Valul de populism, varianta de vară

În plină vară, opoziția politică la guvern se întețește. Iar temele economice nu lipsesc, purtate în mass-media de diverși politicieni din Opoziție sau de o serie de comentatori.

Temele de dezbatere nu fac decît să le reia pe cele vechi și să le mai îmbibe încă o dată cu populism. Astfel, se „reîncălzesc” subiectele de campanie electorală, precum pensii, salarii, inflație, deficite sau naționalismul economic. Un comentator explică la o televiziune de unde se pot lua banii pentru creșterea pensiilor. Iar sursele sînt toate doar teoretice, pentru că banii ar trebui să vină din creșterea încasărilor bugetare. Dar orice specialist știe că o creștere de cheltuieli bugetare permanente, cum este mărirea pensiilor, nu se poate baza pe venituri incerte, ci doar pe încasări realizate. Deci soluțiile invocate nu sînt realiste, ci pur populiste.

Există o critică repetată în mod constant, și anume aceea că anul acesta nu cresc pensiile. Se trece cu vederea creșterea punctului de pensie cu 14%, de anul trecut, un procentaj ridicat, care acoperă în avans chiar și inflația mare de anul acesta. În orice caz, o creștere a punctului de pensie cu 40% era practic imposibilă prin prisma situației bugetului și a punctelor de vedere exprimate de agențiile de rating.

Opoziția politică nu a ratat nici prilejul rectificării bugetare pentru a crea confuzie. De exemplu, veniturile bugetare din contribuțiile de asigurări au crescut, iar Opoziția a cerut imediat ca banii încasați în plus să fie folosiți pentru creșterea pensiilor. Problema este că surplusul de venituri obținut nu face decît să micșoreze deficitul fondului de pensii.

Este, de asemenea, mult populism să afirmi că încasările suplimentare din contribuțiile de asigurări au fost alocate către fondul de rezervă al Guvernului în loc să fie crescute pensiile. De fapt, între sume nu este nici o legătură. Dar problema utilizării fondului de rezervă rămîne. Guvernul Cîțu perpetuează o practică veche, netransparentă și subiectivă, și anume alocarea de bani către administrațiile locale, de obicei către primari din aceleași partide cu cele aflate la guvernare, prin fondul de rezervă.  

Este hazliu să îl vezi pe președintele PSD Marcel Ciolacu spunînd că actualul guvern a dus România la cel mai mare deficit bugetar, cel mai mare deficit comercial și cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană. Pe de o parte, nu este exact, pentru că în materie de deficit bugetar, anul trecut, au fost mai multe state europene care au depășit România (9,2% din PIB). Este vorba despre Spania (11% din PIB), Malta (10,1%), Grecia (9,7%), Italia (9,5%), Belgia (9,4%) și Franța (9,2% din PIB). Deci România nu este deloc țara europeană cu cel mai mare deficit bugetar.

În schimb, în anul 2018, un an în care PSD se afla la guvernare, România a înregistrat al doilea cel mai mare deficit bugetar din UE (2,9% din PIB), fiind depășită doar de Cipru, cu 3,5% din PIB. În ceea ce privește inflația și deficitul comercial, România avea cifre mari, la nivel european, încă din perioada 2017-2018. De exemplu, în 2018, România și Estonia încheiau anul cu o inflație de 3% și, respectiv, 3,3%, aproape dublu față de zona euro, unde se înregistra un nivel de 1,6%. Ceea ce arată că PSD a înregistrat exact aceeași lipsă de performanță economică pe care acum o reproșează actualului Executiv. Cu o singură și importantă diferență: guvernarea PSD nu s-a confruntat cu o pandemie și cu un climat mondial inflaționist.

Pentru că inflația, reproșată Guvernului Cîțu, este de fapt, în acest moment, un fenomen global. Cauzele sînt clare. În primul rînd, creșterea prețurilor la produsele energetice, țiței, gaze naturale, energie electrică. Dacă anul trecut prețul țițeiului atingea valori minime record, acum a urcat spectaculos trăgînd în sus și tariful gazelor naturale.

În al doilea rînd, apetitul pentru consum manifestat în toate marile economii a făcut ca nivelul cererii să crească, uneori spectaculos, și, drept urmare, producătorii de bunuri și servicii și-au ajustat prețurile în funcție de piață.

În al treilea rînd, politicile băncilor centrale, de stimulare a economiilor și de punere de bani în circulație, la care s-au adăugat măsurile de sprijin luate în timpul crizei sanitare, au făcut ca firmele și consumatorii să aibă bani care s-au dus, parțial, către consum.

În al patrulea rînd, există în continuare un blocaj al unor lanțuri de aprovizionare. Sînt comenzi care sosesc tîrziu din China, prețul transportului internațional cu containere s-a dublat, iar semiconductorii au arătat cum pot fi blocate unele industrii în lipsa unor componente electronice esențiale pentru produsul finit.

Toate aceste evoluții au dus la creșterea generalizată a prețurilor, o inflație pe care băncile centrale o consideră tranzitorie (poate pentru a-și face curaj) și de aceea amînă luarea unor măsuri de politică monetară precum creșterea dobînzii sau reducerea treptată a programelor de achiziție de obligațiuni suverane.

În România, Guvernul a decis să oprească facilitatea oferită consumatorilor casnici sau non-casnici prin care aceștia nu puteau fi debranșați sau deconectați de la rețeaua de utilități în cazul în care nu își achită factura curentă. Măsura a fost instituită odată cu starea de alertă și i-a vizat pe consumatorii aflați în dificultate, dar a devenit și un refugiu pentru cei care nu au vrut să plătească. Chiar dacă starea de alertă se menține, economia crește, veniturile sînt, în medie, mai mari decît anul trecut, iar rata șomajului este redusă. De aceea, anularea măsurii este logică, dar acest lucru nu îi oprește pe populiști să anunțe un adevărat dezastru pentru cei care nu pot sau nu vor să își plătească facturile în următoarele 90 de zile.

În concluzie, pînă să fie atinsă de un nou val de pandemie, România este lovită de un val de populism. De COVID-19 vom scăpa, populismul, însă, va rămîne.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: adevarul.ro