Societate

Puștiul: banii, v-a luat banii! Și privesc matahala cu copil. Se ridica și băga în buzunar. Îmi amintesc că scosesem de la bancomat mărunțiș de piață. Instantaneu calculez prețuri roșii, mere, struguri, varză, vinete. Deci îmi rămăseseră banii destui. Și omul ăsta, matahala, mi-i adunase de pe asfalt și acum pleca cu ei.

„Ia zi, ce vrei tu să te faci cînd o să fii mare?“ O mînă te mîngîie pe creștet și-ți trage ambele codițe prinse sus, spre ceafă. Doare. Aceeași mînă te apucă de una din fălci și o zguduie cu tandrețe. „Medic veterinar“, zici, cu ochii înlăcrimați de manifestările de tandrețe. „Oooo, bravo“, face posesoarea mîinii – o mătușă sau ceva, nu-ți mai aduci aminte –, „dar știi că pentru asta trebuie să înveți, bla-bla…“

Alături de arhiprezbiterul Ser­ghei Bulgakov, despre care am vorbit în articolul anterior, în întemeierea unei conștiințe rusești în exil a stat de la început și profesorul de istorie bisericească Anton Vladimirovici Kartașev.

Inclusiv textele evanghelice pun în evidență că o libertate neînțeleasă ajunge opusul ei.

„Caut învățătoare blîndă, care să realizeze învățare prin joc și prin colaborare și care să nu accepte cadouri sau plicuri cu bani!“

Apropierea dintre tine și neant devine aproape directă, obstacolele dintre tine și acesta se tot răresc. Cum poți face față acestei schimbări?

„Şi ce să fac, doamnă, aici? Că mor cu zile. Stau cu copiii, aşa e, dar ce să le pun pe masă, că-mi vine să intru-n pămînt.“

O sursă importantă de mîncare, pentru mulți oameni din România, este magazinul social. Pentru susținerea acestui tip de magazin, Legea risipei alimentare ar fi fost salutară. Teoretic, comercianții ar fi fost obligați să doneze produsele aflate în pragul expirării, iar magazinul social ar fi putut să le revîndă, la prețuri simbolice, către acei oameni care nu au nici bani, dar nici nu se încadrează la capitolul „venitul minim garantat“.

Chiftele și șnițele. Le făceau de obicei bunicile, mătușele, gospodinele. Cu o zi înainte de plecare, sfîrîia uleiul în tigaia unde se prăjeau chiftele și/sau șnițele. Erau proviziile cele des întîlnite și mai consistente din călătoriile în vremuri socialiste (pe lîngă puiul „cu miros de tren“).

Adică acum este vremea cînd găsești mere pe piață, mai clar, de curînd, o lună-două, poate și acum merele din pom sînt în căușul palmei de român.

Imaginile sînt frumoase, versurile simple, Björk are cincizeci și ceva de ani. Fii ca Björk!

Revelaţia creştină poartă antinomia în miezul ei. Îndeamnă la o reflecţie de neabandonat asupra paradoxului ei constitutiv. Întruparea e paradox în coborîre: infinitul divin se sălăşluieşte în finitul uman. Moartea-învierea-înălţarea e paradox în ascensiune: umanul e reinserat în intimitatea infinitului divin. Christos pune şi se pune pe Sine ca un intens paradox.

Nu-mi plac întrebările maximaliste: „care e cartea dvs. preferată?“ Sau: „ce întîmplare v-a influențat cel mai mult viața?“

Declarații de genul „numai oamenii săraci, fără viitor, fac copii“ sau „oamenii nu fac copii pentru țară, fac pentru a le aduce cineva o cană cu apă la bătrînețe“ mi se par riscante astfel de declarații din cel puțin două motive

Cu asemenea modele masculine, neconvenționale, am înțeles că poți interacționa cu bărbații, cu ciudățeniile lor cu tot, doar că trebuie să-i înțelegi și să-i tolerezi.

Doina Pană a declarat că ar vrea ca televiziunile să difuzeze mai multe știri pozitive. Ideea nu este nouă, iar declarația nu e una tocmai nevinovată sau benignă. Cum, în ultima vreme, în siajul deciziilor politice controversate, opinia publică a început să se revolte, iar o parte a mass-media e blamată de liderii politici pentru incitare la demonstrațiile populare

Dacă bei bere, ești predispus să te culci; dacă dormi, nu mai păcătuiești; dacă nu păcătuiești, ajungi în Rai.

Se amețesc treptat de la berea ieftină de la dozator, se înghesuie la mesele lungi din lemn ca să mănînce mici și pastramă de oaie, se recunosc între ei drept „fiii satului“. Petrecerea va continua pînă tîrziu în noapte, pentru ei nu există nici nostalgii, nici final de sezon, nici senzația că lumea se destramă odată cu venirea toamnei. Sînt oamenii care rămîn acolo unde sînt, noi ceilalți sîntem doar în trecere.

Ce mă fac? Și ciolanul m-a scîrbit de orice mîncare. Nici ciocolată nu mai vreau. Ce pot să mănînc ca să-mi scot creația din mediocritate, din mîlul nimicului? Aveți sugestii? Repede, salvați-mă! Vă dau rețeta mîncării de mărar cu tarhon și pulpă de curcan.

Genți în care încape absolut orice. Fac parte din categoria asta și vă spun sincer că un asemenea personaj poate să scoată din geanta aia de la o șurubelniță în cruce pînă la picături decongestionante de ochi. Umărul meu drept e un pic mai jos plasat decît umărul meu stîng.

Înainte de 1917 critic al regimului țarist în formula, pe care o socotea bastardă, a reformei petrine și deci a subordonării Bisericii față de stat, S. Bulgakov ajunge să conceapă caracterul cataclismic al dispariției Imperiului Rus pentru viziunea ortodoxă asupra lumii.

Tema centrală din 2017: tînărul în căutarea libertății.

„Cele zece porunci ale școlarului“. Prima: „Să mă scol odată cu răsăritul soarelui, să-mi spăl fața și mîinile și să-mi îndrept gîndul către Dumnezeu.“ A treia: „Să fiu atent la explicații și să respect cu sfințenie sfaturile doamnei/domnului învățător.“

Dacă vrei să scrii despre amoruri și cultura populară, e bine să vezi multe din comediile romantice.

O luam pe drumușorul pentru mașini, nepietruit, de glod cu iarbă, spre panta mormîntului bunicului meu.

„Evităm utilizarea simbolurilor religioase, căci nu dorim să excludem nici o credință religioasă. Sîntem o companie care respectă diversitatea“, s-au explicat reprezentanții Lidl.

Toate astea numai ca să nu muncească în România, ci „afară, pă bani, nu pă semințe“.

Românii și sîrbii sînt prieteni! Imediat ne-am trezit cu niște beri în față și am dat noroc.

Am comis-o. Iar am fost über-amabilă.

Care ar fi atitudinea potrivită a raţiunii cînd se îndeletniceşte cu Supremul?

O întrebare legitimă țintește impactul lui Cioran asupra culturii sale de baștină.

Planeta devine din ce în ce mai tehnologizată, iar asta e clar pentru toată lumea.

Nimeni nu ne va putea reprima acest impuls de a gîndi viitorul.

Cafea, vanilie, lavandă, lămîie, kebab, burek, mentă, coajă de portocală, mosc, pîine caldă. Ești rupt de realitate, ești în altă parte.

Dacă ar fi să mă fac ceva acum, m-aș face un tip cu spatele drept. Nimic mai mult!

Unul e prea gras, tu te temi să nu-ți rupi vreun picior, ălălalt n-a băut destul și e conștient de toată absurditatea situației. Întîlnirile voastre sînt un vîrtej neobosit care vă lasă secați vară de vară.

„Ortodoxia este Biserica lui Hristos pe pămînt. Biserica lui Hristos nu este o instituție; ea este o viață nouă cu Hristos și în Hristos, condusă de Duhul Sfînt“, formulează mistic și lapidar Serghei Bulgakov în deschiderea volumului său Ortodoxia.

În orizontul Centenarului de anul viitor, biserica din inima Transilvaniei poate reprezenta sintaxa și altor mesaje pe cît de aparent lipsite de conținut – cum sînt de regulă înțelese actele simbolice –, pe atît de concrete prin consecințele lor.

În afară de editorii înșiși și de Ministerul Educației, nu știe nimeni nimic, de fapt, despre „laboratorul misterios“ în care se realizează procesul de elaborare a programei și de tipărire a manualelor: există un calendar public care să conțină toate etapele de reformare a manualelor, de la curriculum la obiectul finit?

Ca într-un nu foarte îndepărtat final, să lași îndrăgosteala cu orice preț și spiritul ludic și să simți că vrei să te așezi la locul tău.

S-au adunat o serie de clișee și de stereotipuri legate de Ardeal care pornesc tocmai dintr-o înflăcărare comună, ca să nu-l numesc „patriotism“ local exagerat.

Mi se lipiseră ochii de ele. Eram în bascheți și mi se păreau mie sandalele alea că sînt ce-mi trebuie pentru vară. Nu știu cum, dar vara asta nu m am omorît să-mi arăt picioarele cu tot cu degete. Adică, am umblat ca omul serios, în pantaloni lungi și bascheți.

„480 de leeeeei?? Ce-i astă, măi?“ Mă alătur și eu, pe mutește, stuporii lor, cu ochii albi încă țintă în bidonul de Persil. Păi așa e, la ce naiba s-or fi uitat, că nu există un obiect pe acolo care să coste 480 de lei.

Golgota-Sionul par să formeze un centru din care axul lumilor e privit şi „măsurat“ în dublul lui sens: descendent şi ascendent.