România în chiloți

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

De multă vreme, sîntem victimele unei dezastruoase „colaborări” între cei care administrează „trebile țării” și cei care le comentează: între politicieni și „analiști”, între vedete ale șefiei de partid și de stat și vedete ale bîrfei mediatice. Pe cei mai mulți îi caracterizează proasta folosire a limbii române, lipsa bunei educații, prostul gust, indiferența față de adevărata realitate, față de responsabilitatea publică, față de profesionalism și onoare. Și toți sînt fuduli, încîntați de ei înșiși, de o veselă grosolănie. În campania electorală care s-a tranșat duminica trecută – ca, de altfel, în toate campaniile electorale autohtone –, atacul mitocănesc, calomnia ieftină, partizanatul radical, „dezvăluirile” șmechere, mă rog, toate procedurile caftului de mahala și-au dat măsura obișnuită. Domnițe și domni semianalfabeți, demimondene răzgîiate, golănași volubili, români verzi, țoape nervoase au umplut studiourile de televiziune explicînd prostimii cu cine să voteze. Incompetența, vulgaritatea, tupeul au devenit dascălii națiunii. Iar „asta-i cam de multișor poveste”… Dovada – o văicăreală de-a mea publicată acum peste șapte ani. Cu unele actualizări minore, o reiau în plină depresie…

Toată presa din lume e sensibilă la scandal, telenovelă, indiscreţie picantă, senzaţional şi vulgaritate. Numai că, în ţările cît de cît normale, tematica aceasta e preluată de publicaţii specializate, numite tabloide, „presă de supermarket”, „junk-food news”. Uneori, şi ziarele „serioase” lasă să se strecoare, în josul cîte unei pagini marginale de divertisment sau la „diverse”, cîte o bîrfă în doi peri despre celebrităţi din sport, cinema sau politică. La noi însă, procentul de tabloidizare al tuturor ziarelor şi al tuturor posturilor de televiziune a atins cote îngrijorătoare. Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale şi intelectuale. Bunul gust şi buna-cuviinţă sînt în comă. De o bună bucată de vreme, pe toate canalele de televiziune se trăieşte din dejecţie. Ore şi zile întregi sîntem antrenaţi într-o voluptuoasă scormonire prin subteranele sordide ale „cotidianului”. Moartea, divorţul, adulterul, micile fiţe erotice ale unor fătuci decerebrate, violul, crima, accidentul, iar, mai nou, apocalipsa pandemică sînt hrana zilnică a producătorilor TV şi, în consecinţă, a telespectatorului român. Te uiţi şi te îndobitoceşti. Inventarul „culturii” autohtone a ajuns să semene a groapă de gunoi: huiduieli țanțoșe, trivialități necenzurate, lovituri sub centură, bășcălie de gang, acesta este repertoriul cotidian al unor mîndre nulități mereu binevenite în mai toate „show”-urile de succes. „Specificul” subiectelor atrage după sine alegerea corespunzătoare a invitaţilor la „dezbateri”: cîte o cuconiță istericoasă, cîte un „băiat de băiat” fără dubii, gata de bătaie, cîte o modistă categorică, dăscălind lumea cu o comică încruntătură de expert în toate. Talk-show-ul politic a căzut şi el, de mult, în retorică țățească, în tacla de bodegă, în sentimentalism turmentat. (…)

Împotriva exasperării mele se invocă, de regulă, trei tipuri de argumente: unul şmecher, unul idiot, unul „metafizic”.

Argumentul şmecher: rating-ul. Televiziunea înseamnă costuri. Care va să zică depindem de audienţă. Oferim, deci, publicului ceea ce ne cere el. Publicul nu vrea Shakespeare, balete rusești, Hegel şi Liviu Ciulei. Publicul vrea „reality-show”-uri bezmetice, buze și fese expandate, bălăcăreală de periferie sau lacrimi patriotice. Or, nu e chiar așa! Publicul nu se uită la ce-i arăți decît dacă n-are de ales. În ultimii ani ai epocii Ceaușescu, cînd postul național de televiziune nu emitea decît două ore pe zi, dintre care una de propagandă, lumea se uita la ce i se dădea. Înjura și se uita. Dar cînd avea parte de un film bun, de o piesă de teatru „normală”, de o muzică decentă știa să se bucure. Cei care „prindeau bulgarii” n-o făceau ca să afle niscaiva intrigi amoroase din Balcani, ci tot pentru vreun serial sau vreun film de calitate. Publicul nu e imbecil, decît dacă te ocupi asiduu, pe termen lung, de imbecilizarea lui. Dacă îl hrănești, ani întregi, cu deșeuri, începe să facă indigestie la cozonac.

Argumentul idiot: dacă nu-ți place de ce te uiți? N-ai decît să-ți folosești telecomanda! Ce tot dădăcești poporul cu fasoanele dumitale? Un bun răspuns la acest argument a dat, acum ceva timp, dl Cezar Paul-Bădescu: cronicarul de televiziune nu se ocupă de idiosincrasiile proprii, ci de funcționarea unei instituții și de posibilele ei efecte publice. Eu, personal, știu să mă apăr și, în definitiv, puțin importă la ce mă uit eu, cutărică, într-o seară sau alta. Am însă dreptul, ba chiar obligația să fiu îngrijorat, ca publicist, de „hrana” spirituală care se livrează, pînă la intoxicare, concetățenilor mei, eventual nepreveniți. Nu mi-e indiferent ce sînt puși să „consume” copiii mei, vecinii mei și toți cei care, cu un cuvînt vag, dar decisiv, se cheamă „electorat”. Ei votează și hotărăsc, astfel, cine mă va conduce. Și dacă mințile lor sînt năucite de maculatură, destructurate de manipulări grosolane și de trivialități de gang, mă tem pentru opțiunile lor, de la care atîrnă și viitorul meu. Pe scurt: dacă scap dintr-un incendiu, nu pot ascunde celor din jur că blocul din  care am scăpat arde. Dacă se întîmplă să fiu invulnerabil la kitsch, nu mă pot preface că nu-l văd și nu pot renunța să-l semnalez celor încă educabili.

Argumentul „metafizic”: „realul” nu se reduce la sublimitățile vieții și ale culturii. Promiscuitatea există și are drept de cetate în perimetrul gazetăriei. E adevărat. Există și mirosul de cadavru, există și voma bețivului, și rîsul prostesc, și înjurăturile, și exhibiționiștii, și pedofilii, și tîlharii, și sadicii. De mitocănime nu mai vorbim. Dar le avem din plin, pe toate, în jurul nostru. N-ar strica să căpătăm, din partea emisiunilor de informații și divertisment, cîte o pauză vindecătoare, cîte o gură de aer restaurator. Altfel, ideea că realul e nemărginit și că toate compartimentele sale sînt la fel de „legitime” ne va îngădui, în curînd, să transformăm privatul în privată și, de dragul comodității, să umblăm pe stradă în chiloți. Și asta ar fi doar începutul.

P.S. Înainte să trimit redacției textul de mai sus, am aflat rezultatul alegerilor din 27 septembrie, ceea ce mă determină să adaug văicărelii o întremătoare notă de optimism. Ceva s-a schimbat în comportamentul alegătorului român. A început să amendeze impostura gălăgioasă, să refuze partizanatul orb, să dea o șansă normalității și bunei cuviințe. Și să nu mai înghită scuipatul gros drept propagandă electorală. Mă bucură victoria dlui Nicușor Dan, dar mă bucură la fel de mult să constat că jegul aruncat spre el, în campanie, de gașca pro-Firea i-a adus voturi în plus... Semn că reaua-credință mîrlănească începe să fie contraproductivă. Doamne ajută!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Nicușor Dan și familia sa au fost primiți la Salzburg Foto Președintele României jpg
„Un adevărat motor de relansare economică în regiune”. Ce aduce reconcilierea relațiilor dintre România și Austria după VETO-ul Schengen
În spatele vizitei efectuate de președintele Nicușor Dan în Austria, alături de familie, sunt interese strategice ale celor douǎ state, punctează analiștii consultați de Adevǎrul.
Viktor Orban FOTO Inquam Photos / Tudor Pană
Viktor Orban a folosit „o practică de manual” în noul său discurs de la Tușnad: „Urmărește câteva proiecte strategice cu Bucureștiul"
Liderul Guvernului de la Budapesta, Viktor Orban, a adoptat anul acesta un discurs mai „soft”, însă nu a omis să își atingă obiectivele și a făcut lucrul acesta „ca la carte”, explică specialiștii.
david popovici jo fb2 jpg
Dragos Pătraru. Sursa: Facebook
Câte mese trebuie să avem, de fapt, într-o zi? Dragoș Pătraru: „E greu și din două mese”
Așa cum ne-a obișnuit deja, jurnalistul Dragoș Pătraru revine cu informații utile despre alimentație și sănătate. Recent, acesta a abordat un subiect intens dezbătut, legat de numărul de mese pe care o persoană ar trebui să le aibă într-o zi.
Emmanuel Macron FOTO Profimedia
Mizele deciziei prin care Franța a recunoscut Palestina și de ce România nu are o poziție fermă. Analist: „Exista o decizie pe care azi România o nuanțează"
Decizia Franței de recunoaștere a statului palestinian are la bază mai multe motive ce țin de pozitionarea țării la nivel global. Din aceleași motive, România trebuie sǎ păstreze un ton neutru, potrivit experților.
pictura maica domnului aripi jpg
Postul Adormirii Maicii Domnului începe cu o zi mai devreme în 2025. Regulile de care credincioșii țin cont în această perioadă
Postul Adormirii Maicii Domnului se numără printre cele mai importante sărbători românești. Și cum acest eveniment creștin se apropie, iată câteva lucruri importante de care credincioșii trebuie să țină cont.
Biarezina  Бярэзіна (V  Adam, 1801 50) jpg
De ce a fost Rusia imposibil de cucerit de-a lungul istoriei. Secretele invincibilității rusești în fața oricărei armate
Rusia s-a transformat într-un adevărat iad pentru toate armatele care au încercat să o cucerească. Nici cei mai geniali generali cu cele mai bune armate nu au reușit să invadeze cu succes această țară din Estul Europei. Specialiștii au găsit și secretul invicibilității rusești.
Schimb de focuri Cambodgia Thailanda 2 FOTO EPA EFE jpg
Conflictul reaprins între Thailanda și Cambodgia pune față în față doi adversari inegali. Cât de puternice sunt armatele lor
Conflictul izbucnit la granița dintre Thailanda și Cambodgia opune un aliat vechi și experimentat al Statelor Unite unei țări cu o forță armată relativ tânără, care are în schimb legături strânse cu China, relatează CNN.
Execution of Louis XVI jpg
Cea mai modernă și periculoasă formă de dictatură din istorie. Cum a folosit psihologia maselor pentru a domina și a ucide
Revoluțiile populare, născute mai ales din frustrare și disperare, aduc de cele mai multe ori la putere tirani. Exemplele în istorie sunt multiple, majoritatea revoluțiilor populare având ca obiectiv înlăturarea opresiunii sau a inechității transformându-se în tiranii sângeroase, mult mai opresive.