Un vechi și trist „conflict“

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Din cînd în cînd, provocată de vreo carte neconformă, de vreo iritare contextuală cu rădăcini complicate, revine la rampă o tensiune aspră, de nedomesticit, adînc regretabilă, între Biserică și intelectuali. Ambele tabere par, uneori, melancolice, admițînd că această tensiune este indezirabilă, dar fiecare aruncă întreaga vină pe tabăra cealaltă. E un mod de a evacua, din principiu, soluția. Problema e veche și, mai ales în spațiul românesc, încărcată de conotații „complexe”… Inevitabil, asum, de regulă, statutul și comportamentul intelectualului. Ceea ce nu înseamnă că suficiența „rațională” a unora dintre colegii mei nu mă indispune. Am ce le reproșa – și o fac adesea –, dar nu pot nici să idolatrizez „autoritatea” impenitentă a unei instituții care pare să creadă, de pildă, că „mintea” (spre deosebire de „trăire”) nu face parte dintre darurile Creatorului către creația sa. A gîndi liber și curajos, a frecventa spațiul culturii apar astfel ca adevărate obstacole în calea spre credință. Am (respectuoase) obiecțiuni. Și le am de mult. Ceea ce mă face să reiau un fragment dintr-un text apărut în Dilema acum 26 de ani. Ca de obicei, fără vreun efect special. Iată:

Biserica se grăbește, uneori, să judece „anestezia” religioasă a intelectualilor, înainte de a fi încercat să-i „recupereze”. Baricadată în legitimitate și prestigiu, ea nu se simte obligată să se arate disponibilă, persuasivă, seducătoare. Preferă (nu prea creștinește) să suspende, morocănos, dragostea față de semenul rătăcit, preferă să judece. Efortul de adaptare la „limitele” interlocutorului e minimal. E un fel de a face uitată virtutea numită, în Evanghelie, „darul vorbirii în limbi”: a vorbi fiecăruia pe limba lui. În chip simetric, pentru mulți intelectuali stilistica discursului teologal de azi operează ca un obstacol în calea credinței. Abuzul tonului pravoslavnic, dulcegăria arhaizantă, argumentația frustă și ornamentica neaoșă a frazei sînt de natură să creeze omului de cultură inhibiții greu de depășit. Clerul nu pare a înțelege că, pentru a dizolva orgoliul cărturarilor, trebuie să le manevrezi cu autoritate instrumentarul, să te ridici deasupra livrescului, dar nu excomunicîndu-l, ci asumîndu-l, ca pe o necesară experiență de viață spirituală. A-l ocoli superstițios, a-l bifa resentimentar seamănă nițeluș a cenzură „proletcultistă”. Nu oricine poate pune între paranteze cultura, din perspectiva răpirii duhovnicești. Nu oricine e Simion Stîlpnicul sau Serafim de Sarov… Iar dacă Justin Martirul și Filozoful (da, Filozoful!), Clement Alexandrinul, Părinții Cappadocieni și Grigorie Palama au avut nevoie de cărți, nici dreptcredinciosul de azi nu s-ar cuveni să renunțe la ele cu atîta ușurință. O Biserică fără cărți și fără cărturari e, în definitiv, o Biserică fără Tradiție. Iar ceea ce se poate reproșa, din păcate, unei anumite secțiuni a preoțimii noastre nu e că nu a citit Shakespeare și Rilke, ci că n-a citit Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul sau Nicolae Cabasila, ca să nu mai vorbim de exegeza esențială a domeniului. Teologul incult teologic, preotul rudimentar duhovnicește nu pot fi instanțe convingătoare pentru intelectualul care aspiră la dialog. Și e prea la-ndemînă să dai vina mereu pe intelectual, cerîndu-i să se „smerească”. Să se smerească dinaintea a ce? Căci, dacă n-are norocul să întîlnească un sfînt sau de-a comunica intelectualmente cu un teolog învățat, el se confruntă cu o instituție vidă, neatrăgătoare, nedialogabilă. Anatemizarea cunoașterii (cu invocarea sofistică a „păcatului originar”) e una dintre cele mai riscante derive ale teologiei noastre de azi. „Vai vouă, cărturarilor!” – ni se amintește pripit și scos din context, cu ideea subînțeleasă că Sfînta Scriptură e o ideologie pentru analfabeți. Că ea se adresează și analfabeților, e altceva! Dar că ei sînt singurii beneficiari acceptați e o enormitate. Blamabil nu e decît cărturarul care disprețuiește Cartea revelată, cel a cărui cunoaștere devine apostazie. Dar cărturarul luminat? Fericitul Augustin? Sfîntul Ieronim? Nicodim Haghioritul? Părintele Benedict Ghiuș sau Părintele Stăniloae? Cine va îndrăzni să declare că știința de carte nu face parte din portretul lor sau că ea le-a adumbrit credința? De unde prejudecata rudimentară că nu poți fi credincios decît în variantă semidoctă, agrară, acefală? În sfîrșit, cum să suporți, ca intelectual, că miraculosul „scandal” al credinței, edificiul ei subtil antinomic, spectacolul paradoxelor ei, îndrăzneala de a gîndi Denegînditul pot fi abordate cu bolboroseala birocratică a cîtorva truisme lacrimogene, cu dăscăleala previzibilă a predicii „de serviciu”, cu amorțeala inteligenței? Cum se poate împăca un slujitor al lui Dumnezeu cu monotonia răspunsurilor gata făcute, cu dizgrația de a fi plicticos, cu disciplina ostășească a unei „ascultări” nereflectate?

Fragmentul de mai sus, scris în 1994, e, firește, un rezumat rapid al frustrărilor intelectuale dinaintea discursului teologal. Data viitoare, voi încerca un inventar al dezamăgirilor survenite, legitim, de cealaltă parte a conflictului: insomniile credinței față cu „certitudinile” secularizante ale unei anumite intelectualități…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.