La aproape un an de la ieșirea efectivă a Marii Britanii din Uniunea Europeană, starea de spirit din tabăra susținătorilor Brexit s-a schimbat. Potrivit unui sondaj de opinie, 10% din votanții Brexit ar vrea acum să se alăture blocului comunitar, unul din cinci susținători conservatori vrea în Uniunea Europeană, iar 40% din britanici susțin inițierea unui nou referendum în următorii cinci ani. Rezultatele sondajului nu sînt neapărat o surpriză. Epopeea ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, nesfîrșitele negocieri, condiționările greu de satisfăcut și deziluzia celor care susținuseră divorțul în schimbul unei (irealizabile) suveranități constituie deja motive suficiente pentru această schimbare de percepție. Consecințele directe ale divorțului au contribuit decisiv la inversarea tendinței. Problemele legate de lanțurile de aprovizionare ale marilor magazine, disputele cu privire la delimitarea zonelor de pescuit ori negocierea modalităților de distribuție a vaccinurilor anti-COVID sînt chestiuni care afectează direct și vizibil viața tuturor cetățenilor. Și deficitul de forță de muncă din anumite domenii, creat tot ca urmare a Brexit-ului, generează probleme în viața reală a oamenilor. Iar perspectivele economice ale Regatului Unit nu sînt deloc încurajatoare. PIB-ul țării e în scădere cu 4% și această reducere se datorează în primul rînd Brexit-ului și nu crizei sanitare, explică analiștii economici.

Liderii politici nu se înghesuie să repună în discuție aderarea la Uniunea Europeană. Și au dreptate. Asta ar însemna un alt coșmar – și nici pe celălalt nu l-am depășit încă. Atît conservatorii, cît și laburiștii se străduiesc să obțină o relație funcțională cu Europa. Cele două acorduri semnate între Marea Britanie și UE în octombrie 2019 și în decembrie 2020 ar fi trebuit să normalizeze aceste relații. Pe hîrtie totul părea că se leagă. Iar faptul că negocierile au durat atît de mult lăsa impresia că atît Londra, cît și Bruxelles-ul au cîntărit cu atenție toate detaliile rupturii.

Guvernul de la Londra continuă să conteste acordurile semnate de însuși Boris Johnson și adoptate de majoritatea parlamentară. Inclusiv protocolul foarte sensibil cu privire la Irlanda de Nord e în discuție. Un acord indispensabil menit să evite trasarea unei frontiere fizice între Irlanda, care rămîne în UE, și Irlanda de Nord, parte a Regatului Unit. Însă dublul statut al Irlandei de Nord, care rămîne în UE deși Regatul Unit a părăsit blocul comunitar, generează tensiuni atît la Londra, cît și la Bruxelles. E o echilibristică riscantă între voința de a menține pacea între cele două Irlande și nevoia de a păstra nealterate principiile pieței unice. Fragilitatea acestui acord este evidentă: e imposibil să asiguri, în același timp, controale vamale în condițiile în care îți propui să abolești granițele. Dincolo de controalele pe care premierul vrea să le înlăture mai există încă un dezacord cel puțin la fel de sensibil legat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pe care Boris Johnson nu mai vrea s-o recunoască. În acordul de divorț, Regatul Unit se angajase inițial să se supună deciziilor CJE – un mecanism perfect justificat de vreme ce o parte a teritoriului statului, respectiv Irlanda de Nord, rămîne în blocul comunitar. Acum, Boris Johnson amenință cu activarea articolului 16 din protocol, care permite suspendarea unilaterală a acestuia, dacă Bruxelles-ul nu este de acord să renegocieze această parte a înțelegerii. Îți vine să te întrebi: la ce bun un acord semnat dacă partenerilor le e apoi imposibil să-l aplice?

Mulți dintre cei care își fac planuri de sărbători se întreabă cum o să fie de Crăciun. Dincolo de COVID-19 sînt multe alte neajunsuri. Vor ajunge, la timp, TIR-urile? Vor putea fi vămuite într-un timp rezonabil? Vor avea camioanele destulă motorină ca să transporte marfa în magazine? Vor fi suficienți camionagii? Ei, și-n toată această degringoladă, un domn pe nume Boris Johnson, nu foarte bătrîn, dar cu păr deja grizonant, va umbla, din poartă-n poartă, pe la Bruxelles: „Primiți cu renegocierea? Primiți cu renegocierea?”.