Tribalism

Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Tribalism jpeg

Ditrău și Marea Britanie. O oarecare comună, pierdută pe undeva prin secuime și una dintre cele mai mărețe națiuni ale lumii. O comunitate de cîteva sute de inși și o țară de peste șaizeci de milioane. Cine ar fi zis că în anul 2020, ultima săptămînă din luna ianuarie, vor face știri împreună și pe o temă asemănătoare? Și totuși au făcut, și în chip paradoxal și scandalos, aș zice.

La Ditrău, cetățenii s-au revoltat că brutăria din localitate a angajat doi imigranți srilankezi, ca să frămînte coca. I-au vrut afară din brutărie și din localitate, ca să nu mai atingă sfînta pîine a localnicilor cu „mîinile lor negre“. În frunte cu preotul catolic – care a uitat și de creștinism, și de umanitate –, au amenințat patronul și în final au reușit expulzarea celor doinefericiți. Oamenii se declară îngroziți de posibilitatea ca străinii să-i năpădească în viitor, să le schimbe, zice-se, cultura și tradițiile. Și tot în zilele acelea, Marea Britanie a ieșit oficial din Uniunea Europeană, după ce în urmă cu aproape trei ani a votat într-un referendum că i-e frică de străini – mai ales de cei din Europa de Est. În ambele cazuri, străinii sînt acuzați că iau locurile de muncă ale autohtonilor, dar asta fiindcă autohtonii nu mai vor aceste locuri de muncă sau, pur și simplu, ca în cazul de la Ditrău, mulți dintre ai lor sînt plecați la muncă în străinătate. În ambele cazuri domină teama de a avea de-a face cu cel diferit și, într-un sens mai larg, se insinuează teama de schimbările economice și sociale devenite inevitabile. Rezultat asemănător: în ambele cazuri – și al marii națiuni, și al măruntei localități – a învins tribalismul.

Dar asemănările nu se opresc aici: secuii din Ditrău sînt ei înșiși minoritari în România și destui naționaliști români îi consideră „străini“. Se consideră diminuați și neglijați, deopotrivă de București și de Budapesta. Au resentimentele și nostalgiile lor, și rana Trianon-ului care nu-i lăsată să se închidă. Britanicii, de partea lor – cei care au votat Brexit-ul, cel puțin –, sînt și ei resentimentari: de două generații și-au pierdut imperiul, au devenit o putere de rangul trei, iar în Europa vechiul inamic – Germania – le spune, chipurile, ce să facă. Răspunsul dat resentimentului a fost, în esență, ca la Ditrău: „afară cu străinii“. (În cazul țării, asta înseamnă controale la frontieră, taxe vamale, ruperea unor legături foarte profitabile de o jumătate de secol). În ambele cazuri, sentimentul de inferioritate față de alții, deveniți mai puternici, naște agresivitate față de cei mai fragili. Fiindcă întotdeauna, oricît ai fi de marginalizat, găsești pe cineva încă și mai marginalizat pe care poți să‑l asuprești, ca să te simți puternic. Pentru că unii britanici se simt devansați de germani, se „descarcă“ pe est-europeni. Pentru că secuii se consideră umiliți de români, sînt agresivi cu imigranții de pe alt continent.

Fără îndoială, a fost decisivă pretutindeni retorica șovină, rasistă chiar: tabloidele britanice, ca și politicienii demagogi, precum Nigel Farage și Boris Johnson, pe de o parte, televiziunile maghiare insuflînd pretutindeni iliberalismul lui Viktor Orbán, pe de alta. În Marea Britanie, politicienii pro-europeni s-au dovedit slabi și neconvingători; la noi, politicienii, fie de la UDMR, fie din rest, se gîndesc numai la campania electorală. Să le pese de srilankezii care oricum nu votează? Cît despre români – cum altfel? –, s-au bucurat vizibil că ungurii – nu ei – au necazuri cu drepturile omului, iar ungurii s-au necăjit că românii se bucură. Pe scurt, actorii principali joacă mizerabil, în timp ce actorii secundari speră să-i vadă discreditați.

Asemănarea dintre cele două cazuri, pe care absolut totul trebuia să le despartă, ne verifică pentru a mia oară, cred eu, două evidențe: cea dintîi, împotriva relativiștilor și a postmodernilor, ne arată că există totuși o natură umană comună și permanentă. Iar a doua ne certifică, împotriva optimiștilor și a idealiștilor, că această natură e rea.

Foto: Nigel Farage (wikimedia commons)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.