Despre ceea ce nu știm

Publicat în Dilema Veche nr. 898 din 24 – 30 iunie 2021
Frica lui Putin jpeg

Dintre lucrurile pe care nu le știm, pe unele le vom cunoaște cîndva, pe altele, practic, e aproape sigur că nu le vom cunoaște niciodată, deși teoretic le-am putea afla; în fine, sînt și unele pe care nu le putem cunoaște nici măcar teoretic.

De exemplu, vom putea afla cîndva de ce natura folosește numai 20 de aminoacizi pentru a construi toate proteinele existente, vom afla ce sînt „energia întunecată” și „materia întunecată” a Universului, despre care vorbesc astrofizicienii – și sînt multe altele de acest fel. Nu vom putea însă pesemne niciodată vizita sistemele solare ceva mai îndepărtate, spre a afla dacă lumile acelea sînt locuite și a ști efectiv cum arată ele – dar, teoretic, nu e imposibil un asemenea voiaj galactic.

Dar sînt lucruri imposibil de cunoscut, ca principiu – și nu mă refer acum la chestiunile metafizice avute în vedere cîndva și de Kant. Astfel, dacă definim un univers ca un sistem complet închis și complet interconectat în interior, astfel încît nu există părți ale sale între care să nu circule informația (care circulă cu viteza luminii, de aproximativ 300.000 km/s), nu putem răspunde la întrebarea: mai există și alte universuri în afara acestuia? Într-adevăr, presupunînd că ar exista, n-am avea cum s-o știm, căci, fiind alte universuri, informația despre ele n-are cum să ajungă la noi; iar dacă informația ar ajunge, atunci ele nu sînt alte universuri, ci numai părți, îndepărtate, dar totuși interconectate, ale propriului nostru univers. De unde și faptul că la întrebarea „Este oare Universul unic?“ nu se poate și nu se va putea niciodată da un răspuns, altfel decît pur speculativ, și la fel stau lucrurile și cu întrebări probabil conexe, cum ar fi dacă aparția acestui Univers e întîmplătoare sau necesară.

Vom ignora pentru totdeauna însă nu numai existența (sau inexistența) unor universuri diferite actuale, dar vom ignora și conținutul unor universuri posibile, chiar dacă de astă dată știm că ele există în dimensiunea posibilului. Nu le putem vizita sub nici un chip (altminteri decît, fictiv, prin imaginație). N-avem cum ști și nu vom ști niciodată ce s-ar fi întîmplat dacă Danilo Prinzip ar fi ratat glonțul care i-a ucis în 1914 pe arhiducele Franz Ferdinand și pe soția lui. Ar mai fi început războiul mondial? Cînd? Sub ce formă? Care ar fi fost alianțele? Etc. La fel, nu putem afla niciodată cum ar fi decurs istoria dacă Hitler ar fi fost ucis de atentatul lui von Stauffenberg din 1944. Unii istorici încearcă să construiască un determinism în jurul cel puțin al „marilor evenimente”, sperînd să ne convingă că anumite tendințe era necesar să se actualizeze oricum. Dar procedeul lor se aplică numai la istoria deja trăită și cunoscută, care pare să se organizeze după anumite reguli tocmai fiindcă o cunoaștem deja. Dimpotrivă, predicțiile sînt atît de des infirmate, încît nu se poate conchide decît că determinismul este mai curînd un defect optic decît o realitate.

Există și un alt grup de lucruri pe care nu le vom putea cunoaște niciodată: „exemplarele unice”, care au dispărut accidental înainte de a fi fost reproduse. E cazul evocat de Umberto Eco în romanul său, al arderii părții secunde (despre comedie) a Poeticii lui Aristotel. S-ar fi putut întîmpla o similară dispariție și în cazul Poemului Naturii al lui Lucrețiu Carus: toate manuscrisele operei care au fost descoperite au la bază – ne spun filologii – un unic exemplar din secolul VIII, păstrat prin accident într-o mănăstire merovingiană. Dacă și acest unic exemplar ar fi fost distrus, poemul lucrețian ar fi dispărut pentru totdeauna. E ceea ce s-a întîmplat cu atîtea alte opere literare și, în general, cu atîtea informații de-a lungul timpului. De fapt, să remarcăm că lumea în care partea a doua a Poeticii lui Aristotel supraviețuiește sau în care Poemul Naturii al lui Lucrețiu piere e un univers posibil diferit de al nostru, astfel încît, fiind și el complet închis în el, nu poate fi vizitat și privit din afară. Rămînem așadar în același caz general despre care discutăm de la început.

Să înțelegem de aici că tot ceea ce se află aparent în universul nostru actual ne este accesibil, măcar teoretic? Nu cred. Mi-e imposibil să știu cu adevărat ce e în mintea și sufletul altora și poate încă și mai greu îmi este să mă văd cu ochii altuia. (Pot și aici, desigur, specula, dar asta-i altceva.) Dar nici pe mine însumi – cum au observat de mult gînditorii – nu mă pot cunoaște pînă la capăt, căci apropierea de mine însumi, departe de a fi un avantaj, mă predispune ideilor greșite, partizane. Așa după cum, în general, nu pot privi universul fizic din afara lui, nu pot privi nici universul meu mental și sufletesc din afara sa, ci cel mult pot imagina un conținut obiectiv al acestuia. Altfel spus, nu pot privi lumea și pe mine însumi și ca eu, și ca un altul în aceeași măsură, căci atunci n-ar mai exista nici eu, nici altul, ca entități distincte. Și iarăși regăsim ideea că nu poți trece cu adevărat dincolo de limitele universului în care te afli – fie acesta și lumea ta mentală. Să spun cine sînt pare cel mai ușor și mai la îndemînă – căci cine altul e mai aproape de mine? – și totuși, dacă e vorba de a afla adevărul complet, e poate cu neputință.

De aceea, nu greșea mult François Villon cînd scria cîndva: „Je connais tout, fors que moi-même”.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.