O dezbatere romînească

Publicat în Dilema Veche nr. 128 din 6 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ultima vreme, tot mai multe voci din spaţiul politic, dar şi din societatea civilă, cer o dezbatere publică amplă în jurul prezenţei trupelor noastre în Irak şi, prin extensie, în legătură cu implicarea militară a României în conflicte care, aparent, nu au legătură cu noi. Impresia este că toată lumea cere dezbaterea şi un Cineva, ocult şi atotputernic, care ar trebui să o organizeze, să dea cuvîntul şi să ia cuvîntul, refuză să înceapă "lucrările". S-ar zice că sîntem în acea situaţie stranie în care toată lumea spune "Să dezbatem!" şi nimeni nu începe dezbaterea. În realitate însă, dezbaterea există. În ultimele 12-14 luni, s-au publicat sute de articole pe această temă, s-au consumat zeci de ore la radio sau la televiziune discutîndu-se acest subiect, s-au pronunţat, la conferinţe şi seminarii, mai toţi experţii ştiuţi sau inventaţi, în fine, nu cred că există persoană publică a cărei opinie în legătură cu prezenţa trupelor noastre în Irak să nu fi fost auzită. Oricine are un minim interes pentru chestiune ştie bine care sînt ziarele şi comentatorii favorabili angajamentului nostru în Irak şi care sînt criticii, iar argumentele celor două tabere sînt, şi ele, bine cunoscute. Însă impresia generală este că această dezbatere nu există. Şi asta mă îngrijorează. Există, cred, două cauze majore pentru care ceva ce se întîmplă în realitatea romînească, i.e. dezbaterea asupra prezenţei trupelor noastre în Irak, pare că nu se întîmplă. Prima cauză este că dezbaterea a început tîrziu. Ca o nouă probă a lipsei de sincronicitate a lumii româneşti la lumea euro-atlantică, în lunile premergătoare atacului american asupra Irakului nimeni în România nu punea profund problema poziţiei noastre în chestiune şi, mai ales, nimeni în România nu discuta public participarea noastră cu trupe la operaţiunile post-conflict. Decizia de a trimite trupe în Irak a fost luată în stilul puterii pesediste din acea vreme. Adică, fără consultare publică. Poporul nu a fost întrebat, nu a fost nici măcar sondat, iar parlamentarii au votat cu sentimentul că fac o mutare obligatorie. PSD a avut mereu un stil ascuns, "expert", aproape masonic de a gestiona puterea. Liderii PSD nu se temeau de opinia publică, aşa cum cred mulţi, ci aparţineau acelei şcoli de gîndire care spune că puterea este o activitate pentru foarte puţinii aleşi dintre puţinii chemaţi. În chestiuni precum trimiterea de trupe în Irak, cei din afara castelului nu se pot pronunţa pentru simplul motiv că habar nu au de fondul adînc al problemei. Credinţa pesediştilor, venită de la părintele lor spiritual, este că numai cine are pîrghiile trebuie să aibă informaţiile, aşadar numai cine e la putere ştie. Pe scurt, problema PSD nu era incapacitatea de a persuada public, ci incapacitatea de a gîndi democratic. În chestiunea irakiană, PSD nu a lansat tema implicării noastre spre dezbatere publică şi, prin controlul pe care îl avea asupra mediei, a impus ca unic răspunsul guvernamental. Dezbaterea reală a început după 2004, episodul răpirii jurnaliştilor români în 2005 fiind prilejul. Întîrzierea dezbaterii a frustrat pe cei, puţini, care chiar aveau nevoie de ea şi urma amară a acestei frustrări s-a transmis, cumva, pînă azi. A doua cauză pentru care ni se pare că nu dezbatem cînd, de fapt, dezbatem, este că dezbaterea nu are impact. Nu există nici o situaţie pînă acum în care guvernanţii să fi decis ceva în materie de politică externă şi de securitate, considerînd serios vocea opiniei publice. Mai mult, nu există nici un caz în care cursul acestor politici să fi fost măcar cosmetic modificat din asemenea raţiuni. Chiar şi marile direcţii de politică externă şi de securitate, precum aderarea la NATO şi la UE, au fost mai întîi formulate politic şi apoi au devenit simpatice poporului, pentru că rimau cu tipul de libertate şi de prosperitate occidentală. Aşadar, la noi, lipsa de impact a dezbaterii pe acest gen de teme este de domeniul tradiţiei. De aceea, sentimentul de "degeaba" este puternic şi, în final, descurajant. Mai departe, cred că această lipsă de impact are şi alte explicaţii, în afara autismului deja ştiut şi probat, al elitei noastre politice. Dezbaterea pare inexistentă din cauza lipsei de argumente, a fragilităţii raţionamentelor, a superficialităţii analizelor. La noi, argumentele s-au epuizat în primele gesturi debatorii. Cei care se opun prezenţei noastre în Irak, vorbesc în termeni emoţionali ("de ce să curgă sînge românesc pe meleaguri străine?"), în termeni contabili ("am economisi 90 de milioane de euro pe an dacă ne-am retrage") sau în termeni pseudo-morali ("Bush nu a făcut bine că s-a dus în Irak, atunci nici noi nu trebuia să mergem"). Cam acestea sînt argumentele contestatarilor. Susţinătorii sînt şi mai săraci în argumente. Ei joacă fie cartea onoarei ("dacă ne-am angajat, să mergem pînă la capăt"), fie retorica la modă ("terorismul e o problemă globală, este deci şi problema noastră, acţiunile din Irak fac parte din lupta anti-teroristă, aşadar trebuie să participăm"). Nu există nici un alt argument şi toate discuţiile se reduc la învîrtirea acestor cinci idei. Recent, tînărul domn Olteanu de la Camera Deputaţilor a îmbogăţit dezbaterea cu un raţionament nou - domnia sa s-a trezit vorbind despre ce vor americanii şi ce vor europenii şi cum noi trebuie să vrem ce vor europenii, că la ei ne şade interesul acum. Acesta este nivelul acestei dezbateri, de ce mă mir că nu se vede? O discuţie se menţine în atenţie prin prospeţimea argumentelor, prin adîncimea lor, prin înnoirea perspectivei, prin descoperirea altor puncte de vedere. La noi, se spun de doi ani aceleaşi cîteva lucruri. Nu e de mirare că, deşi vorbim, nu auzim nici măcar noi înşine că vorbim, pentru că - da, asta e culmea acestei dezbateri! - chiar cei care participă la ea, cer ca dezbaterea să înceapă. Dezbaterea publică înseamnă confruntarea publică a argumentelor. Cum la noi aceste argumente s-au dezbătut deja, putem spune că, deşi zgomotul nu s-a stins, dezbaterea s-a încheiat. Iau asta ca pe o probă tristă a anvergurii noastre intelectuale şi aştept, de fapt, reînceperea dezbaterii.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.