Răspunsul lui Dan Barna la întrebarea despre întîlnirea imaginată dintre Nicușor Dan și Florian Coldea: „Aflu acum de la dumneavoastră o informație interesantă. Putem să speculăm împreună ce înseamnă. Nicușor Dan nu este membru USR, nu am de ce să comentez această informație.“

Răspunsul corect: Nicușor Dan este un om onest, dedicat, este fondatorul partidului. Îmi doresc tare mult să revină în partid, avem nevoie de el mai ales acum, cînd sîntem atacați din toate părțile, și sînt convins că știrea este o minciună, ca multe alte minciuni din timpul campaniei electorale.

Răspuns ironic: Sînt convins că cei doi s au întîlnit, așa cum sînt convins că doamna Viorica Dăncilă ne-a reprezentat extraordinar la Olimpiada Internațională de Matematică, că domnul Liviu Dragnea este un martir și că domnul Klaus Iohannis este un comunicator excepțional, obsedat de muncă.

Asta cu informația „interesantă“ le dă și mai mult apă la moară celor care îl contestă în partid. M-am gîndit cum ar fi USR dacă Dan Barna ar fi fost într-adevăr cel mai bun lider de partid, așa cum s-a prezentat într-un interviu.

Nicușor Dan ar fi fost președintele onorific al USR și nu o amenințare pentru integritatea partidului. Fondatorul partidului ar fi jucat un rol de mediator între diverse facțiuni din partid și un rol de mentor pentru tineri.

Andrei Caramitru ar fi fost încurajat să fie util partidului, dar nu ca o replică hipsterească a lui Vadim Tudor sau a lui Zelea Codreanu. Cel mai bun lider i-ar fi explicat domnului Caramitru că există riscul unei escaladări a limbajului radical și agresiv și că, deși la început va exista o creștere rapidă a susținătorilor, probabilitatea ca domnia-sa să devină un Codrin Ștefănescu al USR este foarte mare.

Discursul domnului Caramitru nu poate decît crește nivelul tensiunilor în partid în detrimentul alegătorilor și, implicit, al domnului Barna. Caramitru ar putea fi un politician promițător și fără excesele care l-au făcut celebru peste noapte, dar deja are o etichetă de care va scăpa foarte-foarte greu. Adesea, liderul partidului facilitează tranziția de la smardoi cult sau om politic toxic la politicianul echilibrat, sarcastic și inteligent care sper să poată deveni domnul Caramitru.

Doamna Chichirău are și dumneaei un potențial magnific de a deveni o Lia Olguța Vasilescu și nu este singura care pare lovită de mesianism în USR. Radicalizarea discursurilor în interiorul USR este mai mult decît îngrijorătoare, iar tehnica batistei pe țambal sau a baronilor de filiale nu are cum să ducă la lucruri bune.

Doamna Clotilde Armand, în condițiile existenței unui lider foarte bun, ar fi fost principalul sprijin pentru femeile promițătoare din partid pe care le-ar fi ajutat să devină candidate pentru primării. Deocamdată, domnia-sa pare a fi preocupată doar de a cîștiga cît mai multe poziții în partid și a demonstra că poate să dea afară pe oricine care nu este de acord cu ea din filiala domniei-sale. Scandalurile din filialele Vîlcea și Vrancea cu executări de tip PSD nu sînt deloc încurajatoare.

Cultul personalității din jurul lui Nicușor Dan, dar și al lui Dacian Cioloș sau al lui Vlad Voiculescu nu ajută pe nimeni. Din contra, crește nivelul de pupincurism și fanatismul din partid și riscă să ducă la plecarea oamenilor excepționali, dar deloc oportuniști, din aceste partide, lucru care va fi catastrofal pentru noi toți.

USR și PLUS nu sînt încă partide capabile să schimbe clasa politică. Nici atacurile agresive împotriva lor, dar nici ascunderea mizeriei sub preș nu sînt o soluție. Faptul că mai multe convorbiri în grupuri foarte restrînse ale liderilor celor două partide continuă să fie scurse către presă arată că riscul de Nicolici, Hrebenciuci și Tăriceni este mare, inclusiv în partidele noi.

Dezamăgirea din rîndul susținătorilor alianței este firească, dar alternativele nu sînt să renunțăm sau să votăm clasa politică veche pe care o știm. Alianța are oameni foarte buni, dar care riscă, la fel ca noi toți, să fie smintiți de putere.

Oameni politici noi tind să copieze modelele politice consacrate. Depinde de noi să îi oprim din procesul de transformare în partide vechi. Soluții există. Însă, pentru ca ele să fie aplicabile, liderii noi ar trebui să evite cohortele de lăudători și de aplaudaci și să accepte că și ei, ca noi toți, sînt din cînd în cînd niște prostovani.

Dan Barna este mult, mult mai puțin vulnerabil decît oricare dintre competitorii pentru Cotroceni. Scandalurile recente, în mod paradoxal, s-ar putea să-l fi ajutat căci l-au adus în atenția publicului. O strategie de comunicare excepțională ar putea să-i crească șansele de a cîștiga, nu de alta, dar se scriu îngrozitor de multe inepții despre el care sînt preluate de mai toate televiziunile în căutare de scandal.

Am scris în mod repetat că descopăr adesea că sînt un bou. Sînt convins că nu dețin nici un adevăr absolut și că ceea ce scriu poate fi interpretat foarte diferit. Susțin din toată inima alianța USR-PLUS, dar îmi este groază de fanatismul de orice fel.

Toți liderii mai sus menționați sînt oameni pe care îi cunosc, oameni pe care îi admir și care în mod natural sînt super-decenți. Semne că puterea îi schimbă văd la toți – și de asta acest articol.