Un vechi și trist „conflict” (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 846 din 25 iunie - 1 iulie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Săptămîna trecută am inventariat, rapid, piedicile de care se izbesc, uneori, intelectualii cînd vor să intre în dialog cu credința și cu unele efecte ale „instituționalizării” ei. Evident, nu vreau să abuzez de generalizări. „Intelectuali” nu înseamnă toți intelectualii, iar Biserica e mai mult decît o „instituție” și, în fapt, include întreaga comunitate pe care o păstorește, așadar și pe „intelectuali”. Nu se poate, totuși, contesta tensiunea existentă între anumite reflexe procedurale și dogmatice ale Bisericii și anumite „exigențe” (și blocaje) ale multor intelectuali (mai cu seamă cei asimilabili modernității), cînd e vorba de o comunicare reală pe tema „transcendenței”. Mă țin de promisiunea de a schița și portretul unei anumite suficiențe intelectuale, după ce, data trecută, am vorbit despre „instalarea” neproductivă pe tronul edificării a unei anumite viziuni (și practici) ecleziastice. Nu pretind să epuizez o temă plină de nuanțe și complicată de o uriașă bibliografie. Mă voi mărgini la cîteva accente.

Fie că e ateu, agnostic, deist, distant, critic sau „nuanțat” față de problematica religiei, un anumit tip de intelectual e prins, conștient sau nu, într-o „strîmtoare” mentală de natură să simplifice agresiv imaginea lumii și a gîndirii. Mai întîi, e vorba de o supralicitare a orizontalei. „Realul” e „întinderea” imediată a lumii, suma a ceea ce vedem cu ochii, substanța empirică a spectacolului care ne înconjoară. Dacă se acceptă și existența unei dimensiuni verticale a lumii, atunci se consimte fie la zenitul „cerului înstelat”, fie la nadirul „legii morale” dinăuntrul nostru. În rest, totul e socotit mitologie, compensație psihologică fabulatorie, delir mistic, „opium”… În cel mai bun caz, se admite că, privind în sus, dai de valorile spiritului uman (Mircea Eliade a spus, odată, că cel mai înalt cer pe care îl mai vedem astăzi este „cultura”) sau că, privind în jos, în adînc, dai peste categoriile apriorice ale intelectului. Cu alte cuvinte, se înlocuiește „dincolo” cu „dincoace”, „transcendența” cu „transcendentalul”. Ceea ce apare („fenomenul”),  ceea ce se manifestă, ceea ce se poate dovedi empiric – există! Restul e nedovedibil și, ca atare, nefrecventabil altfel decît prin abuz doctrinar, naivitate cognitivă sau „sofisticăraie” abilă. Miza exclusivă pe „verificarea” senzorială, pe rațiune ca unic instrument legitim al cunoașterii, pe „obiectivitate”, pe „dovada” nemijlocită constituie, pentru mulți intelectuali, o „croială” interioară fatală, un temei absolut al certitudinii – pe scurt, o adevărată… religie, o religie de substituție, o garanție de „adevăr”.

Constantin Noica, altfel nu foarte „îmbisericit”, ne spunea adesea: „Filosofia empirică este o filosofie de om prost: nu crede decît ce pipăie!” („Un scandal!” – clama și Petre Țuțea). Nu vrem, desigur, să evacuăm fenomenologia și raționalismul de pe piața strădaniilor filosofice. Ele au livrat o importantă materie de reflecție. Ca, de exemplu și psihanaliza, care a mers, curajos, și către teritorii „inevidente”: vise, reverii, sub- și in-conștient. Iar Jung a făcut și saltul spectaculos spre „imaginile arhetipale”. A cere „probe” despre toate astea, cum ai cere probe despre existența mineralelor și a țînțarilor, e ridicol (iarăși, vorba lui Noica: „Explică-mi cum să mă îndrăgostesc!”). Și chiar așa, e îndrăgostirea un „exercițiu” raționalizabil? Există un singur nivel al existenței? E orice „trăire” geometrizabilă? E totul formalizabil după modelul „evidențelor”? E posibilul analizabil cu aceleași instrumente cu care analizăm realul? E „vidul” măsurabil? E linia orizontului o alcătuire palpabilă sau o iluzie? De văzut, o vedem cu toții, de atins nu o poate atinge nimeni. Există manifestări care nu trimit la existența simultană a suportului lor concret? Sau existențe care nu se manifestă? („Era pe cînd nu s-a zărit, azi o vedem și nu e…”) În chip neașteptat, știința a riscat mai mult și a mers mai departe decît „umanismul” intelectual curent. Teoria relativității sau mecanica cuantică au obținut, în căutarea „exactității”, o sumedenie de perplexități greu sistematizabile după logica obișnuită: de pildă, principiul incertitudinii și relația de nedeterminare consemnate de Heisenberg, în încercarea de a „fixa” masa, poziția, energia și viteza particulelor elementare.

Una peste alta, „intelectualul” în căutare de certitudini trebuie să ia în serios și ceea ce, de-a lungul unei ample tradiții, este relația cu o posibilă Instanță aflată dincolo de habitudinile „cercetării” obișnuite, dar nu mai puțin „dialogabilă”. Poți (și trebuie) să faci experimentul unei relații cu indefinibilul, cu denegînditul, cu o cunoaștere care nu construiește doar cu argumente contingente. Căci „dacă i se pare cuiva că cunoaște ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască” (Sf. Apostol Pavel, I Corinteni, 8,2). Suficiența cunoașterii „raționale” (blamată și de înțelepciunea extrem-orientală) e o specie fudulă a ignoranței. Intelectualul exigent și responsabil trebuie să ia în serios eforturi și formule celebre ale istoriei spirituale europene: Sacrificium intellectus, credo quia absurdum, teologia apofatică, „ochiul inimii     ” ș.a.m.d. Îi stau la îndemînă scrieri decisive, de la Dionisie Areopagitul și Clement al Alexandriei pînă la Vladimir Lossky și mulți, mulți alții. Fără „ocolul” îmbogățitor în universul inaccesibilului, al tatonării neobosite, al interogației necenzurate și neadormite, al nimbului edificator de dincolo de ecuația accesibilă a lumii, fără confruntarea gîndirii cu limita ei extremă, rămîi în somnolența voioasă a unei cunoașteri care te lasă unde te-a găsit… Iar a-ți irosi energia mentală în polemică instituțională cu „funcționarii” credinței sau în apologia victorioasă a „omului” suveran, autonom, deținător solitar al înțelegerii cosmice e o cale sigură spre o încăpere alcătuită numai din uși închise…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.