Cică o bătaie de aripă de fluture la Tokyo ar declanşa o tornadă în Texas. Se poate. Şi o zisă a unuia care zice despre zicerea altuia, pe care ăla/aia n-o fi zis-o, provoacă o mică furtună în paharul nostru cu apă global.

La US Open, jucătoarea de tenis franceză Kristina Mladenovic a spus, excedată de măsurile de securitate anti-COVID-19, că se simte prizonieră. Într-un interviu pentru gsp.ro, Ion Ţiriac zice: „Ce a spus Mladenovic după ce a pierdut, că nici în puşcărie sau în lagărele naziste nu era mai greu, ştiu”. Înainte să sărim în sus de indignare, trebuie să ştim pe cine trebuie să fim indignaţi. Vă desfid să găsiţi unde spune sportiva cu pricina aceste cuvinte. Eu am încercat în mai multe limbi şi în mai multe feluri să găsesc o atare declaraţie şi n-am găsit nici umbra ei. Prima bănuială că domnul cu mustaţă pe oală a auzit ceva ce n-a ajuns la urechile nimănui altcuiva (sau că pur şi simplu inventează, nepricepînd ori nevrînd să priceapă gravitatea unor astfel de afirmaţii) a fost absenţa oricărei reacţii în presa franceză. Aşa ceva ar fi născut măcar unul dintre rarele editoriale de pe pagina 2 din LʼÉquipe (în genul celui de lunea trecută despre gesturile golăneşti şi injuriile rasiste din PSG-OM intitulat „Imbéciles”). Aşa ceva nu putea fi trecut cu vederea. În consecinţă, nu a existat.

Că Mladenovic o fi şuşotit la urechea bunicului tenisului aceste dulci cuvinte, tot ce se poate. Dar atunci preopinentul trebuia să zică aşa: „Mi-a spus draga de Kristina că… bla-bla”. Altfel, în locul Kristinei, i-aş cere o mică socoteală. Bine că n-a dus nimeni vorba în afară despre „ce zice că a zis”, să fi văzut atunci focuri de artificii! Rămînem, din fericire, noi cu noi şi cu prostiile noastre. Uf, hai c-a trecut şi asta pe sub radar! Ochii pe cer pentru următorul porc zburător!