Părinţi şi urmaşi

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Am doi copii studenți și, chiar dacă n-aș avea, aș fi la fel de interesat de psihologia, opțiunile și stilul de viață specifice noii generații. Mă interesează ce a „produs“ (pedagogic și cultural vorbind) propria mea generație. Încerc să văd ce s-a păstrat și ce s-a schimbat. Este ruptura intergenerațională inevitabilă? Dacă da, poate fi ea remediată prin dialog și „concesii“ reciproce, sau trebuie acceptată ca atare? Înainte de a schița un răspuns (personal, deci limitat și deloc infailibil), trebuie să admit o evidență. Orice nouă generație e dominată de idealism și de spiritul rebeliunii: două modalități de a critica ordinea moștenită, dar și de a căuta, la granița utopiei, una mai bună. Cînd ai viitorul în față (deși nimeni nu-și cunoaște clipa morții), te angajezi în proiecte neapărat „mărețe“, pentru că dispui de energie, resurse nefolosite și timp. Cei mai mulți nu ating visările vaste, ci numai revolta de apartament, împotriva „babacilor“ (care apar ca niște pisălogi și promotori ai unor valori sau comportamente „datate“). Prin însumarea acestor nemulțumiri punctuale se degajă treptat un conformism al neascultării, un soi de insurgență generică, asumată ca „marcă“ a tinereții. Evident că există destule progenituri care-și respectă și chiar își admiră părinții, trăind într-o fructuoasă prietenie și chiar iubire cu ei. Însă linia cea mai banală privește contestarea tuturor autorităților constituite: de la profesori și rude pînă la „organele de ordine publică“ și preoți, ca să nu-i mai pomenim pe guvernanți și, desigur, pe Molohii opresiunii (de la capitalism pînă la cutare putere geopolitică, la alegere). Am trăit și eu temele acestea, le vor mai trăi și copiii celor care fac azi din revoltă o platformă de afirmare, diferențiere și creație intelectuală sau civică.

Începeți așadar să vedeți (poate dezamăgiți) că acest text nu distribuie un bemol de tipul „Luați-o mai ușor!“. Mi se pare, împotriva așteptărilor, că revolta rimează existențial cu tinerețea și că ea e legitimă, chiar și atunci cînd produce mai mult zgomot decît conținut. Cum ar suna o revoltă silențioasă? La noi, tînăra generație are destule motive de indignare, pentru că găsește la rampă o societate avariată de contraselecție, tribalism politic, impostură academică și matrapazlîc tranzacționist. O so­cie­ta­te ai cărei adulți nu și-au spus adevărurile dureroase, preferîndu-le tot soiul de narațiuni complezente, ca să nu spun de-a dreptul mincinoase. Generația mea, cea a „tranziției“ postcomuniste, a dus țara noastră în UE și NATO (două mari bile albe), însă a continuat tradiția formei fără fond, neajungînd să creeze opere culturale și instituționale de mare calibru. Am reușit să producem (sau măcar să cauționăm, prin complicitate, tăcere și din comoditatea celui deja obosit de convulsiile veacului) o societate cu o clasă de mijloc fragilă, o democrație debilă și o pseudo-elită formată din plagiatori, cu bacalaureate grizonante și afilieri dubioase. Pentru că am trăit prima parte a vieții noastre în comunismul terminal, desfigurat de penurie, frică și izolare internațională, am fost de asemenea niște părinți hiperprotectori, ținîndu-ne copiii într-o bulă ermetică: de acolo, n-ai cum să deprinzi lecțiile dure ale vieții reale și cazi, nolens, volens, într-o serie întreagă de reprezentări incorecte despre competiție, responsabilitatea personală și etica autolimitării. În cele mai multe familii, juniorii au fost „feriți de ­griji“, adică scutiți artificial de anxietatea socială care împinge orice individ spre soluții, educînd în el pragmatismul supraviețuirii. Nu mă grăbesc să încarc generația mea cu vina unei noi generații ratate, întrucît nu cred că generația copiilor mei stă sub semnul eșecului. Ea va ocupa o nișă cronologică mai bună, cu mai multe oportunități. Își va tempera gradual iluziile și va lăsa propria urmă istorică, regăsind mai tîrziu ceea ce acum respinge și de­tes­tînd, poate, ceea ce acum exaltă. Viața fiecărui val uman e mînată de o ironie obiectivă și echitabilă. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă. 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.