Luna trecută, în parcul de distracţii Sea World din Florida, o orcă a tras-o pe Dawn Brancheau, una dintre dresoare, în bazin şi a ţinut-o sub apă pînă ce aceasta a murit înecată. Moartea femeii este, fără discuţie, o tragedie şi cu toţii ar trebui să înţelegem drama prin care trece familia acesteia. Incidentul ridică însă foarte multe semne de întrebare: oare atacul nu a fost deliberat? Nu cumva mamiferul, o orcă pe nume Tilikum, dar alintată Tilly, a reacţionat atît de violent din cauza faptului că era ţinut captiv într-un bazin de beton? Nu cumva obosise să fie obligat să facă diverse numere pentru a-i distra pe spectatori? Este drept să ţii captive animale de asemenea dimensiuni?

Dresoarea Dawn Brancheau nu este prima victimă a lui Tilly – în urmă cu cîţiva ani, un dresor a căzut accidental în bazin şi a fost ucis de aceasta şi de încă două balene. Altă dată, un bărbat care a pătruns prin efracţie în incinta parcului acvatic noaptea a fost găsit mort, în bazin, cu Tilly dîndu-i tîrcoale. În urma autopsiei, s-au descoperit pe corpul bărbatului urme de muşcături de balenă. Chiar şi unul dintre puii lui Tilly, vîndut unui parc acvatic din Spania, a ucis un dresor, iar cazurile de acest gen nu sînt puţine la număr şi implică şi alte balene. Biologul marin Richard Ellis, specialist al Muzeului American de Istorie Naturală, susţine însă că orcile sînt mamifere inteligente şi nu ar face rău nimănui din instinct, declarînd pentru Associated Press că „ceea ce s-a petrecut a fost premeditat“.


Probabil că nu vom afla niciodată ce a fost, de fapt, în mintea balenei despre care se ştie că era captivă din 1983, de la vîrsta de doi ani, cînd a fost prinsă aproape de ţărmul Islandei. Ca orice orcă, Tilly este un mamifer sociabil şi, dacă nu ar fi fost capturat, ar fi trăit probabil alături de mama sa şi de alte rude. Este lesne de înţeles, în acest caz, că separarea de familie a fost un moment traumatizant pentru Tilly. Mai mult decît atît, viaţa în captivitate nu este deloc confortabilă pentru aceste mamifere, dat fiind că nici un bazin, oricît de mare, nu le mai dă orcilor posibilitatea să parcurgă înot distanţe foarte lungi, alături de alţi membri ai grupului, un lucru pe care, în libertate, îl fac în mod obişnuit. Joyce Tischler, o militantă pentru drepturile animalelor, a comparat ţinerea unui mamifer de şase tone într-unul dintre bazinele parcului Sea World cu ţinerea unui adult într-o cadă de baie, pentru tot restul vieţii. David Phillips, managerul unui proiect al Earth Island Institute, o instituţie căreia i se datorează eliberarea lui Keiko – faimosul mamifer din filmul Free Willy – a spus că „orcile merită o soartă mai bună decît un bazin înghesuit“.

Dar dacă tot arătăm cu degetul spre Sea World şi spre ceea ce se petrece acolo cu balenele, poate nu ar fi rău să aruncăm o privire şi asupra altor animale ţinute captive şi folosite pentru amuzamentul oamenilor. În majoritatea ţărilor, grădinile zoologice sînt pline de animale plictisite, care se plimbă haotic prin cuşti şi nu au nimic mai bun de făcut decît să aştepte următoarea masă. Situaţia animalelor de la circ este încă şi mai tristă, condiţiile de viaţă fiind deplorabile, mai ales în cazul circurilor ambulante, unde animalele sînt ţinute în cuşti minuscule, pentru a fi mai uşor de transportat. În plus, metodele de dresaj implică, de multe ori, gesturi pline de cruzime şi presupun chiar şi înfometarea acestora. O serie de investigaţii sub acoperire au scos la iveală, de nenumărate ori, cazuri de animale bătute sau electrocutate. Unele ţări – printre care Austria, Costa Rica, Danemarca, Finlanda, India, Israel şi Suedia – interzic circurilor să folosească animale sălbatice sau, dacă permit acest lucru, condiţiile sînt extrem de stricte. În Brazilia, de exemplu, după ce cîţiva lei înfometaţi au devorat un băieţel, a început o adevărată mişcare civică pentru interzicerea folosirii animalelor sălbatice în spectacolele de circ.

Multe oraşe şi multe primării refuză reprezentaţiile circurilor ambulante în care sînt folosite animale sălbatice. Anul trecut, Bolivia a devenit prima ţară care a reuşit să excludă toate animalele, fie ele sălbatice sau domestice, din spectacolele de circ. Această decizie a venit în urma unei investigaţii a Organizaţiei Internaţionale pentru Drepturile Animalelor, care a dovedit fapte de o cruzime inimaginabilă faţă de animelele de circ. În prezent, Guvernul britanic a lansat o dezbatere publică pentru a putea lua o decizie referitoare la aceste animale şi mulţi speră să fie un pas înainte spre interzicerea folosirii lor la circ.

Încercările unora de a lua apărarea parcurilor de distracţie, pe motiv că acestea educă oamenii să iubească animalele, nu ar trebui luate în serios. Asemenea iniţiative fac parte din mecanismul industriei de divertisment şi singurul lucru pe care îl fac aceste locuri este să le arate copiilor cît de bine este să ţii captive animale pentru amuzamentul oamenilor, deşi nu aceasta este atitudinea pe care ar trebui să le-o insuflăm copiilor.

Nu există nici un argument în favoarea păstrării animalelor sălbatice în parcurile de distracţie sau în circuri. Pînă nu se ia o decizie în acest sens la nivel guvernamental, nu ar mai trebui să finanţăm locurile în care animalele sălbatice fac giumbuşlucuri spre amuzamentul nostru. Dacă nu vom mai plăti bilete, afacerea care face profit din captivitatea animalelor nu ar mai avea cum să continue. Înainte să ne ducem copiii la circ, ar trebui să ne interesăm dacă în locul respectiv există numere cu animale sălbatice şi dacă există, ar trebui să le explicăm copiilor că nu îi putem duce acolo şi să căutăm un circ în care astfel de lucruri nu se întîmplă. 

Peter Singer este profesor de bioetică la Universitatea Princeton. A scris, printre altele, cărţile Animal Liberation, In Defense of Animals: The Second Wave şi, cel mai recent, The Life You Can Save.
Copyright: Project Syndicate, 2010.
www.project-syndicate.org
  traducere de Ruxandra TUDOR