O seară cu pizza

Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
Oameni pe stradă jpeg

Sîntem picați dintr-un film al lui Woody Allen. Niște personaje pseudo-intelectuale care s-au strîns la cină cu cîte un pahar de vin în mînă. Fiecare cu idiosincraziile lui, în bula lui acră și indiferentă, dar cu siguranță încă prieteni. Prieteni buni de douăzeci de ani, fără întreruperi.

P. a slăbit douăzeci de kilograme și a renunțat să mănînce carne. A., așij­de­rea, a dat jos zece și evită grăsimile și con­ser­vanții din mîncare. Eu… n-am prea slăbit, dar nu mai beau vodcă, fac sport și încerc să-mi temperez crizele identitare. Nici unul dintre noi nu mai fumează.

Am făcut pizza cu zucchini, anghinare și roșii uscate. Bem un vin alb bunișor pe care l-am plimbat la început prin gură, plescăind din limbă. Eu am aprins niște lumînări sub un recipient cu ulei parfumat. Sîntem niște caraghioși. Mă văd de undeva de sus cum stau așa, cu fața aia a mea stupidă, cu vin într-un pahar de cristal în mînă, cu anghinare în burtă; o imagine a moderației. A. și P., la fel. Acu’ cinșpe ani dormeam pe jos prin Vamă sau pe la cine știe ce concert și duhneam a bere ieftină și a vodcă la limita acceptanței pentru consumul uman. Trăiam literalmente dintr-un rucsac pe care-l căram peste tot și în care aveam cîteva tricouri și un parfum primit de la iubitul meu. Nu dădeam pe acasă cu zilele și nopțile. Mă apuca somnul la cursul de literatură contemporană prin amfiteatrele de la Filologie. Aveam o colegă care semăna cu Janis Joplin și chiuleam împreună de toceam cafenelele din zonă și mesele de la Arhitectură. Fumam cu nesaț pînă ni se îngălbeneau degetele, și fețele, și albul ochilor. Părul meu era lung și încercat de toate culorile posibile care pot ieși dintr-un tub normal de vopsea. Plămînii mei hîrîiau dimineața ca un motor calat și îmi erau suficiente două ore de somn. Scriam și poezii pe vremea aia. Niște chestii orășenești, ușor incerte, nu neapărat dezagreabile. Cu siguranță nepublicabile.

Ne-am bîntuit primele tinereți, toți trei, eu, A. și cu P., cu patos și cu poftă. Înăuntru și afară din tot soiul de grupuri mai mult sau mai puțin închegate. La mare cu săptămînile, fără bani, în toate cotloanele unui București ba torid, ba cîinos de rece și ud, în baruri, cluburi și crîșme. La concerte de jazz din care nu pricepeam nimic, hippies întîrziați de ani ’90 tîrzii și de 2000 devremiori. Au fost perioade în care nu ne-am văzut cu lunile, dar reîntîlnirea se făcea cu cea mai mare naturalețe, cu firescul de parcă îl văzusei pe celălalt abia ieri. Rupți, fără țel, cu angoase nestăpînite și instincte așijderea. Bukowski de Militari și de Drumul Taberei prin Jack, Barfly, Club A și Dumnezeu mai știe prin ce alte bombe pline de fum rece. Am schimbat prieteni și prietene; P. se pricopsise la un moment dat cu o iubită goth, albă ca varul la față, cu buzele date cu ruj negru și care m-a învățat să fac budincă de legume.

Ne-am împletit viața înainte, tot înainte cu progres și regres, cu toate dezamăgirile pămîntului, pierzîndu-ne din ochi și regăsindu-ne atunci cînd trebuia, am crescut împreună în altceva. Căci uită-te acum la noi: avem case, job-uri și televizoare plate cu diagonală mare. Citim, ne uităm la filme alternative și avem timp și răbdare să discutăm despre ele. Avem mașini de spălat rufe și vase, avem biciclete profesioniste, din alea cu cauciucuri pline. Avem creme de ochi și luăm vitamine de dimineață – Omega 3, încă ceva care oblojește ficatul și vitamina C. Mîncăm dimineața. Avem permanent în casă fructe, morcovi și avocado. Mergem la crîșme ca să mîncăm ceva bun și să bem un pahar-două de vin. Nimeni nu se mai pune în cap cu vodcă sau cu alte tării. Nu mai bem Cola. Bem apă. Ne-am moderat frezele și ne ascundem tatuajele vechi sub mînecile tricoului. Oricum au devenit atît de penibile în timp, că deja sînt de apreciat ca vintage-ironice, de hipster adevărat.

Dar am rămas prieteni. Mă uit la noi, în seara asta ușor snoabă. Și la mine, cît de caraghioasă sînt. Un adult responsabil care se agață cu mîinile și cu dinții ca viața să nu mă ducă în partea ei cea mai serioasă. Aia a fustelor de stofă, de unde nu mai ai scăpare. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.