⬆
La zi în cultură
Pagina 106

Lectura senzorială
Am ajuns săptămîna trecută la Comana, cam într-o doară, fără să mă gîndesc prea mult. L-am întrebat pe Dan Stanciu cum se ajunge la casa lui Gellu Naum şi mi-a explicat, cum face de obicei, eliptic şi geometric: de la Mănăstirea Comana drept pînă în centru, apoi dreapta şi o vezi pe dreapta, acoperită de iederă. Aşa a fost, doar că invers.

Dimensiunea sexy
Unii susţin că sexul şi muzica merg mînă în mînă. Alţii – că nicidecum, că emisiile feromonale nu fac decît să vîndă muzică goală, ori să încerce să-ţi ia gîndul de la cea bună. Ca de obicei, dau tuturor dreptate, dar am cîteva precizări de făcut.

„Aproape zen“
La ultima ecografie, doctoriţa m-a asigurat că mai devreme de 9 septembrie nu o să se întîmple. Fac socoteala zilnic. Mult nu mi se pare că ar mai fi. Dimpotrivă.

La marginea lumii
Un festival cu o temă laxă are avantajul unei deschideri conceptuale extrem de generoase. După ce, timp de cîţiva ani, Festivalul Malta de la Poznan (Polonia) şi-a căutat o identitate structurantă, a recurs la construcţia tematică, prin care mai multe formule performative îşi găsesc un context specific de comunicare.

Schlink şi leoşerbănisme
Cum e vară, dar asta nu ne diminuează angoasele şi nici nu ne împiedică să spunem (la nevoie) minciuni mici pentru a salva situaţii mari, vă recomand volumul de povestiri Minciuni de vară al lui Bernhard Schlink (traducere de Gabriela Eftimie, Editura Polirom).

Herta Müller cere un Muzeu al Exilului
Cultivarea memoriei e o misiune asumată cu sinceritate şi pragmatism în Germania: războaiele, comunismul şi mai ales fascismul, experienţa totalitară, represiunea, viaţa cotidiană în comunism, poveştile cu spioni şi turnători – toate aceste episoade din istoria ultimului secol sînt studiate în şcoli, centre de cercetare şi, nu în ultimul rînd, în muzee şi locuri memoriale.

Circulaţia legilor divine
Liao Yiwu (născut în 1958 în Sichuan) este autorul unui poem despre evenimentele din Piaţa Tiananmen din 1989. Poemul, intitulat „Masacrul“, a circulat clandestin în China, a fost tradus şi publicat în Occident. Liao Yiwu a fost arestat pentru propagandă contrarevoluţionară şi a fost ţinut la închisoare vreme de patru ani.

Poezia a fost la Bistrița
Ajuns la ediţia a treia, Festivalul de Poezie şi Muzică de cameră de la Bistriţa e deja o referinţă de primă autoritate pe piaţa manifestărilor de gen din România, din fericire tot mai numeroase în ultima vreme (însă, din păcate, destul de puţine prin comparaţie cu ce se întîmplă oriunde altundeva în Europa – ajunge să amintim că n-avem nici un festival internaţional de poezie, oricît de prizărit.)

Götterdämmerung
Asediul final al lui Voldemort şi al hoardelor lui asupra Şcolii de Magie Hogwarts e o afacere cum-altfel-decît-apocaliptică, dar ştacheta în materie de Sturm und Drang de acest tip rămîne neatinsă acolo unde a aşezat-o, în 2003, episodul final din Stăpînul inelelor.

Etalonul Brâncuși
Brâncuşi – Serra, iată o întîlnire neaşteptată, dar nu lipsită de motivaţii şi interes, propusă de Fundaţia Beyeler de lîngă Basel, Elveţia. Cele 40 de opere ale lui Brâncuşi expuse împreună cu 10 lucrări din diferite perioade ale sculptorului american creează un dialog în timp între doi artişti ancoraţi în universuri diferite, dar care au în comun căutările în redefinirea spaţiului propusă de creaţiile lor respective.

Cherchez la tante!
Toate volumele de corespondenţă ale familiei Pillat apărute în ultimii trei ani sînt, fără excepţie, deopotrivă frumoase şi emoţionante, singulare mărturii ale familiei de moşieri intelectuali prinse sub vremile unei lumi care nu mai era a lor.

Ghidul xenofobului
Din ce am constatat eu (ca tată de puştoaică), fetele de 12-13 ani de pe la noi arată un interes plin de chicoteli şi gîdilici pentru orice apariţii băieţeşti nipone. Poate unde i-or vedea ele mai mărunţei, mai tehnologizaţi şi mai zîmbitori din priviri, sau poate unde or fi fost vrăjite, în fragedă pruncie, de eroi animaţi gen Samurai Jack ori Naruto – cert e că, astăzi, japonezii au un succes nebun la puberimea fetească română.

Unde ești acasă: înăuntru sau afară?
N-o să fac tocmai cititorilor Dilemei vechi teoria chibritului privind deosebirile dintre seminţiile de păstori şi cele de navigatori, dintre sedentari şi nomazi, dintre Nord şi Sud, firile de munte faţă de cele de cîmpie ori deşert. Dintre cultivatorii de cereale şi crescătorii de vite.

Jocul adevărului
Cu postumitatea vizibilă a lui Gellu Naum s-a întîmplat un lucru greu de discutat din exteriorul grupului naumian. Ultima carte publicată în timpul vieţii sale, antologia postfaţată de Ioana Pârvulescu, Ascet la baraca de tir, adună – după o logică personală şi o cronologie interioară – poeme scrise în ultimii treizeci de ani, un fel de testament poetic.

Agonie. Și puțin extaz
Poate că nu o să-mi ierte nimeni afirmaţia următoare: mă interesează Lady Gaga doar ca ultimă reprezentare a unui ordin defunct, în loja căruia stau aliniaţi, tăcuţi, preoţii marilor schisme pop. Ei sînt Sinatra şi Prince, Elvis şi Madonna, Elton, Bowie şi Freddie, Jacko şi Robbie.

Nişte cioburi de oglindă
La mijlocul anilor 2000, Bucureştiul îi promitea unei fete de douăzeci şi ceva de ani să devină a doua capitală culturală a lumii. Făcusem un liceu de artă şi rămăsesem încă conectată cu un mediu care părea subversiv, frecventam cercuri în care se asculta muzica cea mai proaspătă de afară, mergeam în cluburi a căror legalitate preferam să cred că nu există.

„Îmi plac la nebunie Stevie Wonder și Bach” - interviu cu Avishai Cohen
Considerat unul dintre cei mai spectaculoşi şi mai versatili basişti de jazz contemporani, israelianul Avishai Cohen vine pentru a treia oară în România pe 25 aprilie, la Sala Radio din Bucureşti.

Cațavencii, Îngăduința nordului și Muzeul Benzii Desenate
Fără răutăcisme ordinare, cu toată bonomia unor observaţii salubre – „fişele de lectură ale lui Băsescu după manualul de filozofie“ – Caţavencii, nr. 2, din 6 iulie. I-auzi una: „Erasmus din Rotterdam – mă mir că nu m-am întîlnit cu el la biblioteca din port“. I-auzi a doua: „Nietzsche – mi-a plăcut aia cu «voinţa de putere». De la el am învăţat o chestie pe care o aplic în politică: eşti om cu mine, sînt supraom cu tine“. Et pour la bonne bouche: „Heidegger – merge, dar după gustul meu mai bun

Armonia Universului
E puţin probabil ca vara asta să intre pe piaţă un film încă şi mai neconvenţional decît Le quattro volte al lui Michelangelo Frammartino (remarcat anul trecut la Cannes): un poem despre transmigraţia sufletelor, deghizat într-un documentar observaţional, fără dialoguri, despre oameni, capre şi copaci din Calabria.

Atenție! Se umblă la canoane
De la Henri Cartier-Bresson la Juergen Teller trecînd prin Lucien Clergue, Brassai, Man Ray, Nam June Paik şi Peter Lindbergh – cu toţii au expus măcar o dată la Arles. Nu doar selecţia riguroasă şi valoarea colecţiilor expuse atrag vizitatorii, ci şi punerea în scenă a fotografiilor.

România literară
România literară încearcă să facă un recensămînt al cărţilor de căpătîi. Dosarul ediţiei urmăreşte care au fost cărţile cu adevărat formatoare ale scriitorilor români. Iniţiatorul dezbaterii, Nicolae Manolescu, este primul care răspunde:

Comédii de București
Revistele glossy româneşti au folosit, pînă acum, destul de timid avantajele ficţiunii, dar rezultatele au fost, în unele cazuri, remarcabile. Playboy a fost, spre exemplu, prima revistă glossy de la noi care a publicat proză scurtă. După cîteva traduceri au început să apară şi autori români, în general nouăzecişti, printre care chiar nume mari, precum Răzvan Petrescu.

Vioara de la Auschwitz
Pînă la această carte, mi se părea de la sine înţeles că literatura de lagăr – cu „aspectele“ ei ţinînd de un uriaş horror istoric – nu li se poate adresa decît adolescenţilor mai copţi sau adulţilor sadea. Ei bine, Vioara de la Auschwitz a Mariei Àngels Anglada coboară limita de vîrstă a publicului cititor pînă la nivelul puberilor de 10-12 ani.

Vermeer și surîsurile de pe bicicletă
Am umblat pe urmele lui Vermeer prin Delft (oraş care m-a vrăjit aproape cît Siena), după Anne Frank în Amsterdam şi Hans Memling prin Bruges. Am încasat din plin şocul uluitoarei picturi flamande timpurii (năucit de Petrus Christus, Simon Marmion, Gerard David, Jan Provoost şi mai mulţi Anonimi!), rătăcind halucinaţi prin „Groeningemuseum“.

Creativitatea globală
Dacă am fi oneşti şi mai ales dacă ne-am cunoaşte cu adevărat „interesul“, am recunoaşte deschis că ceea ce s-a întîmplat în ultimii cinci ani la ICR ne-a cam luat prin surprindere. Şi pe aceia dintre noi obişnuiţi cu „instituţiile“ româneşti, cu încrengăturile mononucleate de prieteni-suporteri-rude, dar chiar şi pe cei care au avut vreme să cunoască mecanismul prin care grupările de interese se dizolvă la un moment dat.

Sentimentul vietnamez al jazz-ului
Promit că e ultimul album de coveruri de care scriu, pentru o vreme, dar discul lui Nguyên Lê se detaşează categoric în rîndul acestui tip de produse. Numeroase albume de coveruri blues /jazz sînt puse în slujba promovării frăţiei dintre jazzul modern şi genuri muzicale vulgare (în sensul „din popor“) referite drept world music (care de fapt e pop-ul de altădată şi de altundeva).

„Bucură-te, omule!“
După cum spunea un personaj al lui Horaţiu Mălăele, „de mic copil am vrut să fiu genial, însă părinţii s-au opus“. Asta se întîmpla pe vremea cînd trimiteam bileţele la fete să le întreb dacă mă iubesc şi ele cu aceeaşi pasiune. Atunci mi s-a năzărit că vreau să fiu pictor (pentru că fata a zis „nu“).

Gărîna 15
A mai trecut un an, iar întrebările despre ce surprize ne pregăteşte maestrul de ceremonii Marius Giura au conturat deja răspunsuri. Nu ştiu cum s-a descurcat cu fondurile, dar Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărîna s-a rotunjit semnificativ, chiar dacă, odată cu vilele crescute în jurul Poienii, s-a mai pierdut din savoarea locului. Fără aversele de vedete din anii trecuţi, programul e, totuşi, consistent.

Vive la France, carte despre București, Ierburi de leac
Poate cea mai frumoasă carte despre Bucureşti, o carte-album în formula unui dicţionar în care poveştile sînt la fel de multe ca informaţiile şi ca fotografiile (aproape 500 de imagini – fotografii de epocă şi hărţi inedite sau puţin cunoscute), ajunsă deja la a patra ediţie, revizuită şi adăugită: Străzi vechi din Bucureştiul de azi de Alexandru Ofrim, Editura Humanitas. (Marius Chivu)

Pe cînd un actor mare într-un rol mare?
Festivalul de la Avignon nu se vrea o vitrină a celor mai bune sau mai reprezentative creaţii, ci un spaţiu al inovaţiei. E o aspiraţie asumată chiar cu riscul de a „călca pe nervi“. Într-adevăr, mulţi spectatori şi, de la o vreme, tot mai mulţi critici de teatru cer cu insistenţă o abordare mai „umană“ – adică spectacole accesibile. S-a mers prea departe cu inovaţia, teatrul a ajuns, pentru unii, de neînţeles.

"Capitalul nostru este credibilitatea" - interviu cu Geneviève GOËTZINGER
RFI România sărbătoreşte douăzeci de ani de existenţă. La sfîrşitul lunii mai, Geneviève Goëtzinger, director general RFI, a vorbit, la Bucureşti, despre sensurile acestei aniversări şi despre planurile RFI în lume şi în România.

Tea & Sympathy
Tom (Jim Broadbent) şi Gerri (Ruth Sheen), personajele care constituie centrul noului film al lui Mike Leigh, Un an din viaţă, sînt un cuplu de intelectuali englezi din generaţia lui Leigh, cu o căsnicie fericită, cu meserii utile, cu o casă primitoare (dar în care nu se fumează) şi cu o grădină bine îngrijită (chiar de ei).

Somnul învinsului
Aflat la al cincilea volum de poezie şi după o „pauză“ de opt ani, Ioan Es. Pop nu se află deloc într-o postură de invidiat. Primele sale trei cărţi, memorabilele Ieudul fără ieşire (1994), Porcec (1996) şi Pantelimon 113 bis (1999), i-au adus mai toate premiile literare importante şi l-au impus imediat, consolidîndu-i statutul de cel mai important poet debutat după ’90.

Convorbiri telefonice
Chilian maturizat prin Mexic, Salvador, Franţa şi stabilit, pînă la urmă, în Spania (unde va şi muri, la 50 de ani, pe bază de ficat), Bolaño a ajuns la proză venind dinspre poezie, boemie şi impetuozităţi de copil teribil al literaturii.

Sub pecetea vocii
Asta da coincidenţă năucitoare! 17 iunie 2011. Dimineaţa, sorbind alene cafeaua pe canapea, cu ambele pisici torcîndu-mi cocoţate pe umeri, m-am delectat cu cele două sublime audiobook-uri mateine, în lectura lui Marcel Iureş, înregistrate recent la Humanitas: Remember şi Sub pecetea tainei.

Ignoranța și impotența
Am citit de cîteva ori, cu plăcere şi descoperind mereu alte lucruri, convorbirea jurnalistului polonez Tomasz Kwasniewski cu Zygmunt Bauman, preluată recent de Letttre internationale din Gazeta Wyborcza. V-o recomand şi dvs nu atît pentru claritatea, expresivitatea, veridicitatea ideilor sociologului britanic de origine poloneză.

Șocul trecutului
Voci ininteligibile, coruri suave, suspans şi efecte spectrale. Un sintetizator care picură stropi de stranietate într-o compoziţie psihotică. Ritmul e capabil să arunce şamani în transă. Plutim prin aerul deceniului ‘60-’70, după ce tocmai ne-am înghiţit pe nemestecate reţeta prescrisă de controversaţii doctori Albert Hoffmann şi Timothy Leary?

Noaptea magică
În ultimii trei ani am lucrat amestecat, cam pe brînci, pe apucate. Îmi plac începuturile, am multe la teşcherea, unele s-au împlinit între timp, iar din tot hăţişul din care încerc să scot cîte ceva aproape că am reuşit s-o fac cu Visul lui Adalbert, filmul regizat de Gabriel Achim.

Turul Franței, Consignaţia și Marele Gatsby
Cu scuzele de rigoare pentru mica întîrziere, am plăcerea să anunţ că de cîteva zile a început ceea ce pre vremuri era o legendă şi azi e o afacere din ce în ce mai dubioasă: Turul Franţei (pe Eurosport). Noi să punem accentul pe ce ne uneşte, vorba din străbuni: frumuseţea peisajelor, civilizaţia drumurilor şi ideea, totuşi, de bicicletă. (Radu Cosaşu)

Ce n-a văzut Parisul - interviu cu Dragoş PĂTRAŞCU
"Totul a început în prima decadă a anilor ’90, atunci cînd, la Centrul „Georges Pompidou“ din Paris, am văzut o amplă expoziţie avînd ca subiect erotismul în arta secolului al XX-lea. Pentru un vizitator din estul Europei, chiar artist fiind, o asemenea expoziţie a reprezentat un adevărat şoc vizual, prin totala lipsă de prejudecăţi în abordarea unei teme importante din creaţia artiştilor moderni şi contemporani."

De ce se ceartă scriitorii
Anchetă despre „de ce se ceartă scriitorii“. Iată trei piste posibile, trei răspunsuri, trei motive de ceartă (şi de adoraţie)! Ruxandra Cesereanu: „Pentru că sînt: orgolioşi, infantili, ridicoli, nevrotici, cusurugii, păguboşi, colerici, autosuficienţi, egocentrici, impacienţi, suspicioşi, grandomani, capricioşi, flecari, geloşi, invidioşi, frustraţi, ranchiunoşi...

Bac pe bune
N-am înţeles, în tot vacarmul de după bacalaureat, care e tragedia. Pînă la urmă nu s-a întîmplat nimic. La examenul susţinut în sfîrşit în condiţii concurenţiale decente – nu s-a mai dat voie cu fiţuici, telefoane mobile, ciorne etc. –, nişte loaze nu au luat examenul şi îl vor repeta la toamnă.

Ultima vacanță
Muntele roşu, filmul de debut al regizorului sîrb Nikola Lezaic (premiat de juriul FIPRESCI la TIFF 2011), documentează arcanele unei subculturi adolescentine de inspiraţie americană – centrată pe skateboard şi pe teste de rezistenţă la durere –, înflorite în dezolarea unui oraş industrial lovit de recesiune.

Eterna plecare
În 2009, cînd Hertei Müller i s-a acordat Nobelul literar, foarte puţini români o citiseră în limba română, iar asta pentru că la noi nu prea fusese tradusă. Un roman, un volum memorialistic, un poem-colaj şi cam atît, totul de-a lungul a aproape două decenii.

Portretul unui bărbat imatur
Luis Landero e un scriitor important pentru spanioli şi foarte interesant pentru oricine: genul inteligent şi surprinzător, cu observaţii seducătoare, cu inovaţii într-ale sensibilităţii, cu o scriitură fină, vrăjită şi exactă ca acupunctura. Aşa stau lucrurile şi în Portretul unui bărbat imatur, unde e vorba de confesiunea unui om tăcut, ajuns în spital, la şaizeci şi ceva de ani.

Dincoace de intriga polițistă
Sînt tăbăcit de mult. În paralel cu dulcile firitiseli, Omul care aduce cartea are parte, fatalmente, de nemulţumirile celor care te vor fie atoateştiutor şi „absolut imparţial“, fie pur şi simplu de partea lor. Adolescenţii mă chestionează febril de ce evit cu obstinaţie literatura fantasy, romanele cu vampiri, SF-ul şi tratez oarecum persiflant cărţile motivaţionale.

O ficțiune scump plătită
La începutul anilor ’90, în plină explozie memorialistică, Amintirile în dialog între Matei Călinescu şi Ion Vianu au însemnat nu doar reconstituirea amănunţită a două biografii exemplare, nu doar rememorarea – deja ameninţată de amnezia generală – unei atmosfere de abjecţie morală, dar şi impunerea unui standard foarte înalt al evocării.

Un designer de sunet
Există mai multe feluri de a percepe muzica minimalistă/ambientală (deşi sînt diferenţe majore între noţiuni, voi forţa sinonimia pentru simplificarea argumentului). Există şi mai multe feluri de a o face, iar felul lui Jan Bang e unul dintre cele mai bizare: mix de fragmente de cover-uri cu improvizaţie în studio şi fragmente de înregistrări live.

Un reconfortant exerciţiu de imaginaţie
Sînt, de cîteva veri, client fidel al restaurantului anexat fermei de midii Dalboka din Bulgaria. E un restaurant popular, lipsit de pretenţii, care însă reuşeşte să livreze onest exact ceea ce pretinde: variaţiuni pe tema cărnii de scoică. Poţi servi aici salată de midii, sarmale cu midii, ardei umpluţi cu midii, midii italieneşti, greceşti, ca la Burgas.

De bine despre România. Episodul „Tîrgoviște de jucărie”
Interviu cu Ana Mărgineanu și Peca Ștefan despre un serial teatral - ajuns acum la episodul 3 - care a început acum cîţiva ani, atunci cînd Teatrul din Baia Mare i-a propus regizoarei Ana Mărgineanu să monteze un spectacol despre oraş şi locuitorii săi. Dramaturgul Peca Ştefan a fost şi el cooptat.