă. Aia a fustelor de stofă, de unde nu mai ai scăpare. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.