Episoade din istoria cacofoniei

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
„Cu bule“ jpeg

Recomandarea de evitare a cacofoniei este un exemplu de normă stilistică pe care nu au formulat-o și nu au impus-o lingviștii, ci – într-un mod difuz, dar insistent – unii scriitori, jurnaliști, profesori. Devenită o adevărată obsesie, teama de cacofonii a produs deja destule consecințe asupra limbii române actuale: răspîndirea lui și parazitar în construcția ca și (cînd ca are sensul „în calitate de”; reamintesc excelentul text din 2015 al lui Lucian Boia, România lui „ca şi”. Mic studiu de sociologie a inculturii, și comentariile pe care acesta le-a provocat), repunerea în circulație a conectorului comparativ învechit precum, recursul la structuri inversate etc. Pe cît de mari sînt eforturile de a împiedica succesiunea unor silabe „dezagreabile”, pe atît de discutabile rezultatele, în condițiile în care sînt implicate în potențiale cacofonii multe cuvinte de legătură, foarte frecvente în limbă (care, cît, ca să, că, ca, cu).

Stigmatizarea cacofoniei – mai exact a anumitor cacofonii, care evocă prin omonimie și  paronimie cuvinte considerate vulgare – pare să se fi răspîndit cu aproximativ un secol și jumătate în urmă, printre publiciști și literați. Iacob Negruzzi evocă, în Amintirile din Junimea, textul parodic al invitației la unul dintre banchetele Junimii: „Aşa, de exemplu, într-un an în care se discutase mult despre onomatopee, eufonii şi cacofonii, invitaţia cuprindea un şir de versuri pline de o grozavă cacofonie“: „Ca calul care fuge după o lungă muncă”, „ca cîrdul de cocoare”, „Ca cataractul aprig ce-n vale se aruncă, / Ca călătorul grijnic c-acasă să ajungă…” (p. 190-191). În Aminntirile de la Junimea din Iași ale lui G. Panu este citat Hasdeu, care își comenta succesul uneia dintre farsele făcute Convorbirilor literare: publicarea falsei traduceri Eu și ea, poezie în care „cele cinci versuri de la început, debutînd fiecare prin cîte un mare C, formează Cacofonia” (p. 367). Sînt și dovezi că pentru Titu Maiorescu cacofonia era un defect stilistic: Nicolae Manolescu amintește, în Tînărul Maiorescu (1973, p. 193), de anumite însemnări ale criticului pe volumul lui I.Al. Brătescu Voineşti, În lumea dreptăţii, între care observațiile rău pleonasm și cacofonie.

Mai amănunțite sînt informațiile despre discuțiile purtate ceva mai tîrziu în jurul cacofoniei în alt cerc influent de literați. Mihail Sevastos, în Amintiri de la „Viața Românească” (1956), povestește că G. Ibrăileanu „reducea această problemă la justele ei proporții”: „Cacofonie înseamnă sunet urît – spunea el – indiferent dacă rezultă din repetarea lui ca, pșe, pl etc.” Cazul tipic de cacofonie era considerat irelevant – „s-a mers cu exagerarea pînă la izgonirea așa-ziselor cacofonii rezultate din ciocnirea a doi de ca de la sfîrșitul unui cuvînt și de la începutul cuvîntului următor”. Pentru Ibrăileanu, conta în primul rînd claritatea exprimării: „este o crimă să-ți mutilezi ideea sau s-o faci mai obscură, trăgînd veșnic cu urechea cum sună cuvintele din coadă și schimbînd fraza” (p. 212). Sadoveanu ar fi avut aceeași poziție: „Eu, drept să-ți spun, nu m-am ocupat niciodată de coada cuvintelor mele” (p. 213). Memorialistul Mihail Sevastos observa și că, după treizei de ani, „fobia cacofoniilor persistă”, oferind un exemplu din propria experiență: „nemulțumită cu expulzarea cacofoniilor propriu-zise, o editură a declarat război și... «semicacofoniilor», modificînd de exemplu într-o traducere toate propozițiile relative «semi-cacofonice», ca Vronschi, care”.  În același context, vina pentru declanșarea vînătorii de cacofonii este atribuită ziaristului și umoristului Tony Bacalbașa (1865-1899), care declanșase, spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, „o campanie furioasă împotriva cacofoniei rezultate din alăturarea a doi de ca, dîndu-i, pe deasupra, și un înțeles scabros” (p. 212).

Publicistica și învățămîntul au avut un rol important în declanșarea vînătorii de cacofonii. În Metodica limbii materne în gimnazii și licee (1925), profesorul Paul I. Papadopol se referă de mai multe ori la cacofonie, ca defect al scrierilor vremii – „lipsa de acord în gen și număr, îmbulzeala de cacofonii, lipsa de comprehensiune a unor elementare noțiuni, imposibilitatea de frazare, de nuanțare și de variațiune” (p. 61) –, din cauza cărora și elevii vorbesc și scriu prost. Sînt pomeniți elevii „greoi, încărcați de cacofonii și negramaticali, la exprimare” (p. 63), iar profesorilor li se fac recomandări: „exprimați-vă voi înșivă în cea mai sclipitoare limbă românească, fără cacofonii (pe care le găsim totuși așa de numeroase la Universitate, prin unele cursuri)” (p. 65). Volumul oferă și exemple de cacofonii – găsite de autor într-o carte din 1923: ca cel, ca cuțit, că cel (p. 100) –, dovadă că purismul eufonic intrase deja în acțiune.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.