Asta scriam pe 21 iulie anul acesta. Am fost rugat de doi oameni apropiați pe care îi respect și cu care mă consult, unul din PLUS și altul din USR, să nu public acest text.
Îmi este foarte greu să scriu cele de mai jos.
Cu totul accidental am ajuns la declarația de avere a unuia dintre parlamentarii USR. Eram convins că oamenii care au venit în USR și-au lăsat niște cariere de prestigiu și au venit în politică pentru binele nostru comun. Am fost sigur că zdrobitoarea lor majoritate au avut succes în privat și că nu depind de salariile din Parlament. O verificare a declarațiilor lor de avere este șocantă și într-o stridentă disonanță cu declarațiile publice sau CV‑urile majorității senatorilor și deputaților USR.
Zdrobitoarea lor majoritate nu au mai mult de 5.000 de euro în conturi și deci nu au declarat nimic la rubrica în cauză. Majoritatea au mai puțin de 25.000 de euro în valoare netă, iar cîțiva – o valoare netă pe negativ. Asta în ciuda unor salarii foarte bune pe care le-au încasat în ultimii doi ani și jumătate.
Sînt cîteva declarații care ridică niște semne mari de întrebare, mai ales în privința unor oameni care au fost foarte vocali împotriva nemernicilor de tip Marian Oprișan.
Sigur că nu banii și valoarea netă a averii cuiva ar trebui să fie indicatori ai valorii oamenilor din politică. Sigur că sînt oameni foarte buni în USR care au făcut lucruri excepționale și care nu au fost preocupați deloc de bani. Problema este că zdrobitoarea majoritate a parlamentarilor și senatorilor USR sînt oameni care, din punct de vedere financiar, sînt practic dependenți de slujbele lor politice, lucru care îi face, cred, vulnerabili. O bună parte a celor din aripa liberală a USR fie au reușit prin cariere plătite din banul public sau contracte cu statul, fie dovedesc că nu sînt deloc competitivi în sectorul privat.
Ar mai fi o posibilitate ca declarațiile să fie completate greșit. Se mai poate să fie oameni care nu cred în sistemul bancar și păstrează banii cash sau îi cheltuiesc la blană. Din păcate, nici una dintre posibilitățile de mai sus nu este deloc strălucită.
În aceste condiții, negocierile foarte dure pe care le au cu cei de la PLUS sînt catastrofale. Cererile USR ca toate locurile lor de parlamentari să fie asigurate și abia apoi să existe o paritate vor asigura locul în viitorul Parlament al prea multor oameni bine intenționați, dar în multe cazuri mediocri.
USR pornește, de asemenea, de la o prezumție stranie pentru un partid cu o retorică foarte bună despre transparență, echitate și bunăstarea României.
Premisa este că banii publici pe care îi primește USR sînt banii partidului. Deci nu bani pentru a construi o Românie mai bună, pentru a crește o clasă politică mai profesionistă și mai valoroasă, nu pentru a face o diferență în comunitățile cele mai sărace, ci bani care să apere și să promoveze interesul conducerii partidului.
Campania pentru europarlamentare a fost dominată de postere cu șeful partidului și nu cu oamenii din eșalonul doi care ar fi trebuit promovați. În mod logic, investiția majoră în șeful partidului a forțat participarea acestuia la cursa pentru președinție, în ciuda faptului că în alianță sînt oameni care au o popularitate mai bună decît a domnului Dan Barna.
Succesul lui Dacian Cioloș la Bruxelles este, de asemenea, deloc paradoxal, o problemă pentru viitorul alianței și, pe termen lung, ar putea deveni un obstacol serios pentru ca PLUS să devină partidul pe care Dacian Cioloș și noi l-am visat.
Alegerile din septembrie pentru funcția de președinte al USR îi vor aduce, cel mai probabil, domnului Barna un nou mandat și acesta a fost, pare-se, principalul său scop. Personal, cred că Dan Barna este cel mai potrivit pentru această poziție și sînt convins că, în condițiile alegerii unui alt președinte, probabilitatea de rupere a USR în facțiuni este foarte mare.
Totuși, foarte probabil este un eșec usturător al domnului Barna în competiția pentru Cotroceni. Mobilizarea PLUS pentru o campanie a lui Barna este destul de improbabilă, în contextul în care partidul e în formare și are destule probleme interne. Nici mobilizarea din partea facțiunilor care i se opun domnului Barna în USR nu cred că va fi grozavă. Un eșec al acestuia sub numărul de voturi luat de alianță poate destabiliza serios USR.
Atît PLUS, cît și USR au o retorică cu care, în foarte mare măsură, rezonez. Ambele partide au oameni entuziaști, inteligenți, onești și foarte muncitori, pe care îi respect. Pe unii chiar îi admir. Din păcate, sînt cam sceptic că acțiunile din ultima vreme ale celor două partide sînt pentru binele comun. Le văd mai degrabă ca fiind acțiuni menite să consolideze poziții și orgolii personale în dauna altora sau a celorlalți.
Am fost parte la primele negocieri dintre cele două partide și m-am pronunțat public și în mod repetat pentru fuziunea partidelor, tocmai pentru a evita ceea ce se întîmplă acum. O fuziune ar putea fi o soluție, dar nu una care să rezolve toate problemele, cîteva dintre ele foarte serioase, ale celor două partide.
Îmi doresc ca alianța să cîștige localele și parlamentarele și cred că este necesar ca noi, suporterii alianței, să spunem ceea ce credem că este problematic. Chiar cu riscul de a fi înțeleși greșit.
