Tatălui meu, septuagenar activ 

Joe Biden (76 de ani) conduce în cursa din cadrul Partidului Democrat pentru candidatura la preşedinţia SUA, fiind urmat, la zece procente distanţă, de Bernie Sanders (78 de ani) şi Elizabeth Warren (70 de ani). Prestaţia din dezbaterea de trei ore din această săptămînă a consolidat poziţia de favorit a lui Biden, fost vicepreşedinte al SUA în timpul administraţiei Obama, anterior senator timp de 36 de ani. Liberal moderat, puternic susţinut de comunitatea afro-americană, Biden îl devansează, de altfel, în sondaje și pe președintele Trump (73 de ani). Faptul nu e, însă, foarte relevant încă, avînd în vedere că şi Hillary Clinton era cu 10% peste Trump cu un an înainte de alegerile din 2016.

Interesant, în această fază preliminară, mi se pare de observat vîrsta competitorilor de la vîrful politicii americane. Aceasta, în condițiile în care trăim într-o epocă a exaltării tinereții ca virtute axiomatică, inclusiv în politică. Bulversarea scenei globale după criza financiară a propulsat politicieni ca șefi de stat și guvern înainte de a împlini 40 de ani: Emmanuel Macron a fost ales președinte la 39 de ani, Sebastian Kurz a devenit cancelarul Austriei la 30 de ani, Leo Varadkar conduce guvernul irlandez de la 38 de ani. Alexis Tsipras a fost prim-ministru al Greciei începînd de la 41 de ani, iar Matteo Renzi al celui italian de la 39. Mette Frederiksen este, la 42 de ani, noul premier danez, iar Luigi di Maio este, de la 32 de ani, viceprim-ministru la Roma. Alexandria Ocasio-Cortez a devenit, la 29 de ani, cea mai tînără femeie aleasă în Congresul american, viitorul comisar european din partea Lituaniei are 28 de ani, iar Suedia și Australia au parlamentari aleși la numai 22 de ani.

Observă Pascal Bruckner, într-un interviu pentru Le Figaro despre noua sa carte – O scurtă eternitate. Filosofia longevității (Grasset) –, că ceea ce era un obstacol într-o carieră și un motiv de suspiciune, în „Lumea de ieri“ a lui Stefan Zweig, în Viena sfîrșitului de secol al XIX-lea, a devenit, prin definiție, vîrsta excelenței și a geniului. Gravitatea respectabilă a lăsat loc impetuozității tinere. Iată, însă, că americanii fac excepție. Să fie un reflex post-Obama (ales la 47 de ani)? Sau, încă o dată, America dă tonul unei noi tendințe?

Bruckner semnalează faptul că „jeunismul“ este simptomul unei societăți care îmbătrînește și amintește că, în ultimul secol, omul a cîștigat 20-30 de ani în plus de viață. „Am împins iarna mai tîrziu între anotimpurile vieții“, spune filosoful francez, omenirea cucerind ceea ce el numește „o vară indiană“. Aceasta avînd drept consecință refuzul seniorilor de a mai fi invizibili; dimpotrivă, „ei vor să rămînă în cetate“ – și nu oricum, ci activi. „A gîndi că de la 60-65 de ani ne retragem din societate și trăim într-o lume de plăceri și consumism pur, pe spatele urmașilor, e o nebunie totală“, consideră Bruckner. Bătrînețea nu mai e sinonimul renunțării, într-o lume în care „seniorii de azi umplu avioanele low-cost, urcă pe Machu Picchu și își iau nepoții pe trotinetă, demonstrînd că nu e rușinos să fii activ la o vîrstă la care înaintașii noștri erau cu un picior în groapă“.

Cvadragenar, am fost, în această vară, între cei mai tineri pasageri ai avionului Lima-Cusco și ai trenului spre orășelul de la poalele Machu Picchu, pentru a admira, apoi, cu stupoarea prejudecăților și comodității, elanul și agilitatea oamenilor cărunți din jur în escaladarea zonelor celor mai dificile ce străjuiesc vestigiul incaș.

„Niciodată, cînd ne-am hotărît să facem ceva, nu ne am dovedit incapabili să reușim“, spunea despre Statele Unite Joe Biden la dezbaterea din tabăra democrată. E a treia sa cursă pentru desemnarea drept candidat la funcția supremă. Și chiar dacă un concurent în etate de 44 de ani, cotat cu 1% din opțiunile de vot, l a luat peste picior („Ați uitat deja ce ați spus acum două minute?“), americanii își vor alege, anul viitor, un președinte septuagenar. 

Horia Blidaru este consilier politic la Parlamentul European.

Foto: Pascal Bruckner, credit T. Ivan