Despre dictatura Parlamentului

Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mă tulbură vorbele reci şi adînc mincinoase ale celor care spun că o dictatură parlamentară este o contradicţie in terminis. Care va să zică, Parlamentul nu poate fi purtător de dictatură. Orice decide Parlamentul este democratic din simplul motiv că este decis de Parlament. Mă tulbură, spun, aceste vorbe aruncate adesea în dezbatere zilele acestea, cînd vorbim despre decizia Parlamentului de suspendare a dlui Băsescu, pentru că nu ştiu dacă cei care le tot flutură cu siguranţă expertă sînt de rea-credinţă sau sînt doar superficiali. Aş prefera, bineînţeles, a doua variantă, dar chiar şi aşa simt o nelinişte cetăţenească, pentru că aş vrea ca treburile politice ale ţării mele să fie pe mîna unora ceva mai citiţi şi mai reflexivi. Mai întîi, cîteva consideraţii despre natura democratică a Parlamentului. Votat fiind de toată suflarea electorală, sigur că Parlamentul este expresia cea mai cuprinzătoare a voinţei populare. Este, aşadar, instituţia cu cea mai autentică vocaţie democratică. Drama vocaţiilor este însă aceea că ele pot fi trădate. Un Parlament poate, la un moment dat, să se autonomizeze în asemenea măsură faţă de vocea poporului, încît să reguleze chiar împotriva voinţei sale. Este exact situaţia pe care dl Liiceanu, dacă nu mă înşel, o descria cu vorbele "poporul este prizonierul Parlamentului". Un Parlament emancipat de responsabilitatea sa majoră - aceea de a exprima vocea electorilor -, dar solid concentrat în puterea sa legiuitoare este un Parlament care ia în stăpînire poporul. Iar un atare pericol este cu atît mai mare în contextul unei dominaţii oligarhice, pe fondul unei derute morale de mare magnitudine, cînd Parlamentul este cu totul acaparat de oligarhie. Să uităm, pentru o secundă, de dl Băsescu şi să admitem că, teoretic, acest lucru este pe delin posibil. Vom fi, pe dată, alarmaţi, pentru că modelul teoretic al trădării vocaţiei democratice a Parlamentului seamănă izbitor cu situaţia noastră actuală. De altfel, toţi marii arhitecţi ai democraţiilor moderne au atras, într-un fel sau altul, atenţia asupra acestui pericol. De aceea, puterile în stat sînt trei şi nu una, de aceea puterile trebuie să rămînă separate, de aceea ele trebuie să se cenzureze reciproc şi, în fine, de aceea Parlamentul exprimă instituţional doar una dintre aceste puteri. Mai mult, de aceea toţi teoreticienii democraţiilor s-au ferit să stabilească o ierarhie a celor trei puteri şi nu au spus niciodată, aşa cum se încearcă în aceste zile să ni se spună, că Parlamentul este puterea supremă. Dacă Parlamentul devine un fel de Olimp intangibil, în care o adunare de zei, fie ei şi aleşi de popor o dată la patru ani, decid în totală indiferenţă faţă de voinţa muritorilor, atunci numai de Parlament democratic nu mai poate fi vorba. La noi, există cel puţin două cauze pentru care avem a ne teme că am ajuns în această situaţie. Prima este sistemul politic, dominat de partide şi liste electorale, în care loialităţile aleşilor nu se orientează spre alegători şi vocea lor, ci spre liderii de partide şi jocurile lor de putere. A doua este acapararea completă a politicului de către economic. Nimeni nu spune că cele două sfere trebuie să fie complet independente. E imposibil şi, din prisma evoluţiei sociale, nici nu e bine. Dar concentrarea puterii economice în mîna cîtorva moguli, care nu doar că au penetrat, ci au acaparat lesnicios Parlamentul, transformînd parlamentarii de profesie în salariaţi, este cel mai rău lucru pentru democraţie. Ştim bine că în Europa de Vest sau în SUA marii magnaţi au mare influenţă politică. Numai că acolo, fiecare tabără politică majoră are magnaţii ei. Şi conservatorii, şi socialiştii (în Europa), şi democraţii, şi republicanii (în SUA) au miliardarii lor, care, prin faptul că deţin imperii economice aproximativ egale ca putere, se pot echilibra. La noi, există patru, cinci moguli, de care depind, într-un fel sau altul, toate partidele politice, şi asta e, cu adevărat, foarte periculos. Aş fi vrut ca PD, PNL, PSD şi mai ştiu eu care alt partid să aibă, fiecare, în spate cîte un mare magnat sau un grup de oameni de afaceri sensibil egali ca forţă economică, şi atunci nimic din ceea ce vedem acum nu s-ar fi întîmplat. Dar nu este aşa. Cei patru-cinci sînt, de fapt, deasupra partidelor politice, le pot controla şi le pot coaliza după cum vor. Apoi, cîte ceva despre Constituţie. În Statele Unite, singura ţară democratică în care constituţionalismul se apropie, ca respect şi trăire, de mistică, e o vorbă: Constituţia nu este un pact sinucigaş. Mai pe româneşte, dacă legea fundamentală dispune ceva ce, într-o anume circumstanţă, duce la o soluţie evident anapoda, trebuie să recitim textul constituţional astfel încît rezultatul aplicării sale să fie în favoarea libertăţilor şi a democraţiei. Trebuie mereu să pornim de la ideea că o Constituţie democratică nu este făcută să înăbuşe vocea poporului şi libertatea acestuia de a decide, de pildă, cine şi cum să-l conducă. De aceea, dacă o procedură perfect corectă din punct de vedere constituţional duce la un rezultat vădit antipopular, atunci procedura nu trebuie nici abandonată, nici refăcută pe picior, ci reinterpretată în sensul urmăririi scopului ei fundamental: protejarea libertăţii poporului. La noi, Parlamentul a citit Constituţia exact în sensul reprimării voinţei populare. Dreptul, în general, se zbate între două comandamente, precum apele navigabile dintre Scylla şi Charibda. Pe de o parte, se spune Fiat justitia pereat mundus, vorbă atribuită lui Lucius Calpurnius Piso Caesonius, socrul lui Iuliu Cezar, consul roman pe la mijlocul primului secol după Cristos. Pe de altă parte, se spune Summum jus, summa injuria - celebru adagiu al lui Cicero. Aşadar, aplicarea dreptului e mereu tensionată între imperativul aplicării legii după litera ei, indiferent de consecinţe, şi nuanţarea excesului de legalitate care poate duce, tocmai datorită excesului, la injustiţie, adică exact la inversul scopului major al legii cu bună-credinţă aplicată. Mi se pare evident că o democraţie sofisticată, aşa cum avem în sînul UE la începutul acestui mileniu, e mai aproape de Cicero.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.