Am primit anul trecut un tricou, anul ăsta mă lovesc de el. Ce fac?
Era cadou, da’ cred că puteam să l dau înapoi. Aveam, cum se poartă acum, chitanța-n sacoșă. Dar era cadou. Cineva se gîndise la mine cînd îl luase. O secundă, un răsfăț rar, nu? Îl cumpărase, sigur, cu gîndul la mine și cu ochii pe oferte. Acum prețuiesc acel moment, acea clipă. L-am regăsit în fundul dulapului. L-am ocolit la început, dar pe măsură ce vara s-a lăsat pe bronz și distracție, uite-mă dependent de tricouri curate, nu neapărat mișto. Și iar l am ocolit, am luat tricouri de la festivaluri, chestii datate, cu desene retard. Și le-am epuizat și pe alea. L-am luat la purtat. Nu se putea altfel. Și în ziua aia am început să-i caut reproșuri toată ziua. Ba-i larg, ba-s gras, ba-i colorat, ba se sucește pe burtă. Cert este însă altceva: are o textură care mă face să-l simt ocrotitor. Nu știu din ce este, bumbac desigur, dar sînt atîtea bumbacuri pe lumea asta… Pe scurt, motivele căutate, motivele de harță erau inventate. Un tricou monocolor, fără tăietură specială, nu este simplu. Contează cel mai mult cum te cerți cu el, pentru că n final îl porți sau nu. Eu port și haine vechi, și noi, și culori ciudate, și simple. Pentru că-n logica mea, atîta timp cît e-n ograda mea, am ales să-l păstrez, să fie în preajma mea, lucrul e al meu, mă alină, a venit la mine. Am momente de revoltă în care dau haine, le iau teanc și le dau. I le-am dat lui taică-meu și el s a bucurat, dar nu purta decît ce știa el. Le-am dat pachet unui gras care a făcut nazuri, dar era sărac lipit. Adică am momente de revoltă împotriva acestui alint, a acestei alegeri. O haină, pentru mine, nu e o opțiune de-o vară, vreau să mă țină cinci-șase veri, să uit, să mă bucur de zdreanță pînă la rupere. Da, se poate! Revolta mea împotriva tricoului de 30 de lei, cred, anul trecut, era încercarea de a ști mai bine cui îi încredințez trupul. Uite, cît scriu acum, am un tricou cumpărat în 2006. Culoare, dimensiune, viață în el. OK. Tricoul cu care m am certat este murdar, îndesat în bagaj. Tace, l-oi mai lua vara asta? De ce taci, băi, tricou? De ce sari de la murdare, fă-te util, fii cel mai tare, spală-te singur, de ce vrei tu să mă anxiezi? Ce sens are? Băi, tricou, știi tu cine sînt eu?
