Fukuyama

Publicat în Dilema Veche nr. 120 din 11 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Foarte recent, a apărut în Statele Unite a doua ediţie paperback a faimoasei cărţi Sfîrşitul istoriei şi ultimul om, de Francis Fukuyama. Cartea, se ştie, a apărut în 1992, dezvoltînd un eseu amplu, intitulat "Sfîrşitul istoriei?", chiar aşa, cu semnul întrebării, publicat de Fukuyama, în vara lui 1989, în revista americană The National Interest. Pe lîngă roadele bine meritate ale succesului, cartea lui Fukuyama suferă şi de nedreptatea care vine odată cu un asemenea, imens, succes - este cu mult mai citată decît este citită. În România, mai ales. Această ediţie a cărţii este interesantă mai ales pentru că se deschide cu o prefaţă în care autorul reacţionează la criticile adresate, în ultimii 16 ani, viziunii sale. Pe bună dreptate, Fukuyama refuză să răspundă celor care cred că această carte vrea să spună că istoria s-a oprit şi nimic nu se mai întîmplă. Acestor critici, autorul le recomandă singurul lucru care le poate fi recomandat: pur şi simplu să citească cartea. Criticile serioase, cum ar fi cele venite din partea fostului său profesor, Samuel Huntington, într-o nu mai puţin celebră carte, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii lumii, sînt primite în parte. În general, criticile sînt sistematizate în patru mari "obstacole" pe care democraţia liberală le întîmpină după colapsul comunismului şi pentru care Sfîrşitul istoriei... nu oferă nici un răspuns. - islamul (nu insist, discuţia asupra apetenţei culturale a arabilor pentru democraţia liberală este lungă, veche şi de largă notorietate); - democratizarea relaţiilor internaţionale (într-adevăr, Sfîrşitul istoriei... vorbeşte mai ales despre democraţie liberală ca model de organizare politică internă, însă - aşa cum au sesizat unii critici - victoria integrală a democraţiei liberale, dacă ar exista, nu este congruentă cu democratizarea relaţiilor internaţionale, ceea ce imprimă analizei o cu totul altă direcţie şi, de aceea, cu totul alte concluzii); - autonomia politicului (în unele state ale lumii există instituţii capabile să absoarbă democraţia şi în altele nu, iar cartea nu oferă o teorie cuprinzătoare a democratizării, cu atît mai mult cu cît Fukuyama din 2006 dă dreptate din nou profesorului Huntington care spune că implantarea instituţiilor democratice nu produce automat democraţie şi că şansele ca, după implementare, asemenea instituţii să se dezvolte sau să degenereze sînt aproape egale, în plus Fukuyama de acum este de acord cu cei care spun pe şleau că democraţia e posibilă numai de la un PIB/locuitor de mii de dolari în sus); - consecinţele neaşteptate ale dezvoltării tehnologiei (capacitatea noastră de a manipula genele, controlul asupra genomului uman, jocul cu longevitatea şi cu imunitatea au consecinţe directe asupra libertăţii şi organizării politice, dar de aceste aspecte autorul s-a ocupat într-o carte apărută în 2002). Înainte de orice, merită să salutăm o atitudine intelectuală. Un autor care îşi reevaluază opera după 16 ani din perspectiva criticilor, fără să spună o vorbă despre laudele entuziaste de care a avut parte, face un gest admirabil de curaj intelectual şi moral. Cu atît mai mult cu cît e vorba despre o carte de succes mondial şi autorul ar fi putut savura relaxat gloria, fără să-şi bată capul. Mai există asemenea cazuri în America recentă. La cîţiva ani după A Theory of Justice, John Rawls a publicat o carte în care a inventariat mai toate criticile aduse, cărora le-a răspuns decent, punct cu punct. Nu există ceva similar în cultura noastră şi asta, cred eu, spune ceva, adică strigă ceva despre provincialismul trist şi uitat al gloriilor dîmboviţene. "Sfîrşitul istoriei..." este una din paradigmele de interpretare a lumii, cealaltă fiind, evident, "Ciocnirea civilizaţiilor..." a lui Huntington. Fukuyama crede că odată cu prăbuşirea comunismului, democraţia liberală a "învins" şi, nemaiavînd un contracandidat pe măsură, istoria înţeleasă ca o confruntare între mari sisteme politice antagonice, între filozofii de guvernare opuse, s-a încheiat. Dimpotrivă, Huntington crede că democraţia liberală este un produs, în asemenea măsură determinat de originea sa euro-creştină, încît nu poate fi "implantat" în alte culturi. În viziunea sa, istoria este o continuă ciocnire între civilizaţii care mărturisesc valori ireductibile. Acum, Fukuyama admite că profesorul său are într-o anumită măsură dreptate şi anume că democraţia liberală este creaţia istorică a creştinismului, dar are pe mai departe rezerve în privinţa faptului că ea nu poate prinde rădăcini pe alt sol cultural. O valoare oarecare, apărută în urma unei evoluţii culturale proprii unui anumit spaţiu, poate să se universalizeze. 11 septembrie 2001 ar fi trebuit să fie momentul în care una din cele două teorii să prevaleze şi cealaltă să piară, ucisă de eroarea dovedită. Însă nu a fost aşa. Fukuyamiştii au găsit în recrudescenţa violentă a terorismului arab dovada că victoria democraţiei liberale este deplină. De vreme ce reacţionează într-o asemenea sinucigaşă şi disperată manieră, e clar că cele mai radicale structuri antidemocratice se simt ameninţate de moarte. Dacă unda democraţiei liberale a ajuns să îi sperie într-atît de mulahii, imamii sau ayatolahii fundamentalişti, atunci democraţia liberală chiar a ajuns în inima cea mai ferită a celui mai ferit colţ al celui mai tradiţionalist islamism. Avansul în lume al democraţiei liberale este ireversibil. Dimpotrivă, huntingtonienii s-au văzut pe deplin confirmaţi. O civilizaţie, cea arabă, e în război deschis cu altă civilizaţie, cea iudeo-creştină; ce altceva spune mai clar 11 septembrie? Desigur, e prea devreme să ne pronunţăm definitiv, cu certitudine, în privinţa uneia sau alteia dintre aceste două paradigme de explicare a ceea ce se întîmplă acum în lume. Sînt multe argumente împotriva lui Fukuyama (cum ar fi recenta "înroşire" a unui întreg continent, America de Sud), dar şi împotriva lui Huntington (dacă războiul împotriva terorismului este o formă a ciocnirii dintre civilizaţii, cum se face că aparţinători ai aceleiaşi civilizaţii se situează în tabere opuse în acest război global?). Avem, aşadar, o dilemă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.