Socrate și cămara goală

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Frica lui Putin jpeg

Am rîs de ei superiori și chiar am tins să-i privim cu dispreț suveran pe cei care, în zilele trecute de coronavirus, au luat cu asalt supermarket-urile, golind rafturile de făină, mălai și conserve. Am văzut și am auzit apoi la televiziuni cohorte de inși – de la oficialități pînă la medici și experți în psihologie – tot explicîndu-ne că n-avem de ce ne teme, că panica e fără rost și că gestul de a ne aproviziona cu mult peste limita consumului curent e absurd, ba chiar arată egoism și lipsă de spirit cetățenesc. Unii moraliști i-au certat pe panicarzi că se gîndesc numai la stomac, alții le-au reproșat că n-au golit rafturile cu săpunuri și articole de curățat, cînd se știe că igiena e cea mai bună apărare (și singura, deocamdată) împotriva coronavirusului. Neconvingător.

Căci să recunoaștem deschis că am avut și noi un anume imbold de a-i urma: la urma urmelor, ce era rău dacă mai cumpăram două kile de făină, trei de mălai și mai adăugam două-trei cutii cu paste? Ce, strică să ai și cîteva conserve în plus? Că, deh, nu se știe niciodată, cu carantinele astea… ăștia pot să te lase să flămînzești! Așa că de ce nu ne-am dus?

Cu atît mai mult cu cît panica e perfect naturală. Ține de legea firii și a asigurat victoria speciei noastre. Multe sute de mii de ani, omul și strămoșii semiumani ai acestuia au fost vînători-culegători. A aduna, a strînge, a culege orice lucruri comestibile – și mai ales atunci cînd simțeau o amenințare – făcea parte din instinctul de supraviețuire al speciei. E de crezut că cei care se panicau mai tare din cine știe ce motiv și adunau cît mai multe fructe sau rădăcini comestibile au supraviețuit în număr mai mare, ei și copiii lor, astfel încît nu-i deloc de mirare că noi, urmașii lor îndepărtați, păstrăm același instinct. În schimb, cei mai delăsători ori cei prea curajoși au flămînzit și au pierit, nelăsînd descendență. Așa că avem panica înscrisă în ADN-ul nostru, precum avem și instinctul de a fi egoiști, de a ne îmbulzi ca să apucăm primii ce se dă la tejghea, imboldul de a ne călca în picioare ca să ne înfigem în față; nimic mai natural, așadar, decît a da ascultare acestor instincte de supraviețuire și, aș adăuga, e o prostie să nu le dai ascultare, chiar dacă locul de manifestare nu mai e savana, ci supermarket-ul.

Și atunci, de ce totuși n-am dat curs binefăcătoarei panici? De ce nu ne-am luat după chemarea salvatoare a genelor? Fiindcă, curios, ne-a fost rușine. (Un sentiment profund antinatural.) „Dacă ne întîlnim cu o cunoștință“, ne-am zis îngrijorați, „ba chiar poate cu un amic? Aoleu, o să ne vadă cu coșul plin de mălai!“ „Știi“, o să bîiguim atunci în chip de scuză, „tocmai ne vine un musafir din provincie și ne-am trezit cu cămara goală.“ „Înțeleg, înțeleg“, va chicoti sardonic amicul, încercînd să ne bareze cu corpul vederea asupra propriului cărucior, plin ochi cu ape, cît să adapi o herghelie. „Și la noi e un botez în familie, știi, finul verișoarei mamei, care… Că doar nu-ți închipui că eu sînt ca speriații ăștia, să mă panichez…“ „Vai, dragă, se poate să cred așa ceva?“, vom zice, mulțumiți că l-am dibuit pe amic. Sau poate, rușinați amîndoi unul de altul, ne vom face că nu ne-am văzut, chipurile prea absorbiți de spectacolul paranoiei din jur. Vom fi precum hoții care se surprind reciproc la un furt și pretind că se ignoră reciproc. Dar ne temem că „legea tăcerii“ nu va funcționa la el. Dacă ne pozează pe ascuns opintindu-ne la cărucior și ne postează pe Facebook, să rîdă toți? E în stare, nemernicul! Așa că ar trebui să-i fac o poză înainte! Clic!

Dar încă mai rău ar fi dacă ne-am întîlni cu unul dintre studenții noștri. Ăștia n‑au fereală în a vorbi pe șleau: „Vai, domnule profesor, și dumneavoastră aici!“, ar exclama studenta, fericită că ne-a prins în flagrant de panică. Noi am mormăi ceva și, simțindu-ne ca descheiați la șliț, am încerca să ferim căruciorul de privirile indiscrete ale dînsei. Degeaba. „Recunosc că nu m-am așteptat să vă întîlnesc, știți, așa, cu asta, în sfîrșit…“, ar zice fata, arătînd mustrător spre cărucior. „De ce, domnișoară?“, am zice pe un ton de autoritate, „un prof nu-i om, să aibă nevoi? Crezi că noi trăim cu cărți?“ Va relua, un pic încurcată: „Nu, nu, dar după lecția de ieri cînd ne-ați vorbit așa frumos de Socrate… cum a stat în loc după bătălia aia, fără să fugă, singurul dintre soldați, ba l-a mai și salvat de la moarte pe prietenul lui –  Alcibiade era? –,  aș fi crezut că… Dar, ce-i drept, aia a fost demult…“

Adevărat, aia a fost demult. Socrate a murit înaintea erei noastre. Înaintea tuturor erelor noastre. Și atunci, cum să ne fie rușine de un mort? Pînă la urmă, cu amicul, cu vreun student, cu o cunoștință ne-am putea totuși întîlni. Sau cu cineva care ne-a văzut la televizor și ne ține minte. Sau cu un vecin. E de înțeles rușinea de ei. Sînt vii, de aici și de acum. Vorbesc, clevetesc și dau clicuri. Ne-am putea pierde din prestigiu, ar putea avea de suferit imaginea, lustruită la greu. Ne-ar bîrfi toți nesimțiții și ipocritele pe rețele. Are sens așadar să evităm situația stînjenitoare. Dar Socrate? Doar nu ne putem întîlni cu mortul la supermarket, așa încît să ne fie rușine de el! Chiar că e absurdă rușinea asta, haide să fim serioși! 

Nu sîntem serioși. De asta am rămas cu cămara goală.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Pui cu hummus și legume proaspete Foto api.retete.transavia.ro jpg
Pui cu hummus și legume proaspete - rețeta rapidă de cină cu beneficii antiinflamatoare pe care toată familia o va iubi
Pui cu hummus și legume proaspete — rețeta rapidă, sănătoasă și antiinflamatoare pe care toată familia o va iubi. Ideală pentru cine echilibrate și pline de savoare!
uta fb jpg
Plajă la Eforie Nord FOTO Shutterstock
O taxă neobișnuită a provocat controverse printre români. „Să pună taxă și pe costumul de baie, nu?”
Fie că este vorba despre facturi sau despre produse banale din magazine, totul pare să devină mai scump în ultima perioadă. Iar același lucru se întâmplă și cu vacanțele, care acum necesită un buget ceva mai generos decât în anii trecuți.
Dragos Anastasiu, foto facebook Dragos Anastasiu jpg
Reforma pensiilor speciale. Anastasiu: „Pensionarea la 50 de ani nu e un lucru normal. Trebuie corectat”
Guvernul Bolojan încearcă să găsească soluții pentru reforma pensiilor speciale, în special a celor ale magistraților, a dat asigurări vicepremierul Dragoș Anastasiu. „Pensionatul la 50 de ani nu e normal. Eu înțeleg perfect furia, o am și eu”, a spus vicepremierul.
Horoscop 22 28 aprilie, Shutterstock jpg
Horoscop duminică, 13 iulie. Nativii unei zodii au noroc la bani într-o situație neașteptată
Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale, pentru ziua de duminică, 13 iulie.
faleza Constantei jpg
Povești din Portul Turistic Tomis: „Am înlemnit: la bord au urcat Gheorghe Dinică, Marin Moraru și Radu Beligan“
Pe muzica filmului „Pirații din Caraibe“ sau doar a valurilor, rând pe rând navele de croazieră încărcate de turiști părăsesc Portul Tomis într-o aventură pe mare.
Screenshot 2025 07 12 211434 png
Adolescent rănit la „Beach, Please!”, după ce a fost pus de un rapper să sară de pe scenă. Reacția lui Selly: „Atitudine iresponsabilă”
Un moment șocant a avut loc la festivalul Beach Please. Un adolescent de 15 ani, Nicolas, a ajuns la Terapie Intensivă după ce a fost încurajat să sară de pe scenă de către rapperul american Destroy Lonely. „Când am căzut, am crezut că mor”, a spus băiatul.
0357d06a9cf10f2e9e47e77d6c6cfaa7f54 jpeg
Ultima vară a Ceaușeștilor. Lavinia Betea, istoric: „Erau bătrâni, nu li se mai potrivea litoralul“
În ultima vară a cuplului Ceaușescu, vacanța a însemnat doar continuarea vieții de partid: mutarea la Neptun sau Snagov aducea ședințe, vizite oficiale și rutină birocratică. Sub aparența concediului, Ceaușeștii au rămas mereu la datorie, fără adevărată relaxare.
Screenshot 2025 07 12 203918 png
Cojo, mesaje dure despre droguri și violență, pe scena „Beach, Please!”. „Băieți, ceea ce urmează nu e un atac la adresa voastră”
Moment inedit pe scena Beach Please! Artistul Cojo a transmis meseje tinerilor în care vorbește despre lupta împotriva violenței față de femei, consumul de droguri, îndemnându-i să meargă la terapie sau să ceară ajutor.