Statele Unite, Uniunea European─â ╚Öi institu╚Ťii occidentale precum Banca Mondial─â s-au întrebat, în repetate rînduri, de ce Orientul Mijlociu nu e capabil s─â se autoguverneze. Întrebarea este pus─â cu bun─â-credin╚Ť─â, dar nu tocmai în cuno╚Ötin╚Ť─â de cauz─â. În fond, unicul ╚Öi cel mai important impediment în calea unei bune guvern─âri în regiune a fost lipsa auto-guvern─ârii. Institu╚Ťiile politice ale regiunii au fost schilodite în urma interven╚Ťiilor repetate, europene ╚Öi americane, începînd cu Primul R─âzboi Mondial ╚Öi, pe alocuri, chiar mai devreme.

Un secol este destul. Anul 2016 ar trebui s─â marcheze pentru Orientului Mijlociu începutul unui secol nou de politic─â autohton─â, care s─â se adreseze urgent problemelor unei dezvolt─âri durabile.

Destinul Orientului Mijlociu din ultimii o sut─â de ani a fost pecetluit în 1914, cînd Imperiul Otoman a ales, în Primul R─âzboi Mondial, tab─âra perdant─â. Ca urmare, Imperiul s-a dezmembrat ╚Öi puterile înving─âtoare, Marea Britanie ╚Öi Fran╚Ťa, au preluat controlul hegemonic asupra r─âm─â╚Öi╚Ťelor sale. Anglia, care guverna Egiptul deja din 1882, a preluat controlul efectiv asupra guvernelor din Irakul de azi, din Iordania, Israel, Palestina ╚Öi Arabia Saudit─â, în vreme ce Fran╚Ťa, care de╚Ťinea deja controlul asupra unei bune p─âr╚Ťi din Africa de Nord, a preluat Libanul ╚Öi Siria.

Pentru a asigura domina╚Ťia Angliei ╚Öi a Fran╚Ťei asupra resurselor de petrol, porturilor, c─âilor maritime ╚Öi politicilor externe ale conduc─âtorilor locali, s-au folosit mandate formale ale Ligii Na╚Ťiunilor, precum ╚Öi alte instrumente de putere. În regiunea care urma s─â devin─â Arabia Saudit─â, Anglia a sus╚Ťinut fundamentalismul wahhabit al lui Ibn Saud în defavoarea na╚Ťionalismului arab al regiunii ha╚Öemite Hidjaz.

Dup─â al Doilea R─âzboi Mondial, SUA a preluat ╚Öi ea modelul interven╚Ťionist. Puciului militar sus╚Ťinut de CIA din Siria, în 1949, i-a urmat o alt─â opera╚Ťiune CIA care l-a detronat, în 1953, pe prim-ministrul iranian Mohammad Mossadegh (pentru a asigura accesul Occidentului la resursele de petrol ale ╚Ť─ârii). Acest comportament politic s-a perpetuat pîn─â în ziua de azi, dup─â cum o arat─â destituirea conduc─âtorului libian Muammar alÔÇĹGaddafi în 2011, a pre╚Öedintelui egiptean Morsi în 2013 ╚Öi actualul r─âzboi împotriva pre╚Öedintelui sirian Bashar al-Assad. Vreme de aproape ╚Öapte decenii, SUA ╚Öi alia╚Ťii s─âi au intervenit în mod repetat (sau au sprijinit lovituri de stat conduse din interior) pentru a r─âsturna guvernele care nu le erau suficient aservite.

Vestul a înarmat de asemenea întreaga regiune, prin vînz─âri de arme în valoare de sute de miliarde de dolari. Bazele militare ale SUA, r─âspîndite în întreaga regiune, ╚Öi multiplele opera╚Ťiuni e╚Öuate ale CIA au l─âsat în urm─â, pe mîna unor du╚Ömani înver╚Öuna╚Ťi ai SUA ╚Öi ai Europei, vaste rezerve de armament.

De aceea, atunci cînd liderii occidentali îi întreab─â pe arabi ╚Öi pe al╚Ťi actori din regiune de ce nu se pot autoguverna, ar trebui s─â fie preg─âti╚Ťi pentru urm─âtorul r─âspuns: „Vreme de un secol, interven╚Ťiile voastre au subminat institu╚Ťiile democratice (respingînd rezultatul voturilor din Algeria, Palestina, Egipt ╚Öi din alte p─âr╚Ťi); a╚Ťi alimentat r─âzboaie în mod repetat, care acum au devenit cronice; a╚Ťi înarmat cei mai violen╚Ťi jihadi╚Öti pentru a v─â face jocurile politice cinice; ╚Öi a╚Ťi creat un cîmp de lupt─â care se întinde ast─âzi din Bamako pîn─â la Kabul“.

Ce putem face atunci pentru a crea un nou Orient Mijlociu? V-aș propune cinci principii.

Primul, ╚Öi cel mai important: SUA ar trebui s─â blocheze opera╚Ťiunile CIA sub acoperire, de destituire ╚Öi destabilizare, din întreaga lume. CIA a fost creat─â în 1947 ╚Öi i s-au încredin╚Ťat dou─â mandate – unul legitim (colectarea de informa╚Ťii) ╚Öi altul dezastruos (opera╚Ťii sub acoperire de r─âsturnare a regimurilor considerate „ostile“ Statelor Unite). Pre╚Öedintele SUA poate ╚Öi ar trebui s─â opreasc─â prin ordin executiv opera╚Ťiunile CIA sub acoperire – ╚Öi s─â pun─â astfel cap─ât mo╚Ötenirii revan╚Öismului ╚Öi masacrelor sus╚Ťinute de aceste misiuni, cu prec─âdere în Orientul Mijlociu.

În al doilea rînd, SUA ar trebui s─â îndeplineasc─â obiectivele sale, uneori legitime, de politic─â extern─â prin intermediul Consiliului de Securitate al ONU (CSNU). Abordarea actual─â de constituire a unor „coali╚Ťii de voluntari“ conduse de SUA a dat gre╚Ö nu doar o dat─â; ╚Öi a dat de în╚Ťeles c─â pîn─â ╚Öi obiectivele legitime ale SUA, precum combaterea Statului Islamic, sînt adesea blocate de rivalit─â╚Ťi geopolitice.

SUA ar avea mai mult de cî╚Ötigat dac─â ar supune ini╚Ťiativele sale de politic─â extern─â votului ­CSNU. Atunci cînd CSNU a respins r─âzboiul din Irak în 2003, ar fi fost în╚Ťelept din partea SUA s─â nu fi lansat invazia. Atunci cînd Rusia, un membru al CSNU care recurge permanent la dreptul de veto, s-a opus destituirii, sprijinite de SUA, a pre╚Öedintelui sirian Bashar al-Assad, ar fi fost în╚Ťelept ca SUA s─â nu fi lansat opera╚Ťiuni sub acoperire de destituire a acestuia. Acum, întregul CSNU ar încuviin╚Ťa un plan global (nu doar american) de combatere a Statului Islamic.

În al treilea rînd, SUA ╚Öi Europa ar trebui s─â accepte realitatea c─â democra╚Ťia va produce, în Orientul Mijlociu, multe victorii islamiste la urnele de vot. Multe dintre regimurile islamiste vor e╚Öua, la fel cum se întîmpl─â ╚Öi în cazul guvernelor neperformante. Vor pierde – la urm─âtoarele alegeri, în strad─â sau chiar prin puciurile generalilor locali. Eforturile repetate ale Angliei, Fran╚Ťei ╚Öi SUA de a împiedica guvernele islamiste s─â ajung─â la putere nu fac decît s─â blocheze maturizarea politic─â a regiunii, f─âr─â s─â reu╚Öeasc─â s─â ob╚Ťin─â vreun beneficiu pe termen lung.

În al patrulea rînd, liderii autohtoni – din Sahel pîn─â în Africa de Nord ╚Öi din Orientul Mijlociu pîn─â în Asia Central─â – ar trebuie s─â admit─â c─â cea mai important─â problem─â cu care se confrunt─â lumea islamic─â de ast─âzi este calitatea educa╚Ťiei. Iar – în ceea ce prive╚Öte ╚Ötiin╚Ťa, matematica, inova╚Ťia tehnologic─â, spiritul antreprenorial, dezvoltarea micilor afaceri ╚Öi, ca atare, crearea locurilor de munc─â – regiunea se afl─â cu mult în urma altor ╚Ť─âri cu venituri medii similare. În lipsa unei educa╚Ťii de calitate, speran╚Ťele de prosperitate economic─â ╚Öi de stabilitate politic─â sînt reduse oriunde în lume.

În sfîr╚Öit, regiunea ar trebuie s─â se ocupe ╚Öi de imensa ei vulnerabilitate în materie de degradare a mediului, precum ╚Öi de supradependen╚Ťa de hidrocarburi, mai ales în perspectiva reorient─ârii globale c─âtre resurse de energie non-fosile. Regiunea majoritar musulman─â care se întinde din Africa de Vest pîn─â în Asia Central─â este cea mai mare regiune secetoas─â, intens populat─â a lumii: o fî╚Öie de 8000 de kilometri, amenin╚Ťat─â permanent de lipsa apei ╚Öi a hranei, de de╚Öertificare ╚Öi de temperaturi crescînde.

Acestea sînt problemele reale cu care se confrunt─â Orientul Mijlociu. Divizarea sunni╚Ťi – ╚Öii╚Ťi, viitorul politic al lui Assad sau disputele doctrinale sînt, pe termen lung, cu mult mai pu╚Ťin importante pentru regiune decît cerin╚Ťele nesatisf─âcute pentru o educa╚Ťie de calitate, pentru competen╚Ťe profesionale, tehnologii avansate ╚Öi dezvoltare durabil─â. Numero╚Öii gînditori temerari ╚Öi dornici de progres ai lumii islamice ar trebui s─â ajute societ─â╚Ťile din regiune s─â în╚Ťeleag─â aceast─â realitate, iar oameni bine inten╚Ťiona╚Ťi din întreaga lume ar trebui s─â-i ajute s─â ating─â acest scop prin cooperare pa╚Önic─â ╚Öi prin încetarea manipul─ârilor ╚Öi a r─âzboaielor de tip imperial.

Jeffrey D. Sachs, profesor de dezvoltare durabil─â, de politici de s─ân─âtate ╚Öi de management, este director al Earth Institute al Universit─â╚Ťii Columbia. Este de asemenea director al Re╚Ťelei ONU pentru solu╚Ťii de dezvoltare durabil─â.

©  Project Syndicate/Mohammed
Bin Rashid Global Initiatives, 2015.
www.project-syndicate.org

traducere din limba englez─â
de Matei PLE╚śU