Etica afacerilor

Cosmin ALEXANDRU
Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Etica afacerilor jpeg

Una dintre întrebările grele din cursurile de etică internațională în afaceri e dacă o companie mul­tinațională trebuie să respecte principiile etice din cultura țării de origine sau pe cele din cultura țării în care activează fiecare filială. Nu mai departe de luna februarie 2017, o cunoscută companie internațională din domeniul mobilei a stîrnit un val de furie al femeilor dintr-o țară din Orientul Mijlociu ca urmare a distribuirii acolo a unui catalog al companiei în care apăreau numai băieți și bărbați. O companie nordică, deci dintr-una dintre cele mai inclusive societăți din lume, alege o abordare exclusivă pe una dintre piețele sale. E bine, e rău, e corect?

În cartea sa Capitalism și libertate, apărută în anii ’60 ai secolului trecut, Milton Friedman (laureat al premiului Nobel în economie în 1976) argumenta un punct de vedere care avea să strîngă mulți adepți, conform căruia există o singură responsabilitate socială a unei companii – să își folosească resursele în activități menite a-i crește profitul în timp ce respectă regulile jocului și legile.

Între timp, lumea s-a mai înțelepțit și foarte multe companii de toate mărimile își asumă un rol activ în societate, dincolo de generarea profitului pentru acționari. În practică, însă, lucrurile sînt semnificativ mai complicate decît în declarațiile de bune intenții.

Mergînd pe firul exemplului de mai sus, dacă proprietarul unei multinaționale occidentale alege să-și urmeze principiile etice în Orientul Mijlociu și se promovează cum s-ar promova în țara sa, asta poate duce, din cauza inadecvării culturale, la scăderea vînzărilor și a cotei de piață. Care sînt rapid acaparate de competitori, locali și internaționali, care se mulează pe condiționările etice locale. Dacă tendința continuă, fie multinaționala în cauză va fi scoasă din piață, fie va rămîne într-un rol marginal. Asta îi va reduce masiv posibilitatea de a influența consumatorii și piețele, una după alta.

Dincolo de relația cu ce e în afara companiei, mai există și cea cu mecanismul din interiorul ei. Multe companii multinaționale stabilesc ținte de vînzări pentru fiecare agent sau vînzător din fiecare magazin. În cazul companiilor care vînd mai multe tipuri de produse sau servicii, la un moment dat țintele lor de vînzări pe fiecare produs nu se mai potrivesc cu ceea ce clienții caută sau au nevoie. Și atunci apare o presiune puternică înspre agenți să convingă, totuși, clienții să cumpere nu neapărat ce au nevoie, ci ceea ce are nevoie compania să vîndă în luna sau trimestrul respectiv. N-am întîlnit pînă acum nici o companie care să considere o astfel de practică drept neetică. Sau măcar să-și pună problema. Situația e luată mai degrabă ca o provocare pentru abilitățile de convingere ale agenților și pentru schemele de motivare ale managerilor pentru agenți. Adică împingerea planurilor în dauna clienților e considerată o măsură a priceperii și a succesului, recompensată ca atare.

Deși subiectul generic e tratat adesea ca etica afacerilor sau a companiilor, realitatea este că în joc se află, în cea mai mare măsură, etica personală a fiecărui om care conduce sau e condus într-o companie.

Și ajungem, în felul acesta, la evenimente recente și importante din România – protestele din februarie, care au revelat în spațiul public convingeri și comportamente etice distincte.

Primul caz e cel al CEO-ului unei mari bănci multinaționale prezente în România, a cărui participare la proteste a fost expusă și condamnată public de cîțiva politicieni de la vîrful Puterii și de canale media aservite lor. În mod natural, după cum a și declarat, CEO-ul a fost în piață împreună cu familia pentru că îl interesează ce se întîmplă în viața publică a țării și nu se simte confortabil cu încălcarea valorilor și principiilor fundamentale tocmai de către cei aleși sau numiți să le apere. Însă apărarea principiilor etice în care crede ca persoană a fost exploatată masiv nu doar în dauna companiei pe care o conduce, ci a întregului mediu de afaceri al companiilor multinaționale din care face parte organizația. Prezența lui în piață n-a fost tratată ca o opțiune personală, ci ca una de afaceri, cu consecințe reputaționale vizibile. Unii l-au lăudat, alții l-au acuzat și pe el și compania pe care o conduce.

Al doilea caz e cel al companiilor care, în timpul protestelor, cheltuiau bugete de reclamă la Antena 3 și RTV, posturi care, în mod vădit, manipulau și prezentau eronat situația protestelor ca participare, motivații și scopuri. În perioada cu pricina am vorbit cu o prietenă care lucra într-o altă multinațională de­spre o idee legată de proteste. Am întrebat-o dacă, înainte de idei, firma pentru care lucrează ia în considerare să-și retragă publicitatea de la televiziunile care dezinformează și mint. Mi-a răspuns după puțin timp că i s-a spus de la departamentul de marketing că planul media a fost deja stabilit, deci nu-i interesa ce fac televiziunile în legătură cu protestele. Apoi, prietena mea mi-a zis „Dac-ai ști ce rușine îmi e!“. Etica ei personală era pusă la grea încercare de etica organizației pentru care lucra.

Al treilea caz e cel al companiilor, în general firme antreprenoriale mici sau medii, care au ales să susțină protestatarii cu bunuri sau servicii. Aici, etica proprie­tarilor și a angajaților companiilor s a contopit cu etica afacerilor lor, pentru scopuri pe care antreprenorii le considerau benefice atît pentru ei ca persoane, cît și pentru viața cetății în care companiile lor joacă un rol.

Trăim într-o țară în care, din păcate, subiectul etic se află în grea suferință, în principal din două motive. Unul e că, pur și simplu, nu se discută despre asta în mod corect și structurat nicăieri în parcursul educațional al copiilor și tinerilor, iar celălalt este că sistemul de educație în sine e cangrenat pînă în măduva lui de practici neetice (mințit, copiat, înșelat, plagiat etc.), răspîndite democratic în toate componentele sistemului: elevi, studenți, doctoranzi, profesori, părinți, autorități. Cei mai mulți dintre noi ne mințim pe cît de mult e posibil și pe noi înșine, și unii pe alții. Astfel, parcursul formativ varsă în fiecare an în companii sute de mii de tineri cu busolele etice imprecise sau de-a dreptul stricate. Asta creează probleme mult mai grave decît se vede la suprafață. În primul rînd, obiceiurile proaste care ți-au adus rezultate bune sînt foarte greu de dezvățat. În al doilea rînd, cînd ești înconjurat de alții care fac fix la fel, confirmarea socială e un factor puternic de raționalizare și justificare a comportamentului inetic. Și trei la mînă, legislația și jurisprudența foarte părtinitoare în favoarea angajatului fac aproape imposibilă concedierea lui chiar și în situații de comportament neetic flagrant. Iar asta nu e o figură de stil.

Cunosc cazul unei companii multi­na­țio­nale care a concediat un angajat pe care l a surprins furînd bani din casa de marcat pe înregistarea camerelor de ­luat vederi, iar la capătul unui proces care a durat în jur de un an, pe baza unor considerente de birocrație a documentării concedierii, compania a fost obligată de instanță să reangajeze hoțul și să-i plătească și salariul pe perioada procesului.

După multiple astfel de decizii ju­de­că­to­rești, situația a degenerat în așa hal încît, acum, practica curentă în cazul majorității companiilor pe care le cunosc e ca angajaților prinși în situații neetice din perspectiva companiei să li ofere un pachet compensatoriu ca să plece de bunăvoie. Majoritatea firmelor au aflat că e mai convenabil din toate punctele de vedere (legal, financiar și reputațional) să l premieze pe cel care a furat ca să scape de el, decît să riște o luptă într-un sistem legislativ care îi va da lui, cel mai probabil, cîștig de cauză.

Etica afacerilor nu e ceva ce trăiește în manuale sau coduri de bună practică. Se inspiră de acolo, fără doar și poate, dar factorul cu impactul cel mai mare e educația celor care intră în companii, lucrează acolo sau ajung să le conducă. Iar dintre ei, impactul cel mai mare îl are etica celor care conduc. Afacerile noastre sînt exact la fel de etice pe cît sîntem noi. Disponibilitatea companiilor de a-și asuma sacrificii financiare pentru apărarea unor convingeri este la fel de mare ca a fiecăruia dintre noi. Exigențele pe care fiecare le aplicăm firmelor și eticii lor ar trebui să țină seama, în primul rînd, de exigențele pe care le aplicăm asupra noastră înșine în familie, la slujbă sau în cercul de prieteni. Și atunci cînd votăm. 

Cosmin Alexandru este consultant în transformare organizațională.

Foto: Nikki Buitendijk, Flickr

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.