În Venezuela incertitudinea persistă. Cine este președintele în exercițiu? Nicolás Maduro, președintele ales anul trecut, sau Juan Guaido, liderul Opoziției și președinte al Adunării Naționale, cel care s-a autodeclarat președinte al țării săptămîna trecută? Primul are putere, dar nu și legitimitate. Al doilea ar fi legitim, dar n-are putere. Ambii pretind că sînt președinți. Dar nici unul dintre ei nu conduce, cu adevărat, Venezuela. Situația în această țară, intrată de cîțiva ani într-o criză economică profundă, riscă să degenereze.

Cum s-a ajuns aici? Nicolás Maduro a fost ales președinte pentru prima dată în aprilie 2013, după moartea mentorului și predecesorului său socialist, Hugo Chávez. Atunci el a cîștigat cu o marjă infimă, de 1,5%, după o campanie electorală tumultuoasă. A urmat o perioadă de declin economic accentuat. Criza se datorează în mare parte măsurilor populiste ale guvernului. În mai anul trecut, pe fondul unor tulburări sociale care au declanșat pînă la urmă alegeri anticipate (în mai 2018), Nicolás Maduro a fost reales președinte. Scrutinul a fost considerat incorect atît de Opoziție, cît și de majoritatea comunității internaționale: unii candidați au fost împiedicați să se înscrie în alegeri, mulți lideri ai Opoziției au fugit din țară de teama unor represalii. Regimul Maduro se transformase în dictatură. Odată reales, Maduro a anunțat că vrea mai întîi să-și încheie primul mandat, încheiat intempestiv. El ar fi trebuit să-și inaugureze al doilea mandat pe data de 10 ianuarie, cu depunerea jurămîntului. Opoziția din Parlament consideră însă, în baza unui articol din Constituție, că, pe fondul alegerilor incorecte, Maduro a uzurpat voința poporului, declarînd vacant postul de președinte. Potrivit actului fundamental, Juan Guaido, șeful Legislativului, a preluat interimar funcția de președinte. Cu puțin timp înaintea autoproclamării lui Juan Guaido în funcția de președinte, Curtea Supremă a ordonat o anchetă penală împotriva membrilor Parlamentului, acuzîndu-i de uzurparea prerogativelor preşedintelui Nicolás Maduro. Manifestațiile violente care au urmat au produs zeci de victime.

În plan internațional, reacțiile sînt divizate. Președintele american Donald Trump a fost unul dintre primii lideri care și-au anunțat susținerea pentru Juan Guaido. Și Argentina, Brazilia, Guatemala, Canada, Columbia, Costa Rica, Peru, Chile şi Ecuador au transmis că merg pe mîna lui Guaido. În vreme ce Rusia și Turcia – aici n-avem surprize! – îl sprijină pe Nicolás Maduro. Dinspre Europa, mesajul este clar, deși s-a ajuns destul de greu la o poziție comună. Cele 28 de state membre au refuzat, în unanimitate, să recunoască rezultatele alegerilor din mai 2018, deci contestă, implicit, calitatea de președinte a lui Nicolás Maduro. Multe state europene au denunțat direct, pe un ton sever, neregulile înregistrate în cadrul scrutinului. Iar pe 10 ianuarie, ambasadorii țărilor europene la Caracas au boicotat ceremonia de inaugurare. În schimb, s-au prezentat la învestirea lui Juan Guaido în calitate de președinte al Adunării Naționale. Întrebarea e ce poate face comunitatea internațională pentru restabilirea premiselor democrației în Venezuela. Mesajul transmis de Franța, Spania, Germania, Marea Britanie, Portugalia și Olanda la sfîrșitul săptămînii trecute e tranșant. Ultimatumul sună cam așa: dacă Nicolás Maduro nu anunță organizarea de alegeri libere, corecte și transparente în termen de opt zile, țările europene sînt gata să-l recunoască drept președinte în exercițiu pe Juan Guaido. Ultimatumul expiră duminică, dar pînă acum nu sînt semne că termenii au fost înțeleși de împricinat. „Nimeni nu ne poate da un ultimatum“, a răspuns șeful diplomației venezuelene. Mijloacele diplomației sînt, evident, incapabile să producă efecte în situații precum aceasta. Încurajat de sprijinul internaţional, Juan Guaido încearcă să fisureze loialitatea armatei față de Nicolás Maduro. Nu-i va fi ușor, dar nici imposibil: în ultimii ani, pe fondul penuriei, au dezertat mii de militari, inclusiv angajați ai Gărzilor Naționale. Guaido a transmis că-i va amnistia pe funcţionarii şi militarii care vor accepta să treacă de partea sa. În plus, el a lansat un apel la organizarea a două manifestaţii, miercuri şi sîmbătă: pentru a convinge armata să treacă de partea Opoziţiei şi pentru a sprijini ultimatumul european privind convocarea de alegeri libere.