Suveranităţi fictive

Publicat în Dilema Veche nr. 290 din 3 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În urmă cu un an, mica Georgie a încercat să recapete controlul asupra enclavei separatiste Osetia de Sud. Ruşii au respins imediat armata georgiană, în oprobriul aproape unanim al Occidentului. Osetia de Sud şi Abhazia (cu o populaţie totală de 300 de mii de locuitori) şi-au declarat cu promtitudine "independenţa" şi au creat două noi suveranităţi fictive, ocazie cu care au dobîndit toate însemnele oficiale ale unor state: eroi naţionali, uniforme colorate, imn, steaguri, posturi de grăniceri, armată, preşedinte, parlament şi, cel mai important, noi oportunităţi pentru contrabandă şi corupţie. Pînă acum, doar Rusia şi Nicaragua au recunoscut independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Recunoaşterea din partea Rusiei a fost percepută, în general, ca o revanşă la recunoaşterea de către Vest a provinciei Kosovo (cu o populaţie de două milioane). La o mie de mile mai la vest de Georgia este Republica Moldova (cu o populaţie de 3,5 milioane), aşezată între Ucraina şi România. Anexată de Rusia ţaristă în 1812, unită cu România în 1918 şi re-anexată de către Uniunea Sovietică în 1940, Moldova şi-a declarat independenţa faţă de Moscova în 1991. Este o ţară membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite, a Consiliului Europei, a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi a altor cunoscute instituţii internaţionale. Principala figură istorică revendicată de Republica Moldova este domnitorul Ştefan cel Mare, care i-a bătut pe otomani într-o mare bătălie din secolul al XV-lea. Ţara produce şi vinuri destul de bune. O amintire de neuitat din recenta mea vizită în capitala Chişinău este afişul electoral al unui politician local, pe nume Lupu, care purta ochelari ce sugerau o viziune neclară. Ca să ajungi cu maşina de la Odessa (acum aparţinînd Ucrainei) în Republica Moldova, trebuie să treci prin auto-proclamata "republică" Transnistria (cu o populaţie de 700 de mii de locuitori), o fîşie de pămînt pe malul nordic al rîului Nistru. Un pîlc de clădiri decojite, cabluri ruginite şi toalete murdare marchează începutul suveranităţii Transnistriei. Înaintezi printre asemenea mizerii, dar bine populate, după ce treci de postul de frontieră care înseamnă ştampilarea unui întreg lot de documente şi o risipire cît se poate de liberală a mitei (proces care, de altfel, se repetă la ieşirea din "republică"). O companie obscură, în stil mafiot, Sheriff, deţine cea mai mare parte a economiei. Se spune că e strîns legată de preşedinte şi de familia sa. A construit un stadion gigantic în capitala Tiraspol, ce pare să fie un fel de simbol al virilităţii statului transnistrean. Nerecunoscută de nimeni, "independenţa" Transnistriei e asigurată de o garnizoană rusească. Populaţia lumii e de aproximativ şase miliarde. Presupunînd că s-ar diviza în entităţi politice independente a cîte două milioane de locuitori fiecare, pe glob ar rezulta 3000 de micro-state care ar refuza să accepte orice încălcare a suveranităţii lor. Bineînţeles că asta ar fi o reţetă pentru anarhie globală. Trendul din secolul trecut încă ne conduce spre o creştere a numărului de state mici, în principal din cauza revoltelor naţionaliste împotriva imperiilor multi-naţionale: ultima serie creaţionistă de state a urmat dezintegrării URSS-ului. Chiar şi state de mult formate, ca Marea Britanie, se confruntă acum cu mişcări separatiste puternice. Deşi pe plan economic a avansat fenomenul globalizării, din punct de vedere al vieţii politice, lumea a regresat către o formă de tribalism. Statul este oricum o construcţie politică, menită să menţină pacea într-un teritoriu viabil din punct de vedere economic. Sînt pur şi simplu prea multe "naţiuni" reale sau potenţiale pentru a forma fundamentul unui sistem mondial de state. Şi, nu în ultimul rînd, foarte multe dintre ele au fost amestecate timp de secole, şi astăzi nu mai pot fi descurcate. Micro-statele nu pot fi niciodată destul de mici pentru a satisface standardele de integritate culturală clamate de apărătorii lor. Aşa că descîlcirea statelor multi-naţionale e o pistă falsă. Drumul de urmat stă în formele democratice de federalism, care pot păstra suficient de multă autoritate centrală pentru scopurile legitime ale unei statalităţi, dar respectă acelaşi timp şi culturile locale şi regionale. Avîntul de astăzi al micro-naţionalismului nu e doar o consecinţă a revoltelor împotriva imperiilor, ci este şi o revoltă împotriva globalizării. Globalizarea promite prea mult în termeni de bunăstare, în special pentru ţările în curs de dezvoltare, pentru a fi abandonată. Dar lecţia actualei crize este că va trebui să îmbunătăţim stilul guvernării economice globale, să administrăm, să reglăm şi să atenuăm forţele creative, dar adesea dizolvante, dezlegate de globalizarea pieţelor. În absenţa unui guvern global, acest lucru poate fi făcut doar prin cooperare între state. Şi cu cît mai puţine "suveranităţi", cu atît mai uşor ar fi de asigurat o asemenea cooperare. Tratatul Bretton Woods din 1944, care a instituit bazele economiei de după Al Doilea Război Mondial, a fost posibil pentru că Statele Unite şi Marea Britanie controlau lucrurile. Cînd au fost ridicate obiecţii împotriva includerii Cubei în comisie, reprezentantul Americii, Harry Dexter White, a remarcat că funcţia unei ţări precum Cuba este aceea de a furniza ţigări. O astfel de atitudine cavalerească la cererile unor puteri minore nu mai poate fi găsită astăzi. Dar asta înseamnă că expresiile trebuie să fie mai subtile şi ficţiunile mai elaborate. Aşa că, dacă nu ne amăgim singuri asupra locului unde stă adevărata putere, să-i lăsăm în pace pe preşedinţii şi parlamentarii de trei lei, dacă asta îi face pe oameni să se simtă mai bine cu ei înşişi. Robert Skidelsky, membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, este profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick, autor al unei biografii premiate a economistului John Maynard Keynes şi membru al Consiliului de Administraţie al Şcolii de Studii Politice din Moscova. Copyright: Project Syndicate, 2009. www.project-syndicate.org traducere de Andrei MANOLESCU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Descoperirea terifiantă făcută de arheologi în casa lui Hermann Goring, prietenul lui Adolf Hitler: „Am fost complet șocați“
Schelete înfiorătoare, cu membre lipsă, au fost găsite în „Bârlogul Lupului", unde a locuit cândva un apropiat de top al lui Hitler.
image
Obiceiul care îți „omoară” încet, dar sigur, relația amoroasă: „Este dificil de ignorat răul pe care îl poate face”
Obiceiul de a naviga seara pe rețelele de socializare ar putea fi fatal - cel puțin pentru viața ta amoroasă.
image
Descoperire „incitantă” a unui material care poate stoca gazele cu efect de seră
O nouă descoperire făcută de oamenii de știință ar putea rezolva una dintre cele mai apăsătoare provocări cu care se confruntă omenirea. Este vorba de un tip de material poros care poate stoca dioxidul de carbon, relatează Sky News.

HIstoria.ro

image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.
image
Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic.
image
Povestea savanților Louis Pasteur și Victor Babeş
Povestea de azi îi are ca ”eroi” pe cei doi renumiți savanți legați de o pasiune comună: cercetarea științifică.