Dl. Băsescu - crîmpeie de filozofie juridică

Publicat în Dilema Veche nr. 129 din 13 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă orice gîndire cu obiect poate fi socotită o filozofie, atunci dl Băsescu practică o filozofie juridică pe placul românilor doritori de ordine şi al birocraţilor doritori de birocraţie. De Ziua Justiţiei, preşedintele Băsescu a împărtăşit fragmente din gîndirea sa juridică. "E important să vedeţi cum gîndeşte preşedintele", a spus domnul Băsescu şi, cu vocaţia concretului pe care i-o ştim, a trecut rapid la două exemple - în fapt, două speţe pe care le-a cules din surse diferite, una de la televizor, alta dintr-un dosar de graţiere aflat pe biroul domniei sale, şi pe care le-a comentat pentru magistraţii prezenţi la sărbătoare. Primul: o femeie în vîrstă de 86 de ani a ajuns la închisoare pentru că nu a avut din ce să achite o amendă. Înfierînd indignarea unui post de televiziune care îşi punea întrebarea cum de justiţia este necruţătoare cu această bătrînă şi plină de indulgenţă cu marii rechini, zdrahonii jafului naţional, care intră şi ies din sălile tribunalelor cu alaiul mediatic după ei, preşedintele a explicat cum vede el cazul. Judecătorul nu a făcut decît să citească legea şi să o aplice. Indiferent la starea contravenientei, judecătorul a aplicat, corect, legea. "Există mai apoi instanţe care repară ce este de reparat, a spus preşedintele, dar judecătorul a făcut bine pentru că nu a făcut decît să citească legea." Mă tem că gîndirea prezidenţială dă, cu această ocazie, un rateu. Întîi, simplul fapt că şi domnia sa admite că e ceva de îndreptat în această hotărîre judecătorească dovedeşte că hotărîrea nu e imună la critică. În general, arta judecătorului nu este aceea de a citi corect legea, ci de a o aplica. Diferenţa e enormă. Cînd citeşti o lege, poţi să te aşezi pe convingerea că nimic nu e mai presus de ea. Cînd aplici o lege, intri în contact cu ceva de dincolo de juridic. O conştiinţă curată de judecător simte mereu presiunea bunului-simţ cînd e gata să emită o sentinţă. Atunci, judecătorul poate înţelege ceva dramatic, şi anume că legea e proastă, injustă, tîmpă în cecitatea ei. Sigur, mi se va răspunde, legiuitorul va îndrepta, nu e treaba judecătorului să îndrepte legile. De acord, dar pînă să îndrepte legiuitorul, judecătorul este la un pas de a comite o nedreptate cu legea în mînă. Justiţia nu înseamnă aplicarea exactă a legii, cum cred mulţi. Un domn ceva mai bătrîn decît dl Băsescu, dar, cred eu, şi ceva mai antrenat în ale dreptului, pe numele lui Marcus Tullius Cicero, formula acum două mii de ani un adagiu: summum jus, summa injuria, săpat, dacă nu mă înşală memoria, undeva pe zidurile exterioare ale Facultăţii de Drept din Bucureşti. Dar cine mai stă să asculte zidurile în şcoala noastră de drept? Revenind, Cicero spunea că aplicarea la maxim a legii naşte maximum de injustiţie şi nicidecum, aşa cum o gîndire mecanicistă ar anticipa, maximum de justiţie. Legea poate să spună că un contravenient care nu plăteşte o amendă intră la închisoare, dar dacă această lege aruncă în puşcărie o bătrînă săracă de 86 de ani, atunci e ceva în neregulă cu legea. Şi dacă legiuitorul nu a ştiut să fie mai înţelept, e de datoria judecătorului să o aplice în aşa fel încît să evite asemenea situaţii penibile, care numai justiţie nu pot fi numite. Îl contrazic vehement pe dl Băsescu: să trimiţi la închisoare un bătrîn sărac pentru că nu a plătit o amendă nu este, nu poate fi un act justiţiar. Momentul crucial în arta de a judeca un proces nu este acela de a citi legea, ci acela de a evalua echilibrat circumstanţele. Ceea ce nu poate înţelege preşedintele este că justiţia, ca supremă terapie socială, nu zace în lege, ci e dincolo de ea. Legea e doar singurul mijloc legitim şi raţional de a ajunge la justiţie. Al doilea caz citat de preşedinte este acela al unor tineri care au primit în primă instanţă o pedeapsă de un an de închisoare cu suspendare şi apoi, în fazele de control judiciar (apel, recurs), au primit 10 ani cu executare. "Discrepanţa, spune preşedintele, m-a făcut să le accept cererea de graţiere." Să presupunem că între cele două pronunţări atît de diferite nu a mai intervenit nimic nou în probatoriu, pentru că, dacă, între timp, au apărut fapte/probe noi, situaţia nu mai intrigă. Să admitem deci că pe acelaşi dosar magistraţii au pronunţat două soluţii atît de diferite. Sigur, e cutremurător. Aparent, cei doi tineri sînt victime ale unui sistem judiciar incapabil să cîntărească corect şi, admiţîndu-le cererea cu motivaţia pe care a făcut-o publică, dl Băsescu chiar le conferă acest statut. Numai că e posibil ca una dintre cele două condamnări să fie cea corectă. E posibil ca, în primă instanţă, un judecător corupt să fi dat o sentinţă evident favorabilă inculpaţilor şi judecătorii superiori să fi îndreptat injustiţia sau e posibil ca sentinţa din prima instanţă să fi fost justă şi cea din fazele superioare să fi fost aberantă. Ce vreau să spun este că apariţia unor asemenea discrepanţe între soluţiile diferitelor instanţe pe acelaşi dosar nu trebuie să ne scandalizeze imediat. Legea însăşi permite cea mai mare discrepanţă cu putinţă, şi anume aceea de a fi condamnat într-o instanţă şi achitat în alta. Judecătorul de control judiciar nu trebuie să tragă cu ochiul la sentinţa pe care o examinează şi să încerce să se ţină aproape de ea, pentru a da impresia unui sistem coerent. O astfel de "coerenţă" este inacceptabilă în statul de drept. Înţeleg bine că disonanţele de gen "un an cu suspendare - 10 ani cu executare" dau impresia unei administrări defectuoase a justiţiei, dar, în fond, ar putea fi doar o impresie. Este, însă, cu mult mai periculoasă o justiţie în care toate hotărîrile seamănă, mereu, cu prima. Amintesc celor care mai ştiu (căci numai cuiva care ştie i se poate reaminti!) că aşa se întîmpla în sistemul judiciar al anilor de comunism.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.