Cazul Lazăr

Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Frica lui Putin jpeg

Cazul „procurorul Lazăr“ a devenit, în ultimele zile, nu numai un model de fake news inventat de Antena 3, dar a creat deja nu puține disensiuni în interiorul unor organizații civice. Nu doar „securiștii“ lui Voiculescu s-au scandalizat și i-au cerut demisia procurorului general Augustin Lazăr, ci și unii dintre așa-zișii „infiltrați“ ai serviciilor, în fapt militanți ai luptei anticorupție, care mai înainte îl susținuseră pe același Augustin Lazăr pentru poziția sa curajoasă și solidă din ultimii ani în apărarea unei Justiții independente în raport cu factorul politic.

Cel puțin partea de fake news a căzut: Augustin Lazăr nu este și n-a fost niciodată acel Gheorghe Lazăr, C.I.-istul de la Aiud, care îi ancheta pe deținuții politici în anii ’80. Nu el e „torționarul“. Totuși, s-a aflat că actualul procuror general, al cărui „cap“ este cerut cu insistență de Tudorel Toader și de Călin Popescu Tăriceanu, dar a fost deocamdată refuzat de președinte, a avut un anumit rol la Aiud, pe timpuri. A prezidat comisia pentru propuneri de eliberare condiționată și a respins în două rînduri cererea pentru o astfel de eliberare a deținutului politic Iulius Filip. Or, asta ar putea reprezenta o colaborare cu organele represiunii și, spun unii, Augustin Lazăr nu mai are dreptul să rămînă nici măcar o zi pe scaunul de procuror general. Lucrurile sînt însă mai complicate: comisia pe care o prezida tînărul procuror stagiar A. Lazăr era „tehnică“. Calcula fracțiile de executare a pedepsei și lua act de datele puse la dispoziție de ofițerii politici și de Securitate. „Am citit caracterizarea pe care mi-ați făcut-o și cunosc cine v-a pus la dispoziție materialul informativ“, scrie Iulius Filip însuși într-o scrisoare adresată procurorului, după ce fusese respins. De fapt, în condițiile de atunci, „caracterizarea“ în cauză era un fel de ordin. Se decisese „de sus“ (Partid, Securitate) că deținutul va mai rămîne în închisoare, deoarece nu se „căise“ și continua să manifeste o atitudine „dușmănoasă“. În consecință, procurorul care prezida comisia trebuia să semneze „ca notarul“ pentru rămînerea „dușmanului“ în închisoare.

Putea Augustin Lazăr să nu semneze? Desigur. Putea refuza pe un pretext oarecare, de pildă punînd la îndoială caracterizarea pe care o primise și cerînd o cercetare suplimentară. Putea tergiversa. Oricum, nu putea schimba sentința de condamnare. Ce s ar fi întîmplat? E îndoielnic că Filip ar fi fost eliberat. În schimb, procurorul neobedient ar fi fost chemat mai întîi la Partid și certat, apoi, dacă tot ar fi invocat pretexte și ar fi formulat obiecții „tehnice“ ori de drept, probabil că ar fi fost dat afară din magistratură, ba poate chiar inculpat la rîndul lui. Și-ar fi ruinat sigur cariera. Procurorul Lazăr a semnat, în consecință. N-a fost un erou, nici un disident. Pus față în față cu Răul, a suspinat, s-a temut și s-a făcut mic. Ca marea majoritate a celor de atunci. Cîți dintre cei care am trăit pe atunci am avea tupeul să ridicăm azi piatra? Cîți dintre noi, puși în condiții similare cu ale sale, am fi procedat mai curajos? Totalitarismul a știut să-și asigure complicitatea sau măcar consimțămîntul tacit al unei părți considerabile a societății. Altfel n ar fi durat atîtea decenii.

Existau domenii, precum procuratura, Justiția în general, domeniul presei, profesiunile cu încărcătură „ideologică“, unde controlul politic era puternic, direct, pe față și constrîngător. În alte domenii el era ceva mai vag. Ca scriitor, de pildă, sau artist plastic, puteai să te abții să lucrezi la comandă, să produci „omagii“. Pierdeai niște avantaje, dar măcar se tolera să-ți faci, cum-necum, meseria. Dar nu puteai fi nici ziarist imparțial, nici procuror imparțial, nici profesor de „științe sociale“ obiectiv. Supravegherea Partidului era, în aceste domenii, maximă și necruțătoare. Puteai, desigur, să ai ceva noroc, un pic de caracter și de curaj, să eviți un rău major. Nu erai obligat nici să fii „torționar“, nici, dacă nu lucrai în presa de partid, să scrii cele mai grețoase reportaje despre vizitele de lucru ale „Tovarășului“. Puteai evita „să ieși în întîmpinare“, făcînd exces de zel – ceea ce deja era un mic act de curaj. Dar, în aceste poziții-cheie, nu puteai evita să fii o roțiță în mecanismul de represiune sau de îndoctrinare. Nu puteai evita complicitățile „instituționale“. Responsabilii și decidenții reali se foloseau de astfel de „rotițe“ spre a-i face complici pe cît mai mulți.

După 1989, aceiași responsabili și decidenți reali – ori cei care i-au moștenit politic – s-au străduit să demonstreze opiniei publice că aproape toți au fost „pătați“, odată ce au trăit și lucrat în sistemul comunist. Complicitatea instituțională a pierdut orice nuanță. Răul n-a mai cunoscut trepte. Calomnia a îngropat reputații, cariere și merite indiscutabile. Discursul anticomunist a avut și el vina lui aici. Metoda a funcționat minunat mai ales cînd a trebuit desființat partizanul reformelor, adversarul continuatorilor partidului comunist, adversarul readucerii Justiției sub obroc. Nu întîmplător s-a ajuns pînă în punctul în care cei condamnați pentru corupție să fie prezentați opiniei publice drept deținuți politici și martiri ai dreptății, chinuiți de recidiva vechii procuraturi și Securități sub numele de „stat paralel“. Iar cînd cineva s-a împotrivit, precum Augustin Lazăr, s-a umblat la dosar, căutîndu-se a se demonstra cu orice preț că acțiunile sale de azi nu ar fi decît continuarea firească a celor din anii ’80.

Sînt și unii intransigenți de bună credință care ne cer să nu ținem seama de contextul politic de acum: faptul că odioasa Antenă 3 a montat „cazul Lazăr“ n-ar fi, spun ei, un motiv suficient pentru a-l disculpa pe dl Augustin Lazăr, în pofida meritelor sale dovedite din ultimii ani pe frontul luptei pentru justiție. Nici n-o facem. Dar, dacă putem face abstracție de contextul de acum, e cu neputință să facem abstracție de contextul de atunci. Or, puse în contextul de atunci, datele pe care le avem arată că procurorul A. Lazăr a fost, ce-i drept, o „rotiță“. Nu mai puțin. Dar nici mai mult.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.