Defileul Dunării, pe cele două maluri „vecine şi prietene“

Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
Defileul Dunării, pe cele două maluri „vecine şi prietene“ jpeg

Prima oară am ajuns în defileul Dunării cu vreo opt ani în urmă și am fost uimită să descopăr un loc aparent rupt de România, fiindcă nu avea nici o legătură cu tot ceea ce văzusem pînă atunci, nici măcar cu Dobrogea care, din nou, e un tărîm aparte. Senzația este într-adevăr una de capăt de țară, însă, în același timp, fluviul îți sugerează o continuitate, o legătură cu lumea exterioară. Atunci, n-am văzut bărci, decît pe cele ale localnicilor care nu se îndepărtau prea mult de mal, doar din cînd în cînd cîte o barjă, și totodată n-am simțit vreo „punte“ între malul sîrbesc și cel românesc, fiecare neam cu viața lui. Drumul pînă la Moldova Veche era praf, ca după un bombardament recent, satele pitorești de pe malul nostru păreau adormite, încremenite în timp.

Anul acesta, m-am reîntors în defileu și am călătorit de-a lungul ambelor maluri, observînd diferențele. Pe malul sîrbesc, chiar vizavi de Moldova Veche, se află Veliko Gradiște, despre care aflasem de pe Internet că ar fi stațiune turistică. Ne-am oprit doar pentru o noapte, un scurt popas pe drumul de la Split spre București. Am ajuns tîrziu, pe la 10 seara, iar în centrul orășelului am găsit acea atmosferă tihnită de loc în care nu se întîmplă nimic, cîteva birturi populate de localnici, cîteva magazine, un centru destul de animat de pariuri sportive și o tarabă cu fructe. Simțeai parfumul piersicilor de pe cealaltă parte a străzii, de alt-fel toate legumele și fructele din Serbia au miros și gust, spre deosebire de ale noastre, care sînt din ce în ce mai fade. Ne-am oprit ca să întrebăm de un hotel și am avut noroc să dăm peste un băiat care o rupea binișor pe românește. Ne a explicat că „stațiunea“ se afla, de fapt, la doi kilometri în afara orașului, chiar la Dunăre, și că trecuserăm pe lîngă ea fără să ne dăm seama. Apoi a dat două-trei telefoane și, într-un stil pur românesc, „ne-a aranjat“ – o noapte la o vilă, cu 20 de euro camera, putem mînca la restaurantul de alături, unde Dragan ne așteaptă. Băiatul din oraș ne-a sfătuit să scoatem dinari de la bancomat, -căci nu se plătește cu cardul. Cît o fi dinarul? Am întrebat pe stradă, un puști ne-a răspuns prompt în engleză: „Un euro face 120 de dinari“. Sîrbii n-au trecut la dinarul „nou“, o mie de dinari nu valorează mare lucru, în Serbia ai bancnote mari și te simți bogat. Am început să căutăm „stațiunea“, ne-am învîrtit vreo jumătate de oră pe aleile unui loc aparent pustiu, prost iluminat, cu becuri galbene și chioare care semăna cu un soi de Neptun în extrasezon, dezolant. Treceam pe lîngă hoteluri și vile-fantomă ce păreau toate închise. Pe faleza Dunării, în semiobscuritate, cîțiva turiști alergau, își făceau conștiincios tura de seară.

În cele din urmă, am descoperit vila și restaurantul și ne-am dat seama că ne am întors în anii ’90. La ora 11, restaurantul era „pe închidere“, ultimii clienți – o familie cu doi copii grași – plăteau și plecau. N-am reușit să ne dăm seama care dintre ospătarii îmbrăcați ca la carte – pantaloni negri, călcați la dungă și cămașă albă – era Dragan. Toți vorbeau o engleză aproximativă. Cu un zîmbet obosit, unul dintre ei ne-a preluat totuși comanda. De la un radio se auzeau șlagăre sîrbești de tip Festivalul Mamaia. Restaurantul era, chipurile, de patru stele – nu se plătea cu cardul, în meniu prețurile erau trecute cu pixul, iar nota era scrisă de mînă. În timp ce mîncam o porție grozavă de somn la grătar și beam bere sîrbească, răcoroasă și proaspătă, din sticle „de ulei, la jumăte“ pe care le știam prea bine de pe vremea comunismului românesc, două tanti făceau curat – dădeau cu mătura și ridicau scaunele pe mese, o imagine binecunoscută tot de prin anii ’80. Trăgeau cu ochiul spre noi – „turiștii ăstia nu mai termină odată, ca să putem pleca acasă?“.

A doua zi, pe lumină, am descoperit că „stațiunea“ era, de altfel, destul de cochetă – cu plajă, terenuri de tenis și baschet, vile la limita kitsch-ului, cu multe ghivece cu flori la intrare. Părea mai veselă și mai animată – familii aparent de muncitori cu copii, sportivi în cantonament își luau micul dejun. Dunărea era întinsă și liniștită ca un lac, în zare se vedea malul nostru, aparent la o aruncătură de băț. Toată distracția de la Veliko Gradiște (cazare, cină și mic dejun) ne-a costat, în bani românești, 150 de lei.

Șoseaua de pe malul sîrbesc șerpuiește încă 100 de kilometri pînă la punctul de trecere a frontierei de la Porțile de Fier. Trece prin tunele și urcă în serpentine, ai o perspectivă diferită asupra defileului. Pentru e că destul de pustie, traseul ar fi perfect pentru o excursie de o zi cu bicicleta. Însă n-am prea văzut nici bicicliști, nici turiști. În afară de Veliko Gradiște mai sînt doar vreo două sate aparent turistice pentru că vezi, pe marginea drumului, anunțuri cu „Sobe“ (adică camere de închiriat). În rest, doar pădure și lucrătorii sîrbi de la drumuri, care îndepărtează prompt crengile căzute, liniște, păsări, fluviul în toată splendoarea lui și „distanța“ pe care o ai față de propria ta țară, de peste apă, ce îți dă o senzație stranie. Ești și în același timp nu ești în România. Pe drum, mi i-am imaginat pe cei care au avut curajul, în urmă cu 30 40 de ani, să traverseze Dunărea înot, ca să ajungă în locul în care eram eu, în Iugoslavia, prima poartă deschisă către paradisul occidental.

Pe malul românesc s-a reparat în sfîrșit drumul, însă tot nu e mai bun decît cel de pe malul sîrbesc. Defileul în sine are un potențial turistic fantastic, însă turiștii nu se înghesuie să apară. Nu reprezintă o destinație, cine și-ar propune să-și facă vacanța pe malul Dunării din moment ce plajele din Bulgaria și insulele din Grecia sînt ieftine și mai ofertante? Există însă pensiuni, sînt oameni care se încăpățînează să facă turism aici, deși nu au aproape nici un sprijin din partea autorităților locale. Oameni care închiriază bărci, te plimbă cu șalupa „la Cazane“, ca să vezi grotescul chip uriaș al lui Decebal din larg. Te duc la Grota Veteranilor, desprinsă parcă din preistorie, unde un ghid îți povestește cu pasiune istoria ei. Așadar, sînt oameni cu inițiativă care se reunesc în asociații de investitori, își propun să promoveze locul unde trăiesc și pe care îl cunosc atît de bine, însă senzația de capăt de țară și de lume rămîne aceeași. Cei mai mulți au peste 50 de ani și copii plecați prin Anglia, Germania și Suedia. Pentru ei au muncit, au încercat să încropească o mică afacere, dar copiii nu se vor mai întoarce ca să o preia și să o ducă mai departe. Fabulosul defileu unde s-au născut nu le mai spune nimic, sînt alte locuri pe lumea asta pe care vor să le descopere. De aceea am simțit ambele maluri, dincolo de sălbăticia și frumusețea lor, suspendate în timp și încărcate de un soi de tristețe.

La un restaurant de pe malul românesc mîncăm un somn la fel de bun ca acela de la Veliko Gradiște. Mă întreb dacă peștele din farfurie are origini românești sau sîrbești, dar ce mai contează? – peștele n-are țară. Nici pește nu prea mai e. Pescarii sînt obligați să ducă tot ce prind la centrele de colectare, „mai scapă“ cîte ceva pentru ei sau ca să-l vîndă pe la pensiuni și restaurante. Fluviul care trece prin defileu pare la fel de pustiu ca în urmă cu opt ani, atunci cînd l-am văzut prima oară. Din cînd în cînd trec vase de croazieră dinspre Budapesta sau Viena, fără să se oprească.

Foto: A. Popescu

Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.