Nu o să fim la adăpost de virus pînă cînd toată lumea nu va fi la adăpost. Cam asta e doctrina Angelei Merkel în materie de combatere a virusului SARS-CoV-2. Această doctrină, aplicată pînă acum ca justificare pentru, de pildă, obligativitatea de a purta mască de protecție, devine încă și mai pertinentă odată cu vaccinul. Sînt cel puțin patru vaccinuri ajunse în ultima fază, de certificare/aprobare, și e foarte probabil ca producția de masă și poate chiar distribuția să poată începe mai devreme de sfîrșitul anului. Germania și-a asigurat dozele de vaccin pentru toți rezidenții cu mult timp înainte ca serul să fi fost aprobat. Și și-a pus deja la punct o strategie națională de vaccinare convenită între guvernul federal și cele din landuri. Pentru că, deși precomandate, vaccinurile vor fi, cel puțin pentru început, în număr limitat și e nevoie de o bună coordonare pentru a le folosi inteligent. Infrastructura necesară urmează să fie dezvoltată cît mai curînd posibil pentru a permite vaccinarea în masă – asta chiar dacă nu s-a luat o decizie cu privire la tipul de ser care va fi administrat. Potrivit acestei strategii, guvernul federal va prelua dozele convenite și le va transmite inițial către 60 de centre de distribuție. De unde acestea vor fi preluate și redistribuite la nivel local. Campania de vaccinare poate fi inițiată de îndată ce dozele de ser vor ajunge în țară. Prioritatea e imunizarea persoanelor aflate în grupele de risc (vîrstă înaintată și suferinde de alte boli) și a personalului  medical.

În Germania nu există o lege a vaccinării obligatorii. Dar un amendament adus legii cu privire la protecția împotriva infecțiilor, în martie anul acesta, a introdus obligația de vaccinare împotriva rujeolei pentru vaste categorii de populație. Există, în schimb, numeroase recomandări de vaccinare pentru alte boli infecțioase – nu însă o obligație. Cît privește coronavirusul, guvernul federal nu intenționează să impună o imunizare obligatorie – strategia se bazează pe decizia voluntară a cetățenilor. Oricum, cetățenii germani au încredere în știință – și în vaccin – în proporții foarte ridicate în raport cu media europeană. Și, potrivit unui sondaj recent, peste 70% din populație e dispusă să se vaccineze de împotriva coronavirusului de îndată ce va fi posibil.

Nici Franța nu va impune, prin lege, vaccinarea obligatorie împotriva noului coronavirus, deși există o lege (din 2018) cu privire la imunizarea pentru 11 boli infecțioase și o recomandare pentru alte cîteva. Guvernul a explicat că acoperirea vaccinală e suficient de ridicată pentru toate bolile cu risc ridicat și estimează că populația va dori să se vaccineze împotriva COVID-19 într-o proporție ridicată. Așa că și-a stabilit strategia bazîndu-se pe o cerere foarte mare – și un stoc limitat, cel puțin deocamdată. În prima fază vor fi imunizați rezidenții și angajații căminelor de bătrîni. În ultimele luni s-au înregistrat peste 16.000 de decese în centrele de îngrijire pentru persoane vîrstnice – o adevărată catastrofă națională. Și, în ciuda restricțiilor – de pildă, au fost interzise vizitele familiei –, aceste focare de infecție continuă să producă victime. A doua fază vizează persoanele de peste 65 de ani și personalul medical, cu prioritate persoanele care prezintă un factor de risc medical. În a treia fază vor fi vaccinate persoanele de peste 50 de ani, toți profesioniștii din sistemul medical (deci inclusiv personal tehnic și administrativ care nu a fost cuprins în prima fază de vaccinare), precum și angajații din sectoarele esențiale pentru funcționarea țării – de pildă, din sistemul de educație. În a patra fază vor fi vaccinați cei pe care statul îi consideră vulnerabili sau în situație de precaritate, indiferent de vîrstă: contact cu publicul în mediu închis sau persoane fără adăpost. Și, în fine, în cea de-a cincea fază vor fi vaccinate persoanele de peste 18 ani.

Planul francez suscită polemici și pare că fiecare nouă încercare de a intra în detaliile acestei stratificări a populației naște noi iritări. Însă, una peste alta, populația acceptă cu încredere aplicarea strategiei. Pentru că, în definitiv, pe încredere – și nu pe sancțiuni – ar trebui să se bazeze măsurile de luptă împotriva pandemiei. Mi-e teamă că tocmai încrederea lipsește în relația românilor cu instituțiile statului. Și, cîtă vreme statul nu va înțelege să comunice nu eficient, ci omenește despre cine și cum va primi vaccinul anti-COVID, se vor găsi mereu voci care să conteste măsurile și, pînă la urmă, chiar beneficiile vaccinării. Exact asta înseamnă zădărnicirea combaterii bolii…