Un deținut dintr-o închisoare din Rusia a avut nevoie de spitalizare în regim de urgență după ce a suferit o reacție alergică acută. Episodul a generat numeroase suspiciuni. Căci misterioasa reacție alergică a apărut pe neașteptate. Și pentru că nu era vorba de un deținut de drept comun. Deținutul e Alexei Navalnîi – „omul de care Putin se teme cel mai mult“, după cum îl caracterizează Washington Times. Fusese reținut cu cîteva zile în urmă, după ce participase la un protest împotriva regimului de la Moscova. Să fi fost un act deliberat, o tentativă (din fericire, eșuată) de eliminare? O formă de intimidare? Cum astfel de „reacții alergice“ agresive, pe care medicii nu și le pot explica, au mai apărut și la alți adversari ai președintelui rus, această pistă a tentativei de asasinat nu poate fi exclusă.

Alexei Navalnîi e una dintre figurile marcante ale Opoziției în Rusia lui Vladimir Putin. Or-ga-ni-zația sa dezvăluie, periodic, afacerile du-bioase ale ologarhilor care susțin Puterea de la Moscova. Și susține proteste împotriva autorităților la care participă, în ciuda represaliilor, mii, zeci de mii de oameni.

În 2017, organizația anticorupție condusă de Alexei Navalnîi prezenta o anchetă despre averea premierului rus Dmitri Medvedev. E vorba, potrivit raportului realizat de organizație, de un adevărat imperiu imobiliar: sute de hectare de teren peste tot, în Rusia, reședințe de lux, domenii viticole, ambarcațiuni scumpe. Toate ar fi deținute de Medvedev prin intermediul unei rețele de interpuși și de organizații non-guvernamentale, și finanțate de oligarhi, dar și direct din surse bugetare. Valoarea acestei afaceri: în jur de 70 de miliarde de ruble, adică peste un miliard de euro. La scurt timp după difuzarea materialului, mii de oameni revoltați au ieșit în stradă pentru a manifesta împotriva corupției. În ciuda interdicțiilor impuse de autoritățile locale, care nu au autorizat manifestațiile, proteste au avut loc în o sută de localități.

Alexei Navalnîi însuși a fost ares-tat în numeroase rînduri de forțele de ordine, șicanat, a-me-nințat. Hotărîrea și curajul l au transformat în principalul adversar al președintelui. Și, poate, în marea spe-ranță a Opoziției. În 2012, la alegerile pentru primarul general al Moscovei, a reușit să obțină 27 de procente – o performanță incredibilă în contextul accesului restrîns la canalele de comunicare. Un an mai tîrziu a devenit lider al Partidului Progresului. Anul trecut a fost împiedicat să candideze la președinție: acuzat de delapidare, nu a putut să se înscrie în cursa electorală.

Chiar dacă impactul mișcărilor de protest asupra regimului Putin este scăzut, chiar dacă eficiența Opoziției este redusă, acest exercițiu al rezistenței și al criticii ferme reprezintă o formă benefică de antrenament pentru epoca post-putinistă. E dificil de anticipat cum ar arăta Rusia fără Putin (sau cea de după Putin): se vor regrupa oligarhii în jurul unui alt lider care să garanteze stabilitatea, respectiv privilegiile? Sau va reuși Opoziția să se coaguleze în jurul unor figuri precum Alexei Navalnîi, Mihail Hodorkovski, Garry Kasparov etc.?

Pînă una-alta, mișcările de opoziție par incapabile să ofere soluții de guvernare și, mai ales, un lider credibil. Marginalizate de presa centrală, urmărite și amenințate de autorități, partidele și mișcările de opoziție rezistă, la limită, doar prin organizarea unor proteste de stradă și printr-un soi de război de gherilă în mediul online, mai ales prin rețelele de socializare pe care autoritățile doar le controlează, dar nu le stăpînesc. Alexei Navalnîi este, poate, singurul capabil să dea un avînt acestor mișcări, să găsească o coerență în rezistență. Lupta anticorupție e, probabil, cel mai bun liant, e numitorul comun. Însă chiar și în rîndurile Opoziției există îndoieli. Mai ales printre liberali, care nu-l susțin pe Navalnîi, considerîndu-l (ultra)naționalist. Într-adevăr, Navalnîi și Putin au, cel puțin în ceea ce privește Crimeea, poziții congruente: provincia Ucrainei răpită cu forța armelor acum cinci ani ar fi, pe drept, a Rusiei, chiar dacă a fost obținută prin violarea dreptului internațional. Probabil că tocmai din acest motiv îi va fi dificil să găsească în Occident parteneri care să-l susțină sau care măcar să vadă în el o alternativă la actuala putere.