Ce „pune pe tarabă” România la Jocurile Olimpice de la Beijing?
Aşa cum îi şade bine, pune pe tarabă un tărăboi. La schi alpin, cea mai bine plasată competitoare care putea reprezenta Româna, Ania Caill, a fost lăsată în afara delegaţiei pe criteriul „oi fi tu bună, dar eşti bătrînă, lasă pe alta mai tînără”. Doar că Ania, de origine franceză, nu s-a dat bătută. Nu e singura franţuzoaică ce vine pe la noi şi face aşa. Că tot ne plac bancurile cu francezii şi războiul, mai ştii? – poate aşa află şi machismul, şi şmecherismul din nou cum e să pierzi în faţa unor „fuste”, ăsta da abis al fiinţei mioritice! Zarva a ajuns la cer şi reclama pentru participarea României la JO de la Beijing, probabil cele mai triste din istorie, pe Marte. Ca să fie şi mai haios, CIO a redistribuit o parte dintre locuri ca urmare a neparticipării Japoniei, iar delegaţiei noastre i-a mai revenit unul. Credeţi că s-a dus către Caill? Nu credeţi? Bravo, sînteţi români adevăraţi! Aşa că a ministrul Sportului i-a cerut demisia şefului federaţiei în cauză, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, după multe ezitări şi tăceri care sunau vinovat, a întrerupt finanţarea acestei federaţii, iar Salomon, una dintre cele mai mari firme de echipament din lume, s-a retras din contractul cu acelaşi for. Credeţi că, în aceste condiţii, Ania a ajuns în China? Bravo, bravo încă o dată, iată că nu aţi trăit degeaba pe aceste meleaguri! Normal, n-a ajuns! Ţara asta ar trebui să se numească Republica Escu. Fiecare „escu” şi-a luat o parte din ea şi stă cu fundul îngrăşat din banii tuturor pe bucăţica lui de ţară. La ceremonia de deschidere ar trebui să defilăm cu steagurile fiecărei familii. Româniile, aşadar, participă la JO de iarnă şi, pentru că vara nu-i ca iarna (deşi nici verile nu mai sînt ce erau), se duce acolo ca să îl respecte pe baronul de Coubertin. Cum ar veni, ca să fie drumul cu oameni. Despre unii participanţi, nimic rău, sînt sportivi care se chinuie de o viaţă pentru o fărîmă de lumină. Raluca Strămăturaru a ieşit a șaptea la precedenta ediţie olimpică, ceea ce e excelent raportat la concurenţă. Mulţi dintre reprezentanţii noştri sînt studenţi sau au terminat studii universitare. O altă lume faţă de aceea... ştiţi voi care. În sporturile de iarnă, naţiunile care înşfacă mai tot aurul sînt doar cîteva: Norvegia, SUA, Germania, Canada, Austria, Suedia, Elveţia deţin aproape 60% din totalul celor mai preţioase medalii puse în joc din 1924 încoace. Păi, ce legătură avem noi cu ţările astea? Cum? Avem şi noi munţi?! Păi nu, noi n-avem, relieful acestui pămînt are. Şi ce treabă avem noi cu acest pămînt?
