Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 659 din 6-12 octombrie 2016
Clasa politică  Dicţionar de sinonime jpeg

1 octombrie 2016, Köln

Întîlnire cu tineri români din exil, adunați laolaltă la invitația PS Episcop Vicar Dr. Sofian Brașoveanul. Majoritatea au buna iradiere a unei comuniuni autentice, vitală și destins interogativă, bucuroasă de dialog și de învățătură. O singură stridență: din sală, ia cuvîntul, la un moment dat, un „dreptcredincios“ supărat. Condamnă „erezia“ ecumenismului, e dezamăgit de ierarhii români care, în documentele Sinodului din Creta, nu s-au dezis de dialogul cu ansamblul lumii creștine, respectiv cu celelalte confesiuni ale comunității de credință care se revendică de la Noul Testament: catolicii și protestanții. Aceștia sînt „rătăciți“, îndrăciți, marfă umană degradată, bună de focul iadului. Dincolo de problema în sine, mă preocupă portretul și retorica vorbitorului, întîlnite, în ultima vreme, și la alți mireni și clerici de pe la noi. Mai întîi, „apărătorul“ liniei drepte e, din plecare, nervos. A venit la întîlnire anume pentru a certa asistența. Nu a venit să audă nimic, cu atît mai puțin să asculte. Nu dialogul, nu dezbaterea, nu confruntarea sînt scopul lui, ci simpla declarație de război. E întruparea unei convingeri infailibile, în numele căreia e gata să treacă la represalii. Ți se face frică. Dar și milă. Omul e intratabil, zidit în ura sa, sigur de adevărul său, osificat într-o certitudine nemiloasă. Simți că, la o adică, e gata să-ți ia gîtul. Dacă încerci să domolești atmosfera cu un pic de umor, te acuză de strategii satanice: vrei să-l delegitimezi, cîștigînd, în chip ieftin, simpatia audienței. Dacă încerci o construcție logică, te face vinovat de perfidie intelectuală: vrei să „aburești“ lumea. Invocă, arbitrar, Sfinții Părinți (pe care nu i-a citit), se exprimă neîngrijit în limba sa natală, e agresiv și nerăbdător, mult mai aproape de un fundamentalist musulman decît de ortodoxia pe care o apără furios. Dacă stîrnește milă e, între altele, pentru că, în mod evident, e un tînăr în căutarea unei „identități“ și a unei „cauze“. Nu se poate defini încă prin resurse ale propriei interiorități. Sau printr-un proiect de viață autonom. Și atunci preia un „gata-făcut“ „mobilizator“. Se „înrolează“. Își dă un sens, un conținut existențial, de natură să simuleze personalitatea, să umple neașezarea lăuntrică pe care o trăiește. Vehemența sa e și un mod de a se instala într-o facilă experiență a „solidarității spirituale“: e umăr la umăr cu cei de-un fel cu el, e „angajat“ în tabăra luptătorilor pentru adevăr și puritate. Valori pe care, firește, le deține. E în oastea, minoritară încă, dar vitează, a celor care apără creștinismul. Dar ce creștinism? Evident, altul decît cel îndeobște cunoscut: nu o religie a iubirii aproapelui, ba chiar a vrăjmașului, nu o religie a iertării, a pasiunii de a recupera oaia rătăcită și de a-l îmbrățișa, redemptor, pe fiul risipitor. Un creștinism – vorba Părintelui Scrima – a cărui Carte Sacră nu cuprinde îndemnul: „Iubiți-vă unii pe alții!“, ci porunca răstită printre maxilare țepene: „Urîți-vă unii pe alții!“. E, totuși, greu de înțeles cum poate experiența credinței să capete, în asemenea cazuri, un acru miros de sînge…

Fără dată (sfîrșitul anilor ’70)

Mitologia (și idolatria) „ță­ră­nes­cu­lui“ – o utopie a „romantismului“ urban… Evident, nu se pune problema de a contesta monumentalitatea arhetipală a țăranului, noblețea lui arhaică, simplitatea siderală a prezenței sale: un posibil model de civilizație interioară, o provocare venită spre modernitate din lumea „mumelor“. Dar țăranul însuși, cînd e autentic, ia peste picior „țărănia“ jucată, a „domnilor și domnișorilor“ de la oraș, care mimează „electoral“ sau „cultural“ statutul plugarului „absolut“, „perpendicular pe Dumnezeu“ – cum îi place să spună lui Petre Țuțea în momente de tonică înaripare. Mi s-a povestit o scenă caracteristică din acest punct de vedere, petrecută pe prispa casei de la Sihăstria a Părintelui Ilie Cleopa. Un grup de scriitori bucureșteni, conduși, euforic, de Ioan Alexandru, vine să-l întîlnească, în carne și oase, pe marele monah moldovean. „Spuneți-ne un cuvînt de folos!“ – propune poetul. Părintele Cleopa, intrînd, cochet, în rolul smereniei candide, se derobează: „Dragii mei, ce vă pot spune eu domniilor-voastre? Sînteți mari artiști, mari intelectuali, n-am ce să vă învăț eu, de-aici, din păcătoasa mea bojdeucă!“. „Poate ceva despre singurătate!“ – insistă Ioan Alexandru. „Știți domniile-voastre mai bine ca mine ce se poate spune, în cuvinte alese, despre singurătate“ – rezistă monahul. „Dar uitați, mă gîndesc că v-ar prinde mai bine o vorbă despre stelele nopții. Căci la oraș nu vezi noaptea, ca aici, întreaga desfășurare a cerului. Nu mai știi numele stelelor, nu le mai recunoști.“ După care Părintele Cleopa începe un inventar cuminte al tuturor constelațiilor vizibile pe firmamentul generos, de 180 de grade, de deasupra Sihăstriei. „Iată Carul Mare, iată Carul Mic, Cumpăna, Steaua polară, Orionul…“ Și atunci, dintr-odată, Ioan Alexandru se simte mai țăran decît cel care vorbea și care era, cu adevărat, un (superior) țăran al locului: „Bine, Părinte, dar de ce spui Orion? Țăranii noștri îi spun Tronul lui Dumnezeu!“ (ceea ce, de altfel, era inexact, căci, din cîte știu, țăranii numesc astfel constelația Cassiopeea). „Daaa?“ – se miră humuleștean Părintele Cleopa. Și, după o pauză ironică: „Noi îi spunem Orion“. Un fel de a domoli, milostiv, zelul „etnografic“ al scriitorului.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Descoperirea terifiantă făcută de arheologi în casa lui Hermann Goring, prietenul lui Adolf Hitler: „Am fost complet șocați“
Schelete înfiorătoare, cu membre lipsă, au fost găsite în „Bârlogul Lupului", unde a locuit cândva un apropiat de top al lui Hitler.
image
Obiceiul care îți „omoară” încet, dar sigur, relația amoroasă: „Este dificil de ignorat răul pe care îl poate face”
Obiceiul de a naviga seara pe rețelele de socializare ar putea fi fatal - cel puțin pentru viața ta amoroasă.
image
Descoperire „incitantă” a unui material care poate stoca gazele cu efect de seră
O nouă descoperire făcută de oamenii de știință ar putea rezolva una dintre cele mai apăsătoare provocări cu care se confruntă omenirea. Este vorba de un tip de material poros care poate stoca dioxidul de carbon, relatează Sky News.

HIstoria.ro

image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.
image
Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic.
image
Povestea savanților Louis Pasteur și Victor Babeş
Povestea de azi îi are ca ”eroi” pe cei doi renumiți savanți legați de o pasiune comună: cercetarea științifică.