Transferul lui Cristiano Ronaldo la Manchester United e anchetat în Italia. Vasăzică, fotbalul și ilegalitățile rămîn nedespărțite la toate nivelurile?

Aaaa, păi dacă e vorba despre Juventus şi blaturi... E ca şi cum ai spune că în filmele cu mafioţi, mai triste sau mai vesele, musai să joace şi De Niro. Acum mai bine de zece ani, trupa de vărgaţi a lui Agnelli a fost forţată să îmbrace zeghea fotbalului în urma uriaşului scandal Caliopoli. I s-a luat un titlu şi a fost retrogradată. Mai mulţi şefi, între care onorabilului dottore Moggi, a cărui faţă e de filme cu pălării boante, broboade negre şi puşti cu ţeava tăiată, au fost inculpaţi, doar că un deceniu mai tîrziu faptele s-au prescris spre fericirea întregii comunităţi de bandiţi ai fotbalului. Moggi a plecat, dar a rămas micul Agnelli, investigat acum alături de mîna sa dreaptă în club, Pavel Nedved, fost Balon de Aur. Cînd eşti crescut într-o casă a umbrelor, întunericul îţi devine a doua natură. Noul caz e de rîs. Sau de plîns, depinde de care parte a Justiţiei te afli. Cristiano Ronaldo, cel mai mare marcator din istoria fotbalului indiferent de ce pretenţii or avea alţii, a fost vîndut de Juventus la Manchester United pentru 15 milioane de euro plus bonusuri. Adică doar un pic mai mult decît a încasat Gigi Becali pentru cedarea lui Dennis Man, căruia începe să i se potrivească de minune proverbul „S-a născut talent şi a murit speranţă”, la Parma. O sumă infimă la acest nivel. Şi sînt şi alte transferuri suspecte. Treaba e prea gogonată, aşa că autorităţile au întreprins percheziţii. Se poate întîmpla ca în trecut: deposedarea de ultimul titlu şi retrogradare. Juventus Torino e unul dintre cele mai importante, dar şi dispreţuite cluburi din lume tocmai pentru acest cortegiu de malversaţiuni. Juventus, care încheiase anul trecut o perioadă colosală de nouă titluri consecutive, arată a echipă care vrea să cîştige cu orice preţ, dar chiar cu orice preţ. E în perfectă armonie cu cultura generală a fotbalului, OK, dar nimeni atît de important nu pare să fi dus pînă la vecinătatea cu arta dorinţa şi putinţa de a manevra realitatea. Această evadare din adevăr a fost perfect pictată într-un moment de furie sinceră de către şeful UEFA. Numitul Ceferin, nici el vreun monument de moralitate, spunea totuşi lucruri evidente, încărcate cu infinită greutate venind din gura lui atunci cînd se referea la Andrea Agnelli apropo de tentativa unor cluburi de a crea o Super Ligă a bogaţilor: „N-am întîlnit niciodată pe cineva care să mintă de atîtea ori şi cu atîta convingere”. Un fel de Botticelli al genului. Fotbalul e infectat. Pe alocuri, cangrenat. Nu că i-ar păsa cuiva.