Wikileaks.org

Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Ceea ce face deja faimosul website Wikileaks.org poate fi socotit un scandal imens sau o revoluţie informaţională în desfăşurare sau, dintr-o calmă perspectivă dilematică pe care o prefer, o provocare fără precedent la adresa democraţiei şi a unuia dintre cele mai importante produse democratice: jurnalismul liber. 

Despre scandal, scrie toată lumea. E savuros să vezi ce informaţii primesc liderii politici ai planetei unii despre ceilalţi. La un alt nivel, este extrem de interesant să vezi, de pildă, cum ţări arabe aşteaptă ca Statele Unite sau chiar Israelul să reprime programul nuclear iranian sau să vezi cum, la o adică, China şi-ar lua mîna protectoare de pe Coreea de Nord, favorizînd o reunificare în peninsula coreeană sub conducerea regimului de la Seul. Nu în ultimul rînd, acest tsunami de dezvăluiri al celor de la Wikileaks.org dă apă la moară tuturor părţilor – antiamericanii vor găsi motive în plus pentru a se consolida în aversiunea lor, în vreme ce proamericanii cer măsuri încă şi mai dure de control şi ordine, socotind inadmisibilă scurgerea atîtor documente (250.000 de comunicări diplomatice, dintre care peste 10.000 sînt clasificate drept „secret“). Dar dincolo de toate acestea, mi se pare încă şi mai interesant de discutat gestul în sine al lui Julian Assange – fondatorul lui Wikileaks.org – mai ales că avem la dispoziţie şi amplele lui explicaţii în privinţa sensului şi scopului acţiunilor sale. 

În iulie 2010, invitat fiind la şcoala de vară a Centrului pentru Jurnalismul de Investigaţie de la Londra, Assange a afirmat principiul deplinei libertăţi a presei, criticînd instituţiile de media mainstream din două motive. Primul, o anumită superficialitate în analiza cazurilor, generată de valul imens de informaţii aflate pe piaţă, în legătură cu orice, şi al doilea, o anumită cenzură impusă de limitele spaţiului  editorial. Folosind Internetul, Wikileaks.org elimină constrîngerea de spaţiu şi, în consecinţă, pune la dispoziţia celor care fac analize cît mai multă informaţie, aşteptînd profunzime şi apropiere de adevăr. În viziunea lui Assange, Wikileaks.org foloseşte fără limite sursele prime de informaţie şi, punîndu-le la dispoziţie integral, devine „prima instituţie de presă liberă din istorie“. Acum cîteva zile, într-un interviu acordat revistei Time, Assange reiterează speranţa sa că ceea ce Wikileaks.org furnizează publicului va produce multe analize pertinente, în cunoştinţă de cauză, mai ales în spaţiul complet necenzurat al blogurilor. În declaraţii acordate altor publicaţii (The Guardian, The New Yorker etc.), Assange spune că Wikileaks.org face „jurnalism ştiinţific“. Pentru Assange, jurnalismul trebuie să fie făcut aşa cum oamenii de ştiinţă practică comunicarea în revistele lor de profil. Întîi faptele, toate faptele descoperite, prezentate „nud“, amplu şi obiectiv, fără intervenţii şi amputări. Asta este menirea jurnalistului. Alţii trag concluziile, fac analize şi emit verdicte. Nu mă pot opri să zîmbesc gîndind cum arată presa noastră, văzută prin prisma acestui obiectivism radical propus de Assange. Dar asta este o altă poveste. 

Cu alte cuvinte, Assange crede că lumea informaţiilor trebuie complet deschisă şi simte că Internetul este instrumentul cel mai potrivit pentru acest demers. Mai mult, Internetul impune această transparenţă totală. Cred că Assange vrea o lume fără secrete şi asta, mărturisesc imediat, mă cam sperie. Dacă puterile totalitare, abuzive şi, la limită, criminale – cum crede Assange că este America zilelor noastre – se bazează întotdeauna pe secretizări tot mai ample, logica ar spune că operaţiunea inversă, de transparentizare, trebuie să fie radicală, tocmai pentru a opri avansul totalitarismului. Numai că logica pură duce la excese absurde. Aşa cum ocultarea arbitrară, excesivă naşte monştri, deschiderea absolută, fără nici o rigoare, produce mai mult rău decît bine. Într-o recentă intervenţie, secretarul de stat Hillary Clinton spunea că, în orice activitate instituţională, oamenii comunică între ei inclusiv într-o manieră discretă şi că siguranţa discreţiei acestei comunicări este temeiul bunei funcţionări a instituţiei. Îi dau dreptate. Referitor la acelaşi subiect, fostul preşedinte Ion Iliescu spunea că diplomaţii români comunică sobru şi echilibrat, inclusiv în mesajele secretizate, ca şi cum ar avea impresia că, la un moment dat, aceste mesaje vor deveni publice. Din mica mea experienţă, confirm spusele dlui Iliescu. Între o comunicare dezinhibată, bazată pe convingerea că ceea ce este discret rămîne discret, şi o comunicare reticentă, bazată pe convingerea că ceea ce este acum discret poate deveni oricînd public, ce ar fi înţelept să aleagă un decident politic precum şeful unui serviciu diplomatic, asumînd că este un sincer susţinător al democraţiei şi libertăţii? 

Cum spuneam, ceea ce face Wikileaks.org nu este doar o provocare aruncată jurnalismului, ci şi democraţiei şi libertăţii noastre. A fi liber înseamnă a şti – asta este dincolo de orice îndoială. Pe de altă parte, libertatea oricui presupune siguranţa spaţiului comunicaţional. Nu sînt deloc liber dacă ştiu că ceea ce aleg să spun discret, chiar făcîndu-mi datoria de a informa, poate ajunge, imediat, în spaţiul public. Cum subiectul e vast şi – vorba unui personaj din filmele lui Caranfil – are multe aspecte, voi reveni.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.