Una din temele tot mai prezente în spațiul public, în ultima perioadă, este cea referitoare la sumele mici pe care le plătesc marii oameni de afaceri ai planetei în contul impozitelor. Există și o prelungire a subiectului care face trimitere la marile companii, despre care se spune că folosesc tertipuri legale pentru a micșora impozitele și taxele pe care le plătesc. Au fost date mai multe exemple de oameni de afaceri (Warren Buffett, Jeff Bezos sau Elon Musk) sau companii, precum Amazon, Google sau Facebook.

În România, fenomenul are accente particulare. Există deja un tip de folclor, care s-a creat în jurul companiilor străine, care susține că acestea obțin pe piața locală profituri mult mai mari decît în Europa de Vest și că trimit o parte importantă a profiturilor către statele de origine. Sînt deja axiome care nu mai trebui demonstrate și care, repetate la nesfîrșit, au ajuns aproape imposibil de contestat. O analiză serioasă ar arăta că rata profitului pentru companiile multinaționale prezente în România nu este mai ridicată decît pe alte piețe (chiar dacă pot exista excepții în diferite momente și în unele sectoare economice), iar transferul profitului în alte jurisdicții fiscale este, pur și simplu, nerentabil. Concret, orice specialist în domeniul fiscal poate confirma că nu are sens ca o companie multinațională să își mute profitul, dintr-un motiv cît se poate de simplu: România a avut în ultimii 15 ani una dintre cele mai scăzute cote de impozitare a profitului din Europa. Are sens să transferi profitul de la un nivel scăzut de impozitare la unul mai ridicat? Evident, nu.

Tema impozitării marilor averi și a companiilor multinaționale este, însă, reală, la nivel mondial. Ea apare mai pregnant cu ocazia crizelor. A fost cazul la criza economică din anii 2008-2010, se întîmplă și acum, la criza generată de pandemia de COVID-19. Statele lumii au nevoie de venituri bugetare mai multe și mai predictibile și sînt mai atente atît la marile companii, cît și la marile averi.

De altfel, președintele american Joe Biden a anunțat că va crește cota de impozitare pentru companii acolo unde se afla înainte de mandatul Trump (de la 21% la 28%). De asemenea, administrația Biden a anunțat și o creștere a impozitării pentru americanii cu venituri mai mari de 400.000 dolari anual.

Este, însă, o diferență între abordările legale de impozitare a veniturilor oamenilor de afaceri sau a profiturilor companiilor și interpretările eronate legate de plata impozitelor.

De exemplu, o analiză a unei organizații internaționale ajunge la concluzia că Warren Buffett a plătit impozit pe venituri de numai 0,1% din averea sa. Chiar dacă se precizează că nu este nimic ilegal, nivelul redus de impozitare este șocant pentru un contribuabil mic și onest care știe că plătește, procentual, mai mult decît 0,1%. Numai că analiza face o eroare. Raportează impozitele plătite la totalul averii lui Buffett, care este calculată în funcție de cotația la Bursă a participațiilor pe care le deține la fondul de investiții pe care îl administrează.

Lăsînd la o parte faptul că valoarea acțiunilor fondului de investiții poate să crească sau să scadă, mai important este că impozitul se plătește nu raportat la valoarea acțiunilor deținute, ci asupra veniturilor efectiv încasate. Adică sumele obținute din vînzarea unor acțiuni. Raportarea la acest nivel înseamnă un cu totul alt procent de impozitare (mult mai mare) decît cel menționat de analiza publicată. Este un lucru important, pentru că vehicularea afirmației că oamenii de afaceri cu averi mari nu își plătesc impozitele în mod corect sau că își optimizează agresiv suma plătită în contul impozitelor induce ideea că mediul de business, prin oameni și companii, este „ticălos”, „speculativ” și „lipsit de empatie”. Ceea ce poate produce o falie adîncă la nivelul societății.

De altfel, la nivel mondial există inițiative concrete care au ca obiectiv impozitarea companiilor multinaționale și descurajarea practicilor de erodare a bazei impozabile. În același timp, există o serie de reglementări care se adresează practicilor firmelor de mutare a profiturilor, cum sînt prevederile legale privind prețurile de transfer sau creditele intra-grup. Cu toate acestea, diferențele de nivel de impozitare între jurisdicții fiscale sînt mereu atrăgătoare pentru companii.

Pe de altă parte, din dorința de a atrage sau de a păstra investitorii, statele au intrat și ele în jocul reducerii impozitelor. Astfel, o analiză a Fondului Monetar Internațional arată că, în comparație cu anul 1980, în medie, rata impozitului pe profit la nivel mondial a scăzut cu aproximativ 20%.

Ce este de făcut în această situație? Soluția pe care o văd statele cele mai dezvoltate, în acest moment, este introducerea unui impozit minim pe profit la nivel global. Sau, mai exact, în rîndul statelor dezvoltate, la care probabil se vor adăuga și o parte din cele emergente. Impozitul la nivel global va rezolva o parte a problemei: va opri cursa statelor de scădere a ratelor de impozitare și goana companiilor după taxe mai mici. În orice caz, este o abordare concretă. Iar în acest domeniu, ca și în multe altele, rigoarea și pragmatismul sînt mult mai eficiente decît populismul și informațiile eronate.

Constantin Rudnițchi este analist economic.

Foto: Elon Musk (wikimedia commons)