Despre aşteptări

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Cred că aşteptările pe care le au oamenii de la mine au crescut mult prea mult în ultimele luni. Exact de cînd m-am procopsit şi sînt demnitar. Şi bănuiesc că nici nu sînt singurul în situaţia asta.

Prin cele de mai jos încerc să răspund cîtorva dintre aceste aşteptări.

Din decembrie 2015 nu m-am mutat în palatul Buckingham şi nici nu am făcut schimb de sînge sau de sfîntul spirit cu regina sau prinţul moştenitor. Nu am avut nici o epifanie şi nici nu mă simt inspirat divin. Nu s-a activat gena lui Einstein în mine şi nici nu îmi funcţionează o nouă parte de creier care să îmi permită să rivalizez cu atotştiutorii televizişti ai României.

Sînt probabil un pic mai prost decît am fost, ţinînd seama că am foarte multe pe cap, că orele de serviciu sînt mult mai multe decît erau şi că nu mai apuc să citesc cît obişnuiam.

Nu m-a lovit nici inspiraţia lui Ghiţă în afaceri, nici sociopatia lui Ponta, orbeala lui Tăriceanu sau studioşenia doctoranzilor lui Oprea. În mod sigur nu s-a trezit în mine nici diplomaţia lui Kofi Anan.

Nu am reuşit să învăţ cele ţşpe mii de legi, ordine, ordonanţe care sînt relevante pentru poziţia mea şi nici nu am devenit gurul absolut al resurselor umane aşa încît să pot să transform în trei luni un minister în criză permanentă într-unul performant.

Nu am devenit nici specialist în modă, nici prietenul lui Botezatu şi nici nu mi‑am schimbat gusturile estetice nu prea sofisticate. Nu am reuşit nici măcar să mă adaptez să am maşină de serviciu, şi am renunţat la ea de tot după ce am aflat cît costă pe zi. Şi tot nu simt vreo plăcere la încercările de pupincurism care mă vizează.

Nu mi-am schimbat în mod semnificativ opiniile şi tot mi se pare absurd să mă duc la televizor şi să mă dau deştept vorbind despre orice, de la Elodia la rolul ­NATO în secolul 44. Nu m-a lovit nici răzgîndeala lui Băsescu şi nu am nici un gînd, dar absolut nici un gînd să acced în funcţie sau să devin membru al vreunui partid politic.

Din decembrie nu m-am schimbat mai deloc. Încă mă înfricoşează calitatea televiziunilor de „ştiri“ şi nu reuşesc să înţeleg rostul unei bune părţi a clasei noastre politice. Şi nici al lui Fuego.

Cînd am decis că vreau să ajut şi mi‑am asumat riscul şi onoarea să lucrez la cancelaria prim-ministrului şi mai apoi ca secretar de stat, părăsind o slujbă unde eram fericit şi apreciat, nu mi-a trecut deloc prin cap că brusc o să trebuiască să pretind că sînt din os domnesc şi că nu am nici o legătură cu taică-meu alcoolic şi cu maică-mea romnie şi că, pe lîngă Valeriu Nicolae, mă mai cheamă şi Caius al XVII-lea şi nu Ciolan.

Faptul că tot ce scot pe gură o să fie dintr-odată o expresie a existenţei milenare a boborului, că judecăţile mele de valoare or să fie demne de citat lîngă Rawls şi Amartya Sen şi că orice voi spune va exprima opinia întregului Guvern şi e obligatoriu să aibă consensul naţiunii sau măcar al televiziştilor importanţi, nu au fost lucruri trecute în fişa postului la numirea mea.

Nu mi-am imaginat că dacă sînt parte dintr-un guvern o să fiu brusc responsabil de orice inepţie spusă de oricare alt demnitar sau că asta o să mă ferească să am sau să îmi exprim propriile mele idei, incluzîndu-le pe cele mai mult sau mai puţin tîmpite (desigur, cu riscul asumat de a fi dat afară).

Deşi mi-aş dori tare mult să încerc chestia cu mersul pe apă şi înmulţitul peştilor şi a vinului (asta în memoria tuturor rudelor decedate eroic din cauză de ciroză) nu am devenit nici sfînt, nici cu pile sus, sus‑puse, capabile să rezolve orice.

În mod neaşteptat, biroul de la minister nu are proprietăţi magice şi nu reuşesc să ştiu toate lucrurile care se întîmplă în ţară şi – mai grav – nu am, personal, soluţii pentru toate problemele care apar. Lipsit de puterea premoniţiei, nu pot nici să spun ce se va întîmpla după ce va pleca Guvernul tehnocrat şi nici dacă ceea ce am făcut va avea efectul scontat. 

Merg cu metroul nu pentru că brusc m‑a lovit modestia, ci pentru că este cel mai rapid mijloc de transport în Bucureşti şi pentru că asta fac de cînd m-am mutat în Bucureşti. 

Faptul că în trecut am greşit, nu de puţine ori catastrofal, atît în viaţa mea personală, cît şi în cea profesională, nu s-a anulat în momentul în care am intrat în Guvern. Articolele pe care le-am scris înainte de a fi demnitar nu au fost scrise de altcineva şi nici nu îmi doresc să le şterg, chiar dacă unele dintre ele mi se par acum fie proaste, fie prea agresive. E terapeutic pentru mine să îmi amintesc că sînt capabil să scriu idioţenii.

Îmi face mult mai mare plăcere să mă duc să mă joc sau să fac teme cu puştii din Ferentari decît orice altă sindrofie în fiţe la care sînt invitat în calitatea mea oficială. După 7 luni de Guvern, nu am o soluţie magică pentru a transforma România în Norvegia.

Este drept că acum sînt mai convins că Dacia a fost cea mai minunată chestie, că – mai nou – îmi răcneşte periodic Decebal în vene, spre deosebire de domnul Traian, care se implică civilizat şi demn în discuţiile piticilor din cap. Totuşi, nu mi-am schimbat fundamental părerile despre multiplele probleme pe care România le are, şi mai ales cele cu rasismul, violenţa domestică şi xenofobia. 

În mod sigur sînt oameni mai buni profesional decît mine, care ar fi mult mai buni în poziţia mea. Probabil că sînt cîţiva şi în ministerul unde lucrez. 

Funcţia nu mă face mai bun sau mai deştept decît am fost. Doar un pic mai obosit şi mult mai conştient de limitările pe care le am. 

Valeriu Nicolae este secretar de stat la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vîrstnice.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.