Relația statelor europene cu Moscova ține, de cel puțin o săptămînă, prima pagină a ziarelor. Cehia a expulzat 18 de diplomați ruși. Guvernul de la Praga avea suspiciuni că cei doi agenți ruși acuzaţi de otrăvirea lui Serghei Skripal şi a fiicei sale Iulia în Marea Britanie, în 2018, au participat și la actul de sabotaj îndreptat împotriva unui depozit de arme din Cehia. Expulzarea diplomaților ruși a declanșat reacții similare, de solidaritate, din partea altor state europene, care au declarat, la rîndul lor, drept persona non grata diplomați ruși aflați în misiune în țările respective; și, evident, răspunsuri ale Moscovei, în oglindă. Acest schimb de amabilități va înceta, probabil, curînd: toți cei implicați știu că pentru a stabiliza relațiile e nevoie de diplomație. Prim-planul ocupă atenția opiniei publice. Însă Occidentul trece (iarăși!) prea ușor cu vederea ce se petrece în fundal.

La Moscova, sediul central al organizației conduse de Alexei Navalnîi a fost închis. Opozantul rus a explicat într-un mesaj succint că nu mai poate lucra în „formula veche” pentru că „ar fi prea periculos pentru angajați și pentru susținători”. Aflat în închisoare, Navalnîi spune că va lupta în continuare împotriva corupției, împotriva partidului Rusia Unită și împotriva lui Vladimir Putin în nume personal.

La jumătatea lunii aprilie, procuratura a cerut încadrarea organizației conduse de Alexei Navalnîi ca „extremistă” – o etichetă care permite suspendarea activității și urmărirea penală a colaboratorilor și susținătorilor, care ar risca pedepse severe cu închisoarea. Potrivit acuzării, organizația lui Navalnîi încearcă să „creeze condițiile pentru destabilizarea situației sociale și socio-politice” din Rusia, „sub aparența unor sloganuri liberale”. „Obiectivele reale ale activității sînt crearea condițiilor pentru o schimbare a ordinii constituționale, inclusiv utilizarea scenariului revoluției colorate” (aluzie la răsturnările politice din mai multe republici ex-sovietice începute în urmă cu cincisprezece ani). În jurisprudența rusă, termenul de „terorism” e suficient de flexibil pentru a acoperi cam orice element indezirabil: de la organizațiile teroriste autentice, care pun într-adevăr în pericol statul sau cetățenii săi, pînă la mișcări de opoziție, organizații religioase, inițiative civice etc. E cazul fundației anticorupție conduse de Navalnîi, care a publicat în ultimul an numeroase informații despre relațiile dubioase dintre oameni politici și cercurile de afaceri. În ianuarie anul acesta, organizația a publicat un filmuleț în care se sugerează că un somptuos palat, aflat pe malul Mării Negre, ar fi reședința secretă a președintelui. Videoclipul a avut un impact uriaș pe Internet, fiind vizionat de peste o sută de milioane de ori. Imaginile au fost preluate și de numeroase posturi TV occidentale. Pînă la urmă, Vladimir Putin s-a simțit obligat să răspundă acuzațiilor. Nu e clar dacă palatul e într-adevăr al lui Putin, deși există indicii serioase că el ar fi beneficiarul. Puțini oligarhi și-ar permite o fortăreață atît de bine protejată militar și atît de mare ca palatul din imaginile prezentate de Navalnîi. În orice caz, filmulețul l-a deranjat pe președinte…

Aici e și o veste bună. Dincolo de forma pe care o iau măsurile întreprinse de regim pentru a-și elimina opozanții, e clar că mișcarea de rezistență se profilează tot mai clar. Nici măcar dacă Justiția va confirma încadrarea solicitată de procurori și va scoate definitiv în afara legii organizația lui Alexei Navalnîi, aceasta nu își va înceta activitatea. Navalnîi și colaboratorii săi s-au călit deja după îndelungate hărțuieli ale autorităților. De ani de zile, sediile le sînt percheziționate, iar apropiații sînt arestați frecvent cu ocazia manifestațiilor. E o răfuială cu care cei mai mulți aproape că s-au obișnuit. Iar micile înfrîngeri de parcurs nu au reușit să-i descurajeze – ba chiar i-au întărîtat pe susținători. Nici măcar arestarea lui Navalnîi pe aeroportul moscovit, imediat după întoarcerea de la Berlin, unde s-a tratat în urma tentativei de otrăvire, nu a oprit mișcarea. Navalnîi este închis într-un penitenciar pentru un caz de fraudă mai vechi – un dosar politic, după cum a explicat el. Opozantul a încetat săptămîna trecută o grevă a foamei de 24 de zile – un protest prin care denunța condițiile de detenție.