Cea dintîi fericire

Publicat în Dilema Veche nr. 408 din 8-14 decembrie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

„Fericiţi cei săraci cu duhul…“ 

Cînd a murit Ernie Rizzo, faimosul detectiv particular din Chicago, multe taine ale marelui oraş au rămas pecetluite pentru totdeauna. Într-o seară, în rumoarea veselă a unei petreceri cu sute de invitaţi, mi-a povestit o asemenea taină, fără să divulge identitatea celor implicaţi, şi m-a întrebat ce cred.

„Chiar în primii ani de meserie, prin 1970, am fost angajat de un om important să-i urmăresc soţia. Omul bănuia că îl înşală. Aveau un fiu la care ţineau amîndoi enorm, îl educau la cele mai bune şcoli, îl pregăteau pentru un viitor măreţ şi bărbatul se gîndea nu atît la el însuşi, cît la trauma copilului dacă ar afla pe neaşteptate că mama lui are un amant, aşa că omul era foarte agitat şi tensionat. M-a plătit bine şi mi-a cerut să nu întrerup nici o secundă supravegherea soţiei sale. Am urmărit-o vreme de trei sau patru luni. Femeia era serioasă, nici vorbă de amant, dar stînd pe urmele ei, am aflat un mare secret. Am surprins o conversaţie între ea şi cea mai bună prietenă a ei, din care reieşea că ea mai avea un copil, despre care nu ştiau decît ele două. În prima ei tinereţe, pe la 18 ani, cu mulţi ani înainte de a-l cunoaşte pe actualul soţ, a născut un băiat pe care, speriată fiind, l-a abandonat. De departe, a reuşit să mai afle cîte ceva despre el, dar de cîţiva ani îi pierduse urma complet. O chinuia gîndul că nu ştie nimic despre copil – acum bărbat în toată firea – şi se confesa prietenei. La rîndul ei, prietena părea că ştie toată povestea de multă vreme şi mi-a fost uşor să înţeleg că era marele lor secret. Cînd am făcut raportul pentru cel care mă angajase, nu am ezitat mult să mă decid să nu-i spun nimic despre secretul soţiei lui. În fond, mă angajase să aflu dacă şi cu cine îl înşală soţia lui şi eram bucuros să-i pot raporta că soţia lui nu-l înşela cu nimeni. Dar am rămas cu secretul ei – acum eram trei care-l ştiam. În cursul acelei confesiuni, am putut afla numele copilului abandonat şi orfelinatul în care crescuse, aşa că, îţi imaginezi, nu mi-a fost greu să-i dau de urmă. L-am găsit într-un cartier curat şi liniştit al oraşului şi nu mi-a luat mult timp să-mi dau seama că era un om cu adevărat fericit. Ducea o viaţă exemplară. Muncea la un garaj al cărui proprietar era, cîştiga bine şi jumătate din ce cîştiga dona anonim orfelinatului în care crescuse. A crescut bine şi frumos, s-a căsătorit şi are la rîndul lui două fetiţe, are o casă cochetă a cărei ipotecă o achită regulat, fără nici un fel de problemă, are o barcă pe lac şi navighează cu familia cît e vara de lungă, merge săptămînal la biserică şi mulţumeşte Celui de sus pentru ce are. Asta, se pare, îi produce o mulţumire sufletească completă. Nu are habar cine îi sînt părinţii, ştie că a fost abandonat de persoane necunoscute, dar se consolează senin cu ideea că Dumnezeu este, oricum, părintele fiecăruia dintre noi. Din cînd în cînd, cam o dată pe an, îl verific discret doar să văd ce mai face. Viaţa lui fericită este de o liniaritate uimitoare. Nu există sincope. În partea cealaltă, fiul oficial al mamei sale şi al omului care m-a angajat a ajuns exact ceea ce fusese plănuit să ajungă: unul dintre cei mai puternici politicieni ai Americii. Îl ştii sigur, îl vezi la televizor toată ziua. Între timp, mama lui a murit, a murit şi prietena ei. Sînt singurul care ştie că politicianul, despre care mulţi spun că ar putea ajunge chiar preşedintele Americii, şi garajistul anonim sînt fraţi. Cînd îl văd pe politician la TV sau cu diferite ocazii, mă uit la el şi mă întreb cum ar fi dacă ar afla că are un frate. Nu ştiu de ce, m-am ataşat mult de povestea asta. De fapt, m-am ataşat de dilema morală pe care o ridică: să le spun sau nu? Îţi mărturisesc că fericirea fratelui abandonat este principala mea problemă. Şi-o spun ca unul care scotoceşte dormitoarele oraşului acesta de 40 de ani şi a văzut tot, dar absolut tot ce-ţi poţi imagina că pot face oamenii, şi încă mai mult decît atît şi, prin urmare, sînt unul care are o părere foarte proastă despre oameni: nu există om mai fericit şi mai echilibrat decît garajistul acesta. Oh, duminică, după ce vine la biserică, cîntă la clarinet de-ţi rupe inima. A învăţat la orfelinat să cînte la clarinet… Să zicem că aş merge la el şi i-aş spune, cu probe, că faimosul om politic pe care sigur îl ştie de la televizor este fratele lui? Nu ştiu, poate îl place sau poate îl detestă ca politician, habar n-am, dar îţi imaginezi ce şoc ar fi pentru el? Apoi, nu ştiu cum va reacţiona politicianul. Probabil, la început, nu va crede. Îşi va imagina că garajistul e un escroc în căutare de ceva bani. Ceea ce l-ar distruge pe garajist. Sau, dimpotrivă, poate că îl va primi bine, cu emoţie şi lacrimi – dar chiar şi aşa, viaţa garajistului se va schimba. Şi din cît îi e de bine acum, orice fel de schimbare nu poate fi decît aducătoare de probleme pe care fericitul de el, acum, nu le are. Atunci, de ce să le spun? Vieţile lor par a-şi fi găsit rosturile. De ce să mă bag eu? Pe de altă parte, orice om are dreptul să ştie adevărul. Sînt, totuşi, fraţi şi eu sînt singurul care ştie asta....Tu ce zici să fac?“

Un an mai tîrziu, Ernie Rizzo a murit. Politicianul, care ar putea ajunge preşedintele Americii, dacă nu cumva o fi şi ajuns – trebuie să verific – şi garajistul, cel mai fericit om din lume, nu vor şti niciodată că sînt fraţi. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.