Un sfîrșit e un nou început. După alegerile europene din 26 mai și reașezarea politică din Parlamentul de la Bruxelles/Strasbourg se caută un nou președinte al Comisiei Europene care să-l înlocuiască, la încheierea mandatului, pe Jean-Claude Juncker. Șefii de stat și de guvern vor propune un candidat pornind de la rezultatele acestor alegeri, urmînd ca acesta să fie votat de Parlament. Sistemul „Spitzenkandidaților“ (al candidaților de top) prevede ca pentru postul de președinte al Comisiei să fie desemnat candidatul aflat la vîrful listei care a obținut cele mai multe voturi. Însă acest sistem de desemnare nu e obligatoriu. Cine îi va urma, în funcție, lui Jean-Claude Juncker?

● Conservatorii europeni (PPE) au un Spitzenkandidat anunțat încă din toamna anului 2018: Manfred Weber. Deputat european extrem de vizibil, cu un profil politic clar conturat, liderul popularilor europeni din Parlament a îndeplinit pînă acum numeroase funcții în instituțiile Uniunii. Însă Weber nu are nici un fel de experiență de guvernare în țara sa de origine, în Germania, ceea ce constituie un handicap, de vreme ce șeful Comisiei Europene are rang de șef de stat sau de guvern. Chiar dacă PPE rămîne cea mai puternică familie politică europeană, scorul obținut la recentele alegeri a fost relativ scăzut: curentul conservator e tot mai fragil. Ca să nu mai vorbim de faptul că președintele Emmanuel Macron încearcă să-i descurajeze candidatura, avînd el însuși un favorit. La alegerile europene din Franța, lui Emmanuel Macron i s-a reproșat – mai ales de către lidera extremei drepte Marine Le Pen, dar și de către alții – că Franța nu are o voce puternică în Europa. Impunerea unui comisar-șef francez ar reprezenta o mare victorie pentru actualul președinte. Așa că lui Manfred Weber nu îi va fi suficient sprijinul din partea cancelarului Angela Merkel.

● Un alt posibil înlocuitor al lui Jean-Claude Juncker ar putea fi Frans Timmermans. Actualul prim-vicepreședinte al Comisiei este un politician cu experiență și un apărător ferm al valorilor europene. Fostul șef al laburiștilor olandezi e un om politic cu notorietate la nivel european. Însă social-democrații europeni au suferit, și ei, un regres la ultimele alegeri, ceea ce reduce șansele Spitzenkandidatului lor. În plus, Timmermans riscă să se lovească de veto-ul unor state precum Ungaria, Polonia și România, pe care le-a criticat și chiar le-a amenințat cu sancțiuni pentru că nu respectă statul de drept. Ceea ce i-a atras simpatie în Vest riscă acum să provoace încrîncenare în Est. Și încrîncenarea nu e bună cînd e nevoie de consens. Marea speranță a stîngii riscă să rămînă doar o speranță.

● ALDE a avut o evoluție bună la aceste alegeri europene. Chiar dacă se află de-abia în poziția a treia, liberalii pot pretinde șefia Comisiei dacă reușesc să formeze alianțe iscusite. Favorită pentru preluarea funcției de președinte al Comisiei ar fi Margrethe Vestager. A îndeplinit funcția de comisar pentru concurență, repurtînd cîteva victorii în lupta cu marile companii IT din SUA care încălcau regulile concurenței și practicile economice corecte.

● În fine, chiar dacă nu este oficial candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene, Michel Barnier e un posibil candidat pentru acest post. Pe el ar miza și Emmanuel Macron, care l-a descris recent într-un interviu drept „un om cu calități deosebite“. Membru al Partidului Popular European, dar om politic cu o viziune mai degrabă centristă, Barnier are și o bogată experiență guvernamentală: a fost de patru ori ministru, iar în prezent e negociator-șef al Uniunii Europene pentru Brexit. Această ultimă poziție din CV îl face în același timp dezirabil și incompatibil cu înalta funcție. Din perspectiva UE, a negociat bine. Dar ce-a ieșit…

Chiar dacă a spus în repetate rînduri că nu își va înceta, înainte de termen, ultimul mandat de cancelar federal și că, pe deasupra, nu își dorește funcția de președinte al Comisiei, Angela Merkel e un nume vehiculat adesea ca posibilă succesoare a lui Jean-Claude Juncker. Cancelara are cu adevărat atît anvergura europeană, cît și experiența necesare acestei funcții și, probabil, s-ar bucura și de un sprijin larg în rîndul șefilor de stat sau de guvern ai Uniunii Europene. Dar e puțin probabil să devină într-adevăr o opțiune. Printre liderii europeni care s-ar califica pentru poziția de top la vîrful Uniunii ar mai fi premierul neerlandez Mark Rutte sau omologul său belgian Charles Michel (ambii de orientare liberală). Mai ales ziarele conservatoare o mai indică drept posibilă candidată pe actuala șefă a Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde. O candidatură totuși puțin probabilă.