Așadar, Parlamentul a decis. Educația sexuală va fi înlocuită de „educație sanitară” și se va face numai cu acordul părinților. Acolo unde părinții nu-și vor da acordul, copiii se vor instrui singuri în domeniu, presupun că de pe site-uri pentru adulți, văzînd filme porcoase, lămurind între ei chestiunile „delicate”, după care, la nevoie, îi vor instrui ei pe părinții pudici și rămași în urmă cu ultimele noutăți în materie de sex. Dar deja ideea că e necesar acordul părinților pentru ceva care privește pe toată lumea, numit fie și „educație sanitară”, e interesantă în sine, mai ales după ce aflăm că și pentru vaccinare mulți propun să existe același acord al părinților. Și el exista deja pentru educația religioasă, dacă nu mă înșel.

La urma urmelor, de ce nu? Nu sînt părinții răspunzători în primul rînd pentru binele fizic și mental al odraslelor? N-au ei drepturi mai mari decît ale statului? Care stat, se știe, în general e opresiv și vrea mereu să ne oblige la ceva. Noi știm mai bine ce e cazul să afle copiii noștri și ce nu, tocmai fiindcă sînt ai noștri, și de aceea vrem să fim întrebați în cît mai multe situații.

De exemplu, credem că ar fi bine să ni se ceară acordul pentru lecțiile de matematică, știute fiind ca obositoare pentru copii și aproape de neînțeles pentru părinții lor. Nu mai vrem să ni se ceară să rezolvăm probleme din alea gen „Ana și Maria au împreună 20 de mere, iar Maria are cu șase mere mai puțin decît Ana, cîte mere deci are fiecare fată?”. Mai întîi, situația e absurdă, fiindcă fiecare copil și le poate număra pe ale sale, fără a ne mai pune nouă ghicitori neroade, apoi e o ocazie pentru ca puștiul să-și rîdă de noi, cînd cădem pe gînduri, ceea ce ne slăbește autoritatea. Scăpînd de matematică, copiii vor fi fericiți și noi de asemenea. Deci nu ne vom da acordul, iar dacă unii vor matematică, treaba lor, dar să nu ne chinuie pe noi.

Apoi, gramatica ar trebui predată și ea cu acordul părinților (care oricum n-o știu). S-a prăpădit cineva fiindcă zice „ei are”, îl uită pe „pe” din „pe care” și, în general, vorbește descusut? Sînt miniștri care vorbesc continuu așa, ba chiar am avut și o doamnă prim-ministru, despre care s-a zis că e analfabetă funcțional sau pe-acolo. I-a dăunat cu ceva? De unde concluzia: gramatica română e inutilă și nu ne vom da acordul pentru ea. Cît despre literatură, ea e chiar smintitoare: se vede că ăștia care citesc tot timpul nici n-au slujbe grase, nici afaceri profitabile, nici bani n-au și, pe scurt, vai de ei!

Propunem ca acordul părinților să fie cerut și pentru istorie și geografie: prima e inutilă, fiindcă, nu-i așa, copiii trebuie să trăiască în prezent, nu în trecut, iar cea de-a doua poate fi înlocuită oricînd cu un ghid turistic, cînd ne vom face vacanțele. Apoi, sînt unii care cred că Pămîntul e plat; manualele de geografie spun altceva, dar cine le dă lor dreptul să ne impună nouă și copiilor noștri o cunoaștere controversabilă? Nu-i mai bine să fim democrați, fiecare cu opinia lui? Și să nu mai vorbim despre învățarea biologiei, plină de enormități și care intră în contradicție cu ceea ce învață copiii la religie. Dacă le învață pe amîndouă, ajung să nu mai înțeleagă nimic. Așadar, la una trebuie renunțat, dacă vrem să nu ajungă copiii în disonanță cognitivă.

Ca să rezumăm, noi credem că e demn de un stat liber, național și unitar ca toată școala să se facă numai cu acordul părinților. Iar dacă nu și-l dau, ăla micu’ / aia mică să învețe de la noi numai școala vieții; credem că e prea destul pentru a nu și-o lua în cap și a deveni om de bine și patriot.