Pentru a diminua virulența pandemiei, mai multe state europene au introdus noi măsuri de siguranță sanitară. Cultura este, mai peste tot, marginalizată. În Belgia, de pildă, educația și cultura sînt considerate domenii esențiale. Și acolo s-au introdus restricții de tot felul, multe afaceri fiind închise. Școlile, muzeele, unele teatre și librăriile rămîn însă deschise. În Franța, în schimb, librăriile nu mai sînt considerate unități comerciale esențiale și au fost închise: e vorba de peste 3.000 de unități. Tocmai acum, în plin sezon, cînd încep să se anunțe premiile literare și cînd vînzările de carte sînt (ar trebui să fie) în toi! La scurt timp după anunțarea acestei măsuri, librăriile au fost luate cu asalt: cititorii au venit să-și „apere” librăriile, cumpărînd cărți, reviste, discuri etc. Un gest de solidaritate care a emoționat lumea literară, dar care nu a convins autoritățile să renunțe la măsuri. Cum era de așteptat, restricțiile au declanșat polemici aprinse. De ce hipermarket-urile să rămînă deschise, dar librăriile trebuie să se închidă? Într-adevăr, numeroase librării au investit bani pentru a întări siguranța sanitară în interior și, cu toate acestea, nu-și mai pot desfășura activitatea. Asta, în condițiile în care nu există anchete epidemiologice care să demonstreze că librăriile ar reprezenta un factor de răspîndire a virusului. La presiunea asociațiilor de librari, Guvernul a luat decizia să le interzică și hipermarket-urilor să vîndă cărți, CD-uri și alte produse pe care librăriile închise nu le mai pot comercializa. E o manieră absurdă de a repara o injustiție: dacă librăriile se închid, atunci măcar să nu mai vîndă nimeni cărți, dacă librăriile pierd bani, măcar să nu cîștige hipermarket-urile. De pierdut, pierd editurile, care își difuzează acum cărțile cu mare dificultate și, bineînțeles, cititorii, care au accesul la carte restricționat.

De fapt, cititorii au acces neîngrădit la carte prin intermediul platformelor online – și exact ăsta e noul măr al discordiei. Nu pe nedrept, după cum veți vedea. Cîteva zeci de edituri independente publică o scrisoare deschisă în care se angajează să nu mai distribuie cărți prin Amazon – cel mai mare distribuitor online la nivel mondial. Amazon e considerat adesea un competitor neloial al librăriilor. Politicile comerciale sînt orientate exclusiv pe profit, cartea e văzută ca un bun de larg consum, nu ca un produs cultural unic,iar perpetuarea acestui tip de comerț a condus, în ultimii zece ani, la falimentarea multor librării, inclusiv dintre cele istorice. Ideea generală a scrisorii-manifest e apărarea comerțului local de vînzările pe platforme online în contextul în care autoritățile naționale, dar și Comisia Europeană privilegiază noua lume digitală. „Nu vom mai vinde cărțile noastre pe Amazon. Librăriile sînt locuri de întîlnire, schimb critic, dezbatere, de apropiere între oameni. O carte trebuie să poată fi prezentată în fața cititorilor de către un librar, un editor, un autor și să nu fie îngropată de „cele mai bune vînzări ale momentului”. Nu vrem să înlocuim sfaturile unui librar cu cele ale unui algoritm sau să colaborăm la un sistem care pune în pericol lanțul de carte cu o concurență acerbă și neloială. (…) Răspîndirea gîndirii critice nu se poate face prin acest tip de platformă. (…) Nu vom sacrifica ideea noastră de carte pentru un compromis financiar. Nu vom permite să ni se impună un viitor uniform și impersonal”, scriu semnatarii scrisorii.

Pînă acum, la acest manifest nu s-a raliat nici o editură dintre cele mari. Și, într-un fel, e de înțeles: acolo unde există interese financiare, și disponibilitatea pentru un compromis e mai mare. Riscul, pe termen mediu și lung, e însă că obiceiul de consum se va schimba. Odată ce oamenii se vor învăța cu instrumentele de achiziție online vor intra probabil mai rar prin librării.

Ar fi de notat că Franța, mai mult decît orice alt stat european, susține deja de mulți ani, prin subvenții generoase, ansamblul industriei editoriale. Mecanismelor de sprijin consacrate li s-au adăugat altele noi, încă de la începutul stării de urgență. De pildă, Centrul Național al Cărții (CNL) a pus în aplicare un plan de urgență în valoare de cinci milioane de euro menit să sprijine editorii, autorii și difuzorii de carte. Subvențiile deja plătite de CNL pentru evenimente literare anulate din motive de sănătate publică nu mai trebuie returnate, pentru a-i ajuta să facă față cheltuielilor deja angajate cu plata autorilor invitați. În plus, CNL a amînat scadența împrumuturilor acordate librăriilor și editorilor. Problema de fond însă rămîne: cu cît vor fi închise vreme mai îndelungată, cu atît librăriile își vor reveni mai greu. În dauna celor care încă mai cumpără cărți și citesc.