Amorul ideologic – un fals și o capcană

Publicat în Dilema Veche nr. 859 din 24 - 30 septembrie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Premiile Oscar au de traversat o revoluție. Aflu că s-a decis o strategie nouă, „nediscriminatorie”, pentru selecționarea filmelor concurente. Cel puțin un actor principal sau măcar unul în rol secundar trebuie să aparțină altor rase decît cele majoritare, subiectul însuși trebuie să implice referiri la minoritățile rasiale, sexuale, defavorizate etc., iar echipa tehnică de producție trebuie și ea să valorifice dexterități ale unor grupuri etnice pe nedrept marginalizate.

Mă grăbesc să spun apăsat că orice mod de a judeca și folosi un om după criterii altele decît cele ale meritului său personal este o prostie perdantă. Admit, pe de altă parte, că există numeroase exemple că această prostie, adesea devastatoare pentru cei în cauză, circulă printre noi și dovedește o înțelegere subumană a „omenescului”. A transforma diferențele de rasă, de culoare, de orientare politică sau sexuală în criterii „obiective” de evaluare a celui din fața noastră e o probă de subdezvoltare intelectuală, sufletească și pragmatică. Nu poți decît să dai greș. La fel de grav însă mi se pare să răstorni „clepsidra” și să procedezi printr-un soi de „contradiscriminare”:  „favorizezi” minoritatea pentru a repara nedreptăți multiseculare și acorzi „privilegii” nu pe bază de calitate reală, ci pe baze „justițiare”, statistice, ideologice. În fond, e tot o formă de rasism, doar că unul răsturnat: transformi „rasa” în măsurătoare inversă – cine e „caucazian”, adică de o albeață suspectă și încărcată de vinovății străvechi, trebuie să facă un pas înapoi. Vom răsplăti, compensator, toate celelalte rase: mongoloidă, negroidă, australoidă. ecuatorială, asiato-americană, oceanică, amerindiană ș.a.m.d. Vom face dreptate! Vom inventa „discriminarea pozitivă”. Au fost tratate umilitor femeile? (Ceea ce e, din păcate, adevărat.) Le vom prefera, reparatoriu, în orice situație și în orice rol, indiferent dacă li se potrivesc. A fost persecutată populația de culoare? (Așa e!) O vom aduce, deci, în prim-plan, strict pe bază de apartenență cromatică. Ne-am purtat criminal cu evreii? (Ceea ce e absolut de neînțeles și de neuitat!) Vom fi atenți să-i preferăm, promovăm, răsfățăm, de teamă să nu trecem drept antisemiți…

Aceste „strategii” – de obicei alimentate ideologic și nu de un impuls cu adevărat umanist și justițiar – au, din punctul meu de vedere, cel puțin trei dezavantaje, respectiv trei efecte contraproductive:

1) „Protecția” de principiu a celor „diferiți” poate avea (și are adesea) o componentă ofensatoare: nu mă apreciezi pentru ce sînt și ce pot, ci pentru că vrei să-mi oferi o „reparație”, vrei să fii „tolerant”, vrei să-mi faci un cadou de protocol, nu unul pe merit. Nu cred că a fi „nominalizat” pentru un premiu profesional cu motivația că vii din Coreea, sau dintr-o insulă a Pacificului, sau dintr-o rasă defavorizată, poate flata cu adevărat orgoliul celui vizat. Eu, unul, m-aș simți mai curînd jignit… A, m-aș simți jignit și dacă, mai bun fiind decît contracandidații mei, voi fi scos din cursă din pricini rasiale. Dar una nu se repară prin cealaltă. (Mărturisesc, pe de altă parte, că pentru mine și pentru majoritatea europenilor, imaginea artei din Statele Unite e de neimaginat fără muzica lui Louis Armstrong, a lui Sammy Davis Jr., a lui Harry Belafonte, Chuck Berry, Ella Fitzgerald, Aretha Franklin, Whitney Houston, Diana Ross, sau fără performanța actoricească a unor Sidney Poitier, Morgan Freeman, Denzel Washington, Eddie Murphy, Wesley Snipes, Cuba Gooding Jr., Will Smith etc. etc. etc. Nu mai vorbesc de mari și celebri sportivi (Muhammad Ali…), jazziști, dansatori ș.a. N-am sentimentul că toți aceștia au fost ținuți pe margine, defavorizați, declasați în prestația și prestigiul lor, printr-o generală manevră discriminatorie…). Vor fi existat, desigur, și derapaje, prejudecăți, erori. Dar cine poate garanta că n-au existat și nedreptăți în tabăra cealaltă, a „majoritarilor”?

2) Excesele „corecților” radicali provoacă, totodată, spectaculoase (și destructurante) alunecări în deriziune, de natură să relativizeze seriozitatea problemei. Nu e frumos să spui „gras”: trebuie să spui „horizontally challenged”. În general, a califica ceva sau pe cineva drept „negru” e suspect. Dar „Marea Neagră”? Dar „Fetească Neagră” sau „Neagra de Purcari”? Dar „am văzut negru în fața ochilor!”? Dar „cafea neagră”? Și de ce doliul e negru? Dintr-o temă gravă, „discriminarea” devine, cu asemenea exemple, o sursă de amuzament! O joacă minoră, fără „soluții” rezonabile… „Corectitudinea” devine bășcălie.

3) Protestele viguroase ale justițiarilor pro-minoritari provoacă, inevitabil (istoria o confirmă iarăși și iarăși), reacția simetrică a extremei antiminoritare. Majoritatea incriminată sfîrșește prin a fi iritată și, la limită, agresivă. „Progresiștii” sporesc numărul „reacționarilor”, stîngismul oratoric trezește somnolente reflexe fasciste. Pe scurt, rezultatul întregului litigiu (devenit aproape o modă conjuncturală) e creșterea coeficientului de ură din societate. Nu rezolvare, ci intensificare a crizei.

Subiectul e amplu și suprasaturat de nuanțe. Ar fi loc pentru zeci și zeci de pagini, ceea ce nu ne putem permite, într-o simplă (și tristă) rubrică de gazetă. Am comenta, perplecși, analiza titlului Zece negri mititei (dar nu cum o face un publicist de la Adevărul, care, de la înălțimea edificării sale, îl ceartă „subtil” pe Andrei Cornea: „Zece jidani mititei ți-ar fi convenit? Adică: voi, «jidanii», nu suportați să fiți călcați pe coadă, dar de alții nu vă pasă!”. Pe scurt: cu antisemitismul pe antirasism călcînd. Deștept băiat! Și principial! Și consecvent!).

Dacă aș mai avea loc și condei, aș pune în discuție și titluri ca Roșu și negru al lui Stendhal și m-aș distra speculînd asupra „rasismului” lui Shakespeare din Neguțătorul din Veneția și din Othello. (Chestie complexă: maurul ajunsese, totuși, general în armata venețiană! Însă o omoară pe Desdemona, ceea ce sugerează răutăcios că „negrii” sînt criminali. E drept, nici să-l fi omorît Desdemona pe el n-ar fi fost ce trebuie: ar fi fost o dovadă clară a rasismului ei!) Pe-aici, prin Europa de Est, sîntem destul de obosiți să amestecăm ideologia cu artele, pentru a „face dreptate” claselor asuprite de oligarhi nemiloși… Am trăit destule decenii sufocați de propagandă. Revenirea la „militantism” ne deprimă…

Concluzie comprimată: a te răfui cu discriminările de orice fel e legitim și necesar. Dar a o face manevrînd dreptatea ca pe o unealtă ideologică cochetă, ca pe un ornament egolatru, interesat politic și mediatic, ca pe o bombăneală gregară, e a rata ținta, a duce în derizoriu și malformație o problemă care merită mai multă inteligență și o sănătoasă măsură.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.