Părinţi şi urmaşi

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Am doi copii studenți și, chiar dacă n-aș avea, aș fi la fel de interesat de psihologia, opțiunile și stilul de viață specifice noii generații. Mă interesează ce a „produs“ (pedagogic și cultural vorbind) propria mea generație. Încerc să văd ce s-a păstrat și ce s-a schimbat. Este ruptura intergenerațională inevitabilă? Dacă da, poate fi ea remediată prin dialog și „concesii“ reciproce, sau trebuie acceptată ca atare? Înainte de a schița un răspuns (personal, deci limitat și deloc infailibil), trebuie să admit o evidență. Orice nouă generație e dominată de idealism și de spiritul rebeliunii: două modalități de a critica ordinea moștenită, dar și de a căuta, la granița utopiei, una mai bună. Cînd ai viitorul în față (deși nimeni nu-și cunoaște clipa morții), te angajezi în proiecte neapărat „mărețe“, pentru că dispui de energie, resurse nefolosite și timp. Cei mai mulți nu ating visările vaste, ci numai revolta de apartament, împotriva „babacilor“ (care apar ca niște pisălogi și promotori ai unor valori sau comportamente „datate“). Prin însumarea acestor nemulțumiri punctuale se degajă treptat un conformism al neascultării, un soi de insurgență generică, asumată ca „marcă“ a tinereții. Evident că există destule progenituri care-și respectă și chiar își admiră părinții, trăind într-o fructuoasă prietenie și chiar iubire cu ei. Însă linia cea mai banală privește contestarea tuturor autorităților constituite: de la profesori și rude pînă la „organele de ordine publică“ și preoți, ca să nu-i mai pomenim pe guvernanți și, desigur, pe Molohii opresiunii (de la capitalism pînă la cutare putere geopolitică, la alegere). Am trăit și eu temele acestea, le vor mai trăi și copiii celor care fac azi din revoltă o platformă de afirmare, diferențiere și creație intelectuală sau civică.

Începeți așadar să vedeți (poate dezamăgiți) că acest text nu distribuie un bemol de tipul „Luați-o mai ușor!“. Mi se pare, împotriva așteptărilor, că revolta rimează existențial cu tinerețea și că ea e legitimă, chiar și atunci cînd produce mai mult zgomot decît conținut. Cum ar suna o revoltă silențioasă? La noi, tînăra generație are destule motive de indignare, pentru că găsește la rampă o societate avariată de contraselecție, tribalism politic, impostură academică și matrapazlîc tranzacționist. O so­cie­ta­te ai cărei adulți nu și-au spus adevărurile dureroase, preferîndu-le tot soiul de narațiuni complezente, ca să nu spun de-a dreptul mincinoase. Generația mea, cea a „tranziției“ postcomuniste, a dus țara noastră în UE și NATO (două mari bile albe), însă a continuat tradiția formei fără fond, neajungînd să creeze opere culturale și instituționale de mare calibru. Am reușit să producem (sau măcar să cauționăm, prin complicitate, tăcere și din comoditatea celui deja obosit de convulsiile veacului) o societate cu o clasă de mijloc fragilă, o democrație debilă și o pseudo-elită formată din plagiatori, cu bacalaureate grizonante și afilieri dubioase. Pentru că am trăit prima parte a vieții noastre în comunismul terminal, desfigurat de penurie, frică și izolare internațională, am fost de asemenea niște părinți hiperprotectori, ținîndu-ne copiii într-o bulă ermetică: de acolo, n-ai cum să deprinzi lecțiile dure ale vieții reale și cazi, nolens, volens, într-o serie întreagă de reprezentări incorecte despre competiție, responsabilitatea personală și etica autolimitării. În cele mai multe familii, juniorii au fost „feriți de ­griji“, adică scutiți artificial de anxietatea socială care împinge orice individ spre soluții, educînd în el pragmatismul supraviețuirii. Nu mă grăbesc să încarc generația mea cu vina unei noi generații ratate, întrucît nu cred că generația copiilor mei stă sub semnul eșecului. Ea va ocupa o nișă cronologică mai bună, cu mai multe oportunități. Își va tempera gradual iluziile și va lăsa propria urmă istorică, regăsind mai tîrziu ceea ce acum respinge și de­tes­tînd, poate, ceea ce acum exaltă. Viața fiecărui val uman e mînată de o ironie obiectivă și echitabilă. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic