Anul acesta avem, se pare, oarecare noroc în materie electorală. Partidul de guvernămînt a ieÈ™it prost din competiÈ›ia cu OpoziÈ›ia (aÈ™a pestriță È™i confuză cum este…), iar alegerile Congresului NaÈ›ional PSD au creat neaÈ™teptate fisuri interne È™i „opÈ›iuni“ tactice, de natură să transforme stricăciunea în nebuloasă. Nu putem vorbi, totuÈ™i, despre o binevenită „parte plină a paharului PSD“, dar ne putem face iluzia că „partea goală“ a devenit un fel de È™priÈ›, o combinaÈ›ie de „tărie“ cu apă chioară, oricum mai bună decît fudulia netrebniciei „salvatoare“ de neam de pînă acum. Nu È™tiu mai nimic despre „cîÈ™tigătorul“ Fifor. Aflu că, la bază, e filozof. Or nu e puÈ›in lucru să ajungi ministru al armatei din postura de metafizician! Ce văd e un portret de politician nu prea volubil, zîmbind stingher, prudent È™i loial partidului. Pe frumuÈ™elul Orlando, alt cîÈ™tigător, îl percep ceva mai clar. Un soi de playboy în pragul retragerii, bucuros să se machieze convenabil pentru a fi la vedere, sigur pe competenÈ›a È™i misiunea lui providenÈ›ială („trimis în România“ de Creatorul însuÈ™i), arborînd un È™mecher surîs „È™armant“ pe post de pricepere profesională. Simplu spus, un candid caraghios tomnatec… De doamna Dăncilă nu mai am nimic de spus. Spunea ea tot. „Damă bună“, inocent dezadaptată, revenindu-È™i mereu „din pumn“, cu un optimism lăcrămos. Pe scurt, o gospodină victorios ospitalieră!
Dar hai să ne uităm È™i la cealaltă jumătate a paharului, plină de sare È™i piper, încurajatoare nu prin virtuÈ›ile ei „constructive“, ci prin adumbrirea cîtorva „mituri“ de paradă ale marelui partid. Dincolo de faptul că am avut surpriza, de neînchipuit, să auzim huiduieli în plen la adresa unui marcant lider („baron“) PSD (dl OpriÈ™an), mai sînt de inventariat cîteva „noutăți“ pînă una-alta benefice. Monumentalitatea cîtorva „vedete“ de front a ieÈ™it È™tirbită. Cum să fie È™ters din prima linie Șerban Nicolae?! Muncitorul de la fabrica de mecanică fină din BucureÈ™ti (care va să zică „dosar“ beton), cel care a introdus, în dezbaterea parlamentară, formulări viguroase de tipul: „Penală e mama care v-a făcut nesimÈ›ită!“ sau „Nu vă rînjiÈ›i fasolea la mine!“ (insul fiind campion în materie de „fasole“ dentară). Și cum să fie „marginalizat“ un asemenea om, cînd, din proletar cinstit, a ajuns jurist de renume, iubit de mic È™i de Ion Iliescu, È™i de Adrian Năstase, È™i de Dragnea? Și cum să nu fie la vîrf, cînd a avut o iniÈ›iativă parlamentară de abolire a arestării corupÈ›ilor, pentru a se evita mizerabile acte de răzbunare È™i abuz?
Dar cum de nu s-a profilat, mai aproape de rampă, vitejia haiducească a lui Cătălin Rădulescu, zis „Mitralieră“, patriotul care s-a declarat dispus să-i împuÈ™te, cu AKV-ul său, pe protestatarii antiguvernamentali? Omul e medic de meserie, dar un medic înclinat să înlocuiască profilul profesional al salvatorului de vieÈ›i cu dexteritatea celui care preferă să inducă moartea… În plus, e un erou: are „merite deosebite“ în revoluÈ›ia din decembrie, dar nu mai È›ine nici el minte dacă a luptat la PiteÈ™ti sau la TimiÈ™oara. Gîndirea lui politică e de o exemplară sinceritate: după pierderea recentă a alegerilor, a propus ca aceia cărora Guvernul le‑a mărit salariile să dea banii înapoi. Un fel de a recunoaÈ™te că PSD lucrează în binele poporului, cu condiÈ›ia ca poporul să lucreze în binele lui. Și dacă nu o face, să poftească să returneze cheltuiala…
O altă pierdere majoră a politicii de vîrf cu care ne-a obiÈ™nuit PSD este eÈ™ecul lui Codrin Ștefănescu în propria sa ogradă. Nu îndrăznesc să-l tratez prea aspru, pentru că, din cîte am aflat, sîntem colegi… Omul e „critic de artă“, colecÈ›ionar, mistagog, competent în istoria picturii È™i a mobilierului, bucuros să pronunÈ›e „Van Dic“ È™i „empir“, cînd se referă la Van Dyck È™i Empire, probabil din amor pentru limba română. Trecut, cu egală autoritate, È™i pe la PRM, È™i pe la Conservatori, È™i pe la PSD, dl Codrin Ștefănescu e o ființă complexă, dar, la o adică, radicală: de cîte ori îÈ™i arată muÈ™chii, face paradă de creier, iar de cîte ori are nevoie de creier, îÈ™i joacă muÈ™chii. Evacuat pînă È™i din PRM (cu epitete tipic vadimiste, specialitatea „maestrului“: „slugă hoață“, „oligofren“, „făcătură ordinară“, „psihopat“, „chelios manelist“ etc.), Codrin Ștefănescu (perechea ideologică a OlguÈ›ei Vasilescu – È™i ea adeptă fragedă, încă de la 16 ani, a „tribunului“) nu reuÈ™eÈ™te, deci, în nici un partid, nici măcar în cel cu care are cele mai multe afinități, să rămînă în simpatia È™efilor săi. Pînă È™i un politician de croiala brutală a lui Vadim a simÈ›it nevoia să-l preia, nervos, în circul demagogiei sale.
Dar Ecaterina Andronescu? N-a avut ea curajul să facă „disidență“ sub Dragnea, dar să se È™i întoarcă la matcă, atunci cînd a apărut la orizont un fotoliu guvernamental? Nu s-a luptat ea, de cîte ori a fost ministru al Învățămîntului (parcă de vreo trei ori), să îndrepte greÈ™elile „sistemului“, chiar È™i pe cele ale propriilor mandate anterioare? N-a reînfiinÈ›at ea È™colile profesionale, după ce le-a desfiinÈ›at? E curios că o asemenea personalitate a obÈ›inut atît de puÈ›ine voturi. Dar unde e fiorosul Nicolicea? Dar unde e madam Plumb? Sau Carmen Dan? Sau acest Zorro al tinerei generaÈ›ii pe nume PleÈ™oianu? Cum de n-au ajuns ei, prin vot democratic, în primul rînd al organizaÈ›iei?
E clar: în PSD bate un (vechi) vînt de „înnoire“! Ne reciclăm! Încercăm un alt fel de „la fel“! Nu e puÈ›in lucru! Mîine-poimîine o să ne pomenim È™i cu înlocuirea doamnei Dăncilă! Ce-aÈ›i zice de Adriana-Doina Pană? FireÈ™te, dacă scapă, ca È™i Liviu Dragnea, de conspiraÈ›ia mondială care, pentru a-È™i împlini fărădelegile, plănuieÈ™te asasinarea ei.
