Cum am trăit revoluția – Memorialistică (4)

Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
Lupta politică la noi jpeg

La Tescani fiind, n-am perceput „momentul originar“ al răzmeriței bucureștene (discursul huiduit al lui Ceaușescu și fuga cu elicopterul). Asemenea celor doi țărani amintiți în articolul de săptămîna trecută, am avut revelația marelui eveniment abia cînd, pe 22 decembrie, am văzut la televizorul din sala de mese (singurul din întregul „așezămînt“) episodul cu Dinescu și Caramitru: un mic grup de oameni adunați laolaltă în jurul celor doi „protagoniști“. Am avut senzația unei duioase precarități. Păreau să se sprijine unul pe altul ca o alcătuire de vreascuri, care s-ar fi destrămat de îndată ce vreunul dintre cei prezenți ar fi făcut un pas înapoi. Dinescu era aproape desfigurat de emoție și de stres. Mi-am dat seama, totuși, că lucrurile se precipită și mi-am pus problema să plec acasă. Nu eram supravegheat în mod direct, cum fusesem la București (am aflat abia mai tîrziu că unii dintre cei care lucrau în mica echipă de la Tescani erau frecvent obligați să „raporteze“ ce fac, cu cine vorbesc etc.), astfel încît, în noul context, puteam risca o „evadare“. Dar cum? Am aflat de îndată că mijloacele de transport curente spre București (tren, avion) nu funcționează. Am încercat atunci să cer ajutorul unui cunoscut, inginer constructor din Piatra Neamț, rugîndu-l să-mi facă rost de o mașină. Omul – de regulă, foarte cumsecade și săritor – s-a derobat. M-a sfătuit chiar să stau cuminte, că ce se întîmplă e o nebunie care va trece… Atunci, directorul meu (admirabilul Sandu Popovici, pe care l-am amintit și în articolul anterior) a apelat la un nepot de-ai lui, curios și el să vadă „revoluția“ mai de-aproape. Am plecat, deci, toți trei, cu o Dacie, spre „centru“. Cred că pe la șase seara. De la Bacău pînă la Buzău n-am văzut nimic „palpitant“. Atmosfera era mai curînd euforică: cîte cineva ținea discursuri înflăcărate din balconul primăriilor locale, se strigau lozinci mobilizatoare, se cînta, se dansa – pe scurt, se sărbătorea o victorie! După Buzău, lucrurile s-au schimbat. Nu dramatic, dar pe un fundal de tensiune crescîndă. Cînd am intrat în București, pe la Fundeni, am fost opriți de vreo două ori și legitimați. Dar am ajuns cu bine acasă, spre miezul nopții. Sandu Popovici a înnoptat la mine, în strada Paris, unde, din ziua de 23, dacă îmi amintesc bine, s-au mutat și Mircea Dinescu cu Mașa, temători să rămînă singuri în casa de pe Bitolia, unde fuseseră sechestrați luni întregi. Li s-au alăturat Mihai și Anca Oroveanu. Au urmat cîteva zile de vînzoleală și surescitare: nu prea dormeam, nu prea mîncam, iar Mihai Oroveanu (singurul dintre noi care afișa oarecari competențe militare) ne avertiza, din cînd în cînd, tehnic, asupra „zgomotelor“ războinice din jur: „Aha, se trage cu arme de tipul cutare! Să stăm pe burtă!“. Dinescu, la rîndul lui, se gîndea că poate n-ar fi rău să improvizăm niște cocteiluri Molotov, pentru orice eventualitate… În ceea ce mă privește, eram destul de traumatizat. Nu-mi venea să cred că ce trăiesc e adevărat și că se va termina bine. Cu aceste amintiri în minte, sumedenia de analize și interpretări apărute ulterior, cum că totul a fost „aranjat“ dinainte, contrafăcut, construit aproape parodic, pas cu pas, de un hiper-abil „consiliu“ autohton și planetar, îmi e cu totul străină. Sigur că ne-a ajutat contextul geopolitic (cum ne-a ajutat și la 1848, și la Unirea Principatelor, și în alte dăți), sigur că procesul lui Ceaușescu a fost dincolo de sfera juridicului strict, dar tot a fost preferabil unui asasinat popular, care ar fi avut loc fără nici o îndoială, dacă împricinatului i s-ar fi dat drumul, liber, pe stradă în acele zile. Dar de-aici pînă la teza unui „scenariu“ fără rest și a unei populații inerte, infinit manipulabile și lipsite de orice merit în declanșarea faptelor e o mare distanță.

În fine… După vreo două zile, Mircea Dinescu a devenit nerăbdător: „Domnule, se întîmplă tot felul de chestii și noi habar n-avem! Eu mă duc la guvern…“ Care guvern? I-a telefonat lui Caramitru, care i-a trimis un fel de TAB (de genul aceluia din care ieșise Ceaușescu la Tîrgoviște), oferindu-se să-l conducă spre clădirea CC-ului, sediul de-atunci al „vîltoarei“. Mașa a încercat, fără succes, să‑și oprească soțul de la o asemenea aventură. După cîteva ceasuri de neliniște, Mircea s-a întors perplex. „Totul pare o nebunie, nu se înțelege nimic!“ Au existat, e drept, și momente de suspans. La fiecare etaj al clădirii CC-ului se instituise o parolă, pe care cei din lift trebuiau să o știe.  La unul dintre etaje, Caramitru a avut o scurtă amnezie. Uitase formula. Cînd însă a auzit cum se armează puștile de cealaltă parte a ușii de la lift și-a amintit-o brusc. (Aici există încă o dispută între Mircea și Pino: Mircea pretinde că parola era „Marița“, Caramitru nu e de acord…) După ieșirea din ascensor, Dinescu a avut parte de noi porții de brambureală. Ne-a povestit, de pildă, că pe unul dintre coridoare se trăgea în draci, nefiind clar cine în cine trage. Unul dintre „combatanți“ (se pare, Cazimir Ionescu) trăgea în toate direcțiile, strigînd exasperat „Trădare!“ (a cui, de către cine?). Concluzia lui Dinescu: „Domnule, e o nebunie, am plecat de-acolo cu senzația că era balamucul însuși. Nu știu ce poate să iasă din asta!“.

Va urma…

P.S. Nu povestesc pentru prima dată aceste amintiri. Ele apar și într-un dialog cu Petre Roman și Elena Ștefoi, publicat, sub formă de carte, la Editura Polirom, în 2002 (cu titlul Transformări, inerții, dezordini. 22 de luni, după 22 decembrie 1989). Spre surprinderea mea, lucrarea e ca și inexistentă în dezbaterea publică, deși e un document de 250 de pagini, plin de mărturii imediate, de detaliu, cu privire la toate evenimentele epocii.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.