Într-un recent interviu, profesorul Daniel David, cunoscutul psiholog, rectorul UBB din Cluj, atribuie negaționismului COVID-19, mult răspîndit în ultimul timp și la noi, trei cauze: „neîncrederea oamenilor în autorități, alfabetizarea științifică redusă și analfabetismul funcțional” – ultimele două, din păcate, deloc rare în România. Asta îi face pe mulți foarte permeabili la teorii conspiraționiste și pseudoștiință. Foarte plauzibil, dar, cred, insuficient, după cum voi arăta.

Așadar nu ne vom ocupa acum de aceste categorii, ci de o alta – aparent omisă de reputatul psiholog clujean –, este adevărat, nu foarte numeroasă, dar foarte influentă, de negaționiști – adică de oameni care neagă sau relativizează nocivitatea coronavirusului, precum și a datelor furnizate de guverne și experți.

Cei cuprinși în această categorie nu se încadrează bine în grupul celor neîncrezători în autorități, deoarece ei înșiși formează părți și membre ale autorității de stat. Să nu se încreadă oamenii aceștia în ei înșiși, în colegii lor sau în specia social-politică căreia îi aparțin? Posibil, dar fenomenul ar fi interesant. Să trecem însă peste acest aspect, lăsîndu-l indecis. Poate însă că ei se încadrează mai hotărît în celelalte două categorii; n-ar fi de mirare în țara care a fost condusă pînă nu demult de un premier ca dna Dăncilă și unde s-a impus printre demnitari regula masacrării limbii române. Pentru a cerceta cazul, să mi se permită să iau exemplul unei singure, dar reprezentative persoane. E vorba despre ce a declarat într-un interviu această persoană, și ea destul de sus-pusă – parlamentar de treizeci de ani, fost ministru, inclus într-un grup parlamentar al unui partid, chipurile de opoziție, dar care deține controlul Parlamentului. Teza sa a fost că măsurile luate de Guvern pentru limitarea epidemiei au fost foarte exagerate și că pericolul sanitar este minor. Pe ce se bazează?

Constată, tocmai în zilele cînd se se înregistrează o creștere alarmantă de noi cazuri de infectați cu SARS-CoV-2, că „este disproporționată descrierea virusului. Virusul, după opinia mea, nu are o capacitate atît de puternică de răspîndire, ca dovadă că cea mai mare parte a celor infectați sînt asimptomatici”. Și adaugă apoi cu toată convingerea: „e limpede că virusul e mai vlăguit, dincolo de faptul că cei testați sînt mai mulți și apar mai multe teste pozitive”.

Frapează îndată lipsa totală de logică a acestei cugetări: faptul că sînt mulți asimptomatici, detectați ca pozitivi prin teste moleculare PCR, nu dovedește defel că virusul nu se răspîndește, și chiar mult. Dimpotrivă: una e răspîndirea, cu totul altceva e gravitatea simptomelor pe care le are o parte, mai mare sau mai mică, dintre cei infectați. „Presupusa vlăguire” nu decurge din premise. Iar creșterea capacității de testare din ultimul timp nu înmulțește cazurile, ci numai micșorează ignoranța noastră despre răspîndirea lor reală.

Pe de altă parte, respectivul a pretins că specialiștii OMS susțin că asimptomaticii nu pot răspîndi epidemia, deși lucrurile nu stau deloc astfel în privința OMS, așa cum i s-a și atras atenția. Ce să spunem despre toate astea? Omul să fie un analfabet funcțional, în sensul unei totale lipse de logică? În plus, să n-aibă el deloc încredere în știință și în specialiști, contestînd fără probe și cunoștințe concluziile generale ale imensei lor majorități? S-ar încadra astfel în două categorii dintre cele trei propuse de profesorul David pentru negaționiști.

Prima ipoteză pare confirmată și de o altă afirmație: arătîndu-se uimit de faptul că nu avem mai multe cazuri zilnice, domnul în cauză raționează: „E limpede că nu există o contaminare din aceea accelerată. Pînă cînd virusul nu are o evoluție asimptotică înseamnă că nu are o capacitate de multiplicare mare”. Evoluție „asimptotică”? „Asimptotic”, în matematică, se referă, de exemplu, la o curbă care se apropie oricît de o limită (dreaptă), fără a o atinge vreodată (sau o atinge la infinit). Nici o legătură cu cazul de față. Poate că a vrut să spună evoluție „exponențială” și l-au trădat limba și obsesia pentru asimptomatici? Poate. Dar tocmai asta am avut în ultimele săptămîni, și anume  un factor de multiplicare de circa 1,2-1,4, adică o creștere exponențială. Faptul că, de un timp, în fiecare săptămînă am avut mai multe cazuri decît în săptămîna precedentă înseamnă exact creștere exponențială și nu „lineară”, cum a pretins în alt loc senatorul, vădit nul la matematica de gimnaziu.

Interviul din care am citat aceste „miracole” de stringență argumentativă și de competență (mai sînt și altele) a fost dat de un om de profesie economist, care, spune dînsul, a studiat și matematica. E, în plus, un respectat autor de literatură, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. Și atunci? Să fie el un analfabet funcțional ori un precar alfabetizat în materie de știință? Ar fi, într-adevăr, uimitor. Sau mai curînd e rezultatul profesiei de politician pe care o practică neîntrerupt de treizeci de ani: înaintea camerei și într-o chestiune esențială, unde se joacă viața și sănătatea foarte multor oameni, un om inteligent și cultivat s-a transfigurat într-un imbecil și un ignar limbut. Totuși, cum a fost posibil? Poate, fiindcă transformarea a beneficiat și de un bun catalizator: cinismul.