Nu e prima dată cînd Guvernul de la Varșovia intră în conflict cu Bruxelles-ul. Criza iscată săptămîna trecută e însă cea mai gravă. O dată, pentru că natura conflictului nu e clară. Și apoi, pentru că soluțiile de compromis sînt greu de găsit. Mai ales pe fondul inflamării discursului politic și al încrederii scăzute între liderii politici. Sîntem încă departe de un eventual „Polexit” deși, după ultimul episod, Polonia se situează, moral și poate chiar și juridic, în afara Uniunii Europene.
Curtea Constituțională a Poloniei a hotărît, săptămîna trecută, că patru dispoziții ale tratatului Uniunii Europene intră în conflict cu Constituția Poloniei – și că dreptul european n-ar trebui să prevaleze asupra dreptului intern. De pildă, articolul 1, care se referă chiar la actul fondator drept „o nouă etapă în procesul de creare a unei noi uniuni din ce în ce mai strînse între popoare”; articolul 2, referitor la valorile UE: „respectarea demnității umane, libertate, democrație, egalitate, statul de drept, respectarea drepturilor omului inclusiv drepturile persoanelor aparținînd minorităților” într-o societate în care se respectă „pluralismul, non-discriminarea, toleranța, dreptatea, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați”; articolul 4.3 care stabilește principiul „cooperării sincere” între statele membre și UE în scopul de a asigura reciproc îndeplinirea sarcinilor care decurg din tratate; și, în fine, articolul 19, referitor la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și la misiunea instituției de a „asigura respectarea legii în interpretarea și în aplicarea tratatelor”.
Este pentru prima dată cînd prim-ministrul unui stat membru pune la îndoială tratatele UE în cadrul unui proces la Curtea Constituțională. Mateusz Morawiecki a sesizat Curtea în martie anul acesta cu scopul de a-i împiedica pe magistrații polonezi să se folosească de legislația UE pentru a contesta legitimitatea judecătorilor numiți odată cu reforma sistemului judiciar. Schimbările din Justiție inițiate de partidul conservator PiS au fost criticate în repetate rînduri de Comisia Europeană, care a denunțat subminarea independenței judiciare și creșterea controlului politic asupra instanțelor. De altfel, Comisia a și lansat împotriva Poloniei o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – proces aflat încă în prima etapă. Prin sesizarea Curții Constituționale, premierul Morawiecki a vrut să contracareze acțiunea Comisiei. Pe de altă parte, Comisia Europeană nu a aprobat încă planul de redresare a Poloniei în urma pandemiei de COVID-19, în valoare de 57 de miliarde de euro. Și nu e exclus ca prim-ministrul să folosească hotărîrea Curții drept pîrghie la negocieri pentru a obține acordul pentru aceste fonduri.
Cum ar trebui tratat acest conflict? Și unde ar trebui căutate soluțiile? Cel mai simplu ar fi să-l înțelegem (doar) ca pe un diferend de natură politică: dacă principiile de bază ale Uniunii Europene nu pot fi negociate, termenii unui acord pentru planul de redresare pot fi discutați, la fel cum și alte aspecte ale relației dintre Varșovia și Bruxelles se pot negocia.
Doar că aici avem și un conflict de natură juridică. Iar o hotărîre a Curții Constituționale – oricît de politizată ar fi, oricît de absurdă ar părea – e greu de întors.
În orice caz, reacțiile europene nu au întîrziat să apară: miniștrii de Externe ai Franței și ai Germaniei au criticat poziția Guvernului de la Varșovia, subliniind că apartenența la UE se bazează pe „aderarea totală și necondiționată la valori și reguli comune” și că asta nu presupune „doar un simplu angajament moral, ci și un angajament legal”. Iar Comisia Europeană a avertizat că își va folosi toate prerogativele pentru a sancționa eventuale derapaje ale Poloniei. Declarația Ursulei von der Leyen poate părea ambiguă sau chiar contradictorie – „prioritatea noastră este să ne asigurăm că drepturile cetățenilor polonezi sînt protejate și că cetățenii polonezi se bucură de beneficiile acordate de apartenența la Uniunea Europeană”, spune ea –, însă mesajul pentru Guvern e cît se poate te tăios. Tradus din jargon diplomatic în limbaj comun, ar suna cam așa: „Nu vă jucați cu focul!”. Ursula von der Leyen se referă direct la condiția de cetățean european pe care marea majoritate a polonezilor o prețuiesc. În ciuda poziționării tot mai eurosceptice a guvernului conservator PiS, cetățenii polonezi susțin, în număr mare, apartenența la UE. Drept dovadă, mobilizarea civică extraordinară de la începutul acestei săptămîni, cînd zeci de mii de oameni au manifestat în mai multe orașe ale Poloniei pentru a-și reafirma euro-entuziasmul.
Sîntem încă departe de „Polexit”. Poate un pic de diplomație din partea Bruxelles-ului sau al altor lideri n-ar strica. Adică mai multă negociere și mai puține declarații belicoase.
