Preocuparea pentru alegerile americane și urmările lor nu este, în România, nici obsesivă, nici nelalocul ei, așa cum mi se pare că încearcă s-o descrie unii. Și nu numai din motivul politic evident că importanța Statelor Unite și a politicii americane este decisivă pentru afacerile globale și, deloc în ultimul rînd, pentru securitatea României. Într-adevăr, din acest punct de vedere, încă s-ar putea argumenta – și nu total fără temei – că, indiferent cine e președinte al Statelor Unite, măcar marile direcții geopolitice și strategice ale (încă) supraputerii americane nu se vor schimba esențial; de exemplu, că rivalitatea cu China va continua, fie și sub forme practice diferite. Dar mai este un motiv legitim pentru „obsesie”: Statele Unite au constituit modelul de bază al democrației și al libertății politice în lume, pe care, de altminteri, au încercat de multe ori, cu un succes mai mare sau mai mic, să-l exporte pretutindeni în lume și, nu în ultimul rînd, la noi în Est.

Or, acest model  – insinuează unii comentatori chiar și la noi – e azi dovedit eșuat chiar la „el acasă”, avînd în vedere felul discutabil în care, chipurile, s-ar fi desfășurat aceste alegeri americane, cîștigate de candidatul democrat, Joe Biden. O spun direct nu numai radicali de dreapta și adepți din România fără jenă ai președintelui în exercițiu Donald Trump, ci și unii analiști considerați pînă acum moderați și bine informați. De exemplu, citim într-un articol conclusiv de pe Contributors următoarele propoziții asertorice: „Sînt numeroase dovezi de fraudă, mai ales în Pennsylvania. Ele nu sînt mediatizate de CNN, NY Times, WP etc. pentru că nu este convenabil”. Or, dacă rezultatele votului din acest stat american (unde a cîștigat Biden) esențial în aritmetica alegerilor sînt într-adevăr fraudate sau măcar nesigure, cîștigătorul real al scrutinului de aici, din alte cîteva state și poate din întreaga Uniune este Trump, deși media „progresistă” refuză să spună adevărul. Nu-i atunci publicul român îndreptățit să-l creadă pe cuvînt pe comentator, considerînd că „știe el mai bine” și, ca urmare, să pună la îndoială modelul democratic, și nu doar în America? Va spune, poate: „Dacă pînă și la ei se fură masiv voturi, de ce să ne mai scandalizăm de ce se întîmplă la noi? Mai are atunci rost să votăm noi înșine peste două săptămîni? Sau mai bine ne lăsăm convinși de cei care ne spun încontinuu că lumea e condusă de o conspirație marxisto-plutocratică și că Trump, așa lipsit de maniere cum este el, a încercat să spargă zidul și să strice jocul?”.

Bun, dar care sînt dovezile de fraudă invocate cu mare siguranță de comentator? Ei bine, nu s-au găsit. (Ceea ce comentatorul nu ne spune.) Sau cumva sînt, dar au fost ascunse de către mainstream media sau funcționari corupți? Într-adevăr, așa au susținut și susțin Trump, echipa sa de campanie și, deocamdată, mulți lideri republicani. Poate deci rămîne adevărat ce scrie și comentatorul român. Iarăși, o fi știind el ceva ce nu știm noi, mai rău informați. Cine ar putea să ne lămurească? Desigur, Justiția, căreia i s-a cerut să arbitreze disputa de către echipa Trump, condusă de avocatul Rudy Giuliani. Să vedem atunci ce a spus vinerea trecută judecătorul Matthew Brann din Pennsylvania, care trebuia să decidă asupra acuzației de fraudă generalizată în acest stat-cheie (nota bene, aflăm că judecătorul este un republican cu vechi state de serviciu): „Nu stă în puterea acestei Curți să violeze Constituția”, a spus el răspicat, decizînd să respingă complet cererea echipei de campanie a lui Trump de anulare a alegerilor în Pennsylvania, sub pretextul că ar fi fost comise fraude sistematice. Și judecătorul a explicat: „Reclamanții cer acestei Curți să lipsească de dreptul la vot aproape șapte milioane de votanți. Curtea n-a putut găsi nici un caz în care un reclamant să fi căutat un remediu atît de drastic în contextul unor alegeri”. Apoi a calificat raționamentul legal din spatele cererii echipei Trump ca fiind „un monstru tip Frankenstein” (am tradus astfel „Frankenstein’s Monster” – într-adevăr, riguros vorbind, „Frankenstein” este numele creatorului monstrului umanoid din romanul lui Mary Shelley, dar ne-am obișnuit să numim astfel monstrul însuși).

Democrația nu se poate baza numai pe reguli și legi, oricît de esențiale și de minuțioase ar fi acestea: buna-credință și fairplay-ul principalilor participanți la competiție trebuie să poată fi prezumate și regăsite mereu, mai ales în situațiile disputate. Or, atunci cînd una dintre părți încalcă în chip nerușinat această bună-credință, chiar și fără a încălca formal vreo lege, democrația e în pericol.

Faptul că un președinte al Statelor Unite se complace în minciuni și falsificări este, în sine, foarte grav, avînd în vedere statutul său de „cel mai puternic om de pe planetă”. E poate și mai grav că el tîrăște după sine opiniile a milioane de oameni și că falsificările sale sînt încă susținute, din motive politice meschine, de lideri politici din partidul său. Cel mai grav lucru este însă crearea unui climat de neîncredere în rezultatele alegerilor, în procesul electoral însuși, fără să existe nici un fel de dovezi de fraudă sistemică, ce ar putea rezista în justiție. Și de aici nu e decît un pas pînă la a pune la îndoială orice proces electoral, în orice țară și în orice loc ar fi el desfășurat, atunci cînd rezultatele votului nu convin unei părți. Astfel, treptat, un Frankenstein monstruos ia naștere și tinde să crească tot mai mare și mai puternic, riscînd să domine lumea. Iar articole de presă cuprinzînd afirmații radicale și false de felul celor de mai sus își au contribuția lor în a-i procura hrană și din locurile noastre.

Și noi vom avea alegeri în curînd. Probabil că vom avea și acuzații de fraudă și, posibil, declarații care, luînd exemplul american, vor pune la îndoială întreg procesul electoral, mai ales că acesta se va desfășura în condiții neobișnuite, de pandemie. Într-un anume sens, democrația este indivizibilă și este de datoria noastră a o apăra. Iar dacă nu putem face mai mult, măcar să denunțăm cu toată puterea conspiraționismele și minciunile cu care avem direct de-a face. Să ne străduim astfel să slăbim unele linii de aprovizionare a noului Frankenstein politic. Altminteri acesta se va hrăni și cu nepăsarea și neglijența noastră.