Război şi pace

Publicat în Dilema Veche nr. 136 din 1 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ţările Europei Centrale şi de Est, cuvîntul "pace" are altă biografie şi, prin urmare, alt înţeles decît în Europa Occidentală. La noi, cînd se vorbea, înainte de 1989, de "lupta pentru pace", toată lumea ştia că, de fapt, era vorba despre lupta împotriva imperialismului, a capitalismului, a Pieţei Comune şi a Pactului Nord-Atlantic. În sintagma "lupta pentru pace", accentul cădea asupra cuvîntului "luptă". Cu alte cuvinte, lupta pentru pace era o specie a războiului şi se glumea, adesea, spunîndu-se că vom lupta pentru pace pînă la ultimul om, pînă nu va mai rămîne piatră pe piatră. E drept, pacea şi războiul nu pot exista decît îngemănate. Războiul e, necesarmente, tema obsesivă a celor care caută pacea, după cum o pace stabilă şi convenabilă e ţelul oricărui războinic. "Lupta pentru pace", clamată de ţările lagărului socialist, era, prin urmare, ambalajul propagandistic al unui conflict ideologic. Conducătorii comunişti se răfuiau cu "duşmanul", sub acoperirea, demagogică, a unei retorici pacifiste. Dar popoarele Europei răsăritene ştiau foarte bine cum stăteau, de fapt, lucrurile. Toţi priveam cu simpatie spre Vest, ca spre un liman al normalităţii, al vieţii prospere şi libere. Occidentul, la rîndul lui, ne privea cu sinceră compasiune şi, atît cît putea, atît cît i-o îngăduiau rigorile diplomatice şi strategiile de conjunctură, se străduia să ne ajute. "Războiul rece" era o realitate la nivelul cancelariilor statale, al elitelor conducătoare, al marilor confruntări de sistem. Dar popoarele însele, oamenii de pe stradă, nu se simţeau în conflict. Dimpotrivă. O caldă solidaritate ne unea, dincolo de limitele arbitrare impuse de Cortina de Fier. După 1989, s-a întîmplat ceva neobişnuit şi neaşteptat. Războiul rece a luat sfîrşit, dar, odată cu el, s-a fisurat solidaritatea subterană dintre Est şi Vest, ca şi dintre fostele ţări comuniste. Vestul a devenit un examinator exigent, un "standard" mai mult sau mai puţin inaccesibil, iar Estul a devenit un elev capricios şi resentimentar. Cît despre fostele ţări comuniste, legate, vreme de aproape cinci decenii, de un destin comun, ele au intrat într-o surdă competiţie: care din ele va ajunge prima în "marea familie" europeană? În rezumat: înainte de 1989 vorbeam de "război", dar trăiam într-un orizont al comuniunii fraterne, în vreme ce, după 1989, vorbim de "casa noastră comună", dar trăim în tensiunea unei curse cu obstacole, a unor iritante departajări. Aşa se face că între nemţii din Est şi cei din Vest relaţiile erau mai prietenoase înainte de unificare, decît după. Nu vreau să spun că era mai bine înainte; căci simpatia tacită dintre Est şi Vest nu ne ajuta prea mult să supravieţuim decent, pe cînd confruntările de-acum ne stimulează, ne provoacă, ne readuc la viaţă. Vreau doar să spun că integrarea europeană are, vrem, nu vrem, o componentă agonală, o anumită conotaţie de turnir. Şi că înfăptuitorii ei trebuie să aibă talente strategice, decizie fermă, combativitate tenace. Aş risca să spun că procesul integrării europene e o versiune "pacifică", administrativă, constructivă, o versiune îmbunătăţită, "cu chip uman", a "războiului rece": o etapă superioară a lui. Numai cine are o înţelegere subtilă a conflictelor de mentalitate, a diferenţelor greu conciliabile, a situaţiilor de front, se va comporta adecvat în dinamica acestui proiect. Dacă însă integrarea europeană e un fel de război cordial, aproape coregrafic, între Est şi Vest, procesul care are loc în interiorul fostelor ţări comuniste, pentru recuperarea democraţiei şi a economiei de piaţă, este un război infinit mai dur, mai greu de gestionat. Ne luptăm cu trecutul nostru, cu supravieţuitorii vechilor structuri, cu lipsa noastră de experienţă, cu balastul nostru istoric, cu noi înşine. Ne luptăm între noi, ne răstim unii la alţii, ne înşelăm unii pe alţii. N-am regăsit firescul evoluţiei, plăcerea de a coopera cinstit, după proceduri ferme şi eficiente. Orice progres se obţine prin străduinţe disproporţionate, baroce, de natură să ne topească vlaga şi entuziasmul. Tot ceea ce, în condiţii normale, e subînţeles, de la construcţia de anvergură la detaliile cele mai neînsemnate, se cucereşte, la noi, în tranşee, la baionetă, în asalt. E întotdeauna nevoie de cineva care să nu descurajeze dinaintea acestei "particularităţi locale", de cineva care să traducă devălmăşia în termeni europeni, traducînd, în acelaşi timp, termenii europeni în dialectele locului. Războiul ideologic de pe vremea dictaturii a devenit, în tranziţie, un război pentru supravieţuire. Abia acum există o miză reală şi un risc pe măsură. Abia acum avem de dus o adevărată "luptă pentru pace". Pentru pacea noastră, în primul rînd.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.